586 matches
-
debuta în anul 1863, odată cu apariția "Junimii" și a maiorescianismului, ea fiind consacrată marilor clasici, cea de-a treia, mult mai diversificată și mai complexă decât primele două, începe în 1893, fiind coagulată în jurul "Sămănătorului", a "Vieții românești", sau a "Literatorului". La început de secol XX, după războiul din 1919, se conturează generația modernismului pragmatic, numită, în mod curent, a interbelicilor, reprezentată fiind de Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Al. Philippide, Eugen Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mateiu Caragiale, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sursa: http://www.autorii.com/scriitori/ana-blandiana/aprecieri-critice.php/ accesat iunie 2010. 162Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, București, Editua Humanitas, 1999, p. 323. 163Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, Editura Revistei Literatorul, 1992, p. 56. 164Informații preluate din ***, Dicționarul general al literaturii române (L/O), volumul IV, București, Editura Univers Enciclopedic, p. 289. 165Informații preluate din ***, Dicționarul general al literaturii române (L/O), volumul IV, București, Editura Univers Enciclopedic, p. 289. 166
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Austro-Ungar, în grade diferite de reprezentare politică, în Polonia, care există cultural fără a avea și o existență statală, în România care-și dobândește independența la finele secolului al XIX-lea, în 1877, după un război sângeros etc. Apariția revistei Literatorul în 1880 și a grupării simboliste din jurul lui Macedonski anticipează în literatură schimbarea de paradigmă estetică care va avea loc și în artele plastice cu o întârziere de aproape două decenii. Tatonările macedonskiene, de la decadentismul epigonului Rollinat la modelul prestigios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și arta lui Rodin Dacă urmărim cu atenție datarea lucrărilor sculptorilor de sensibilitate simbolistă, constatăm cuprinderea lor într-un interval foarte strâns (1910-1915), ce marchează, în literatură, un al doilea val simbolist, apărut după desantul macedonskian al poeților grupați în jurul Literatorului și care își consumă energiile în proximitatea apariției curentelor de avangardă și începutul Primul Război Mondial (care va pune capăt mișcării). Chiar dacă nu putem vorbi de o mișcare propriu-zis simbolistă în sculptură, există date ce confirmă existența unei generații care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Macedonski pentru fumurile sale nobiliare (conte Geniadevsky), numindu-l Aamsky "un geniu cu picioarele strîmbe" sau pur și simplu Macabronsky autor al unei Balade simboliste macabre în care se citează parodic armonii imitative macedonskiene; pentru că făcea parte din gruparea de la Literatorul este vizat și poetul Caton Teodorian, prin mijloace deja verificate: "Dar cînd te gîndești cu cîte amărăciuni este legat talentul unui poet nu vreau să beau, nici să mănînc atîta amara ca Caton." Față în față cu blîndul Vlahuță, Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cauză. Repertoriul valah se compune din piese traduse din franceză, cu titluri și nume de autori mai mult sau mai puțin fidele; sunt mai ales vodeviluri; puține drame și comedii; câteva alte traduceri sunt luate din teatrul german; în sfârșit, literatori români s-au pus pe treabă, și încercările lor sunt promițătoare. Acest spectacol e foarte frecventat. Directorul teatrului român e el însuși un autor de seamă și un actor de comedie dintre cei mai remarcabili. Deși aparținea unei familii bune
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
care s-o pun în discuție. Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărți ale lumii sânt cărți întunecate și grave, care folosesc inclusiv ironia și experimentul în sensul acestei seriozități esențiale, acestei responsabilități în lipsa căreia ești un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai strident "interesante". Cum au succes cărți care sânt în mod evident inutile, care țin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui Terențiu Voltaire, Comentariu asupra lui Corneille Beaumarchais, Eseu asupra genului dramatic serios Lessing, Dramaturgia de la Hamburg (în germană) Diderot, Paradoxul despre actor (publicat în 1830) Mercier, Despre Teatru sau Noul Eseu despre arta dramatică Mercier, Despre literatură și despre literatori, urmat de o nouă examinare a tragediei franceze Traducerea franceză a Dramaturgiei de la Hamburg Marmontel, Elemente de literatură Schiller, Despre arta tragică Schiller, Despre patetic Schiller, Despre sublim Schiller, Despre utilizarea corului în tragedie Schlegel, Curs de literatură dramatică (trad
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe-un poster uriaș cu litoral. Sau o vază. Ca să (de)scrii pe hîrtie, fotografică sau velină, trebuie ca subiectul să stea nemișcat. Altfel poza nu iese artistic. Se pierd contururile, detaliile relevante, porii, linia nasului. Subiectul scriitorului fiind societatea, literatorului Îi este absolut necesară o societate bine fixată În șuruburi În fața obiectivului, nu una care-o ia la fugă după ce-ai potrivit cu răbdare distanța, timpul de expunere și deschiderea diafragmei, ce-ar mai fi să vezi fotografi alergînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe culegătorii de bumbac. Și asta Încă de la vîrsta de cinci ani. Într-un interviu acordat României libere, Andrei Orheianu, de la Direcția Carte din Ministerul Culturii, răspunde-n doi timpi la Întrebarea care-au fost criteriile respectivului minister ca să patroneze Literatorul. În primul rînd, „pentru că sîntem convinși că este o revistă cerută”. Iar În al doilea rînd, pentru că „acum tirajul a scăzut dezastruos”. Dacă tirajul unei reviste atît de cerute scade, atunci crește altceva la Ministerul Culturii. Și nu ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zadarnice de Sisif nația va fi oprită cel puțin o sută de ani în dezvoltarea ei naturală, daca nu va pieri chiar. Astfel am văzut cum sub degetele magice ale roșilor trădătorii devin oameni mari și respectați, bârfitorii de cafenele - literatori, ignoranții și proștii - administratori ai statului român, cum în ochii lor e merit tot ce-n ochii omului cuminte e rău și vrednic de despreț și de pedeapsă. Până când aceasta? Noi nu ne-ndoim că adevărurile noastre vor pătrunde în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
uneori satirică, este evidentă în aceste scrieri care iau în discuție, nu o dată oțios, aspecte ale vieții sociale și familiale, moravurile politice ale vremii, chestiunea națională. Dar rezolvarea artistică e de multe ori facilă, de duioasă melodramă. Așa sunt Cămătarul („Literatorul”, 1881), adaptare după Émile Augier - cu varianta mai veche O căsătorie în lumea mare (1871) -, Copila din flori („Revista literară”, 1885), Prejudecăți („Revista idealistă”, 1905), unde autorul ia apărarea unor victime ale prejudecăților obștești, incriminând pe un ton retoric societatea
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
uneori semnate cu pseudonime: Kent (la „Revista românească”), De la Craiova („Revista literară”), Eu („Românul”), a compus câteva piese, mai ales comedii, a elaborat studii și articole de istoria și teoria teatrului. Prin revistele și ziarele vremii („Satyrul”, „Columna lui Traian”, „Literatorul”, „Revista literară”, „Atheneul român”, „Românul” ș.a.) a mai publicat schițe și nuvele, monologuri satirice, poezii și cronici literare. Timp de aproape un an (1885) a dirijat „Revista literară”, în 1889 conduce „Revista românească”, iar în 1893-1894 este proprietar și redactor
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
După el, critica este o artă. Inspirată de frumosul dintr-o operă, ea nu se mărginește să judece și să dea verdicte, ci devine, la rându-i, creatoare. Despre teatru, atât în „Albine și viespi” (Teatru național), cât și în „Literatorul” (Despre declamațiune), „Atheneul român” (Despre teatru) sau în conferințele de la Ateneu, V. are o concepție limpede și consecventă. Teatrul fiind antrenat într-un proces de decadență, regenerarea lui ar trebui să înceapă cu primenirea repertoriului. În locul dramaturgiei frivole, a piesei
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
1 decembrie 1903; continuă din iulie 1898 cu titlul „Carmen”. Editată și condusă de Domenico Caselli, Aristide Cantilli, Nicolae Țimiraș și I. Costin (Al. Cantilli), V.n. este o publicație apropiată atât ca atitudine literară, cât și în ceea ce privește cercul colaboratorilor de „Literatorul” lui Al. Macedonski. Cu articole de critică literară și cu altele, mai cuprinzătoare, referitoare la starea culturii naționale, la rolul influențelor străine, figurează Macedonski, N. Stroe (Nicolae Țimiraș), C. Rădulescu-Motru. Lui C. Dobrogeanu-Gherea i se retipărește studiul Decăderea literaturii contimporane
VIEAŢA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290553_a_291882]
-
absolvit în 1988) și Facultatea de Litere, secția română-bulgară, a Universității din București (licența în 1994), unde ulterior va trece un master în litere (1996). Se afirmă în presă, fiind șef de secție la cotidianul „Ora” (1994), redactor la revista „Literatorul” (1994-1998), secretar general de redacție la „Caiete critice” (1998-2001), redactor-șef adjunct al cotidianului „Cronica română” (2001-2002). Concomitent, din 1998 este cadru didactic la Faculatea de Litere bucureșteană, Catedra de istoria literaturii române. Debutează la „Luceafărul” în 1991, iar editorial
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
afla în refugiu. E o publicație de cultură, având în prim-plan și un rol de inițiere în poezia modernă, al cărei promotor era, în viziunea lui Ovid Densusianu, conducătorul și teoreticianul revistei, curentul simbolist. V.n. va milita, în descendența „Literatorului” lui Alexandru Macedonski (pe care chiar l-a suplinit în perioada de întrerupere a apariției, 1905-1918), în numele unei concepții lărgite privind trăirea și frumosul în artă, pentru desprinderea de estetica numită „veche”, cea care subordona, restrângător, fenomenul artistic convingerilor politice
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
atașat de presă pe lângă Ambasada României la Paris, ce debutează tot aici (va da în 1914-1916 amplul studiu Adevăr și legendă. Puncte din estetica nouă), poeții Ion Minulescu, Eugeniu Sperantia, Jean Boniface Hétrat, Șerban Bascovici, George Duma și, din cercul „Literatorului”, Alexandru Gherghel, Al. T. Stamatiad, N. Davidescu, apoi I.M. Rașcu, încă elev, Dragoș Protopopescu, student al lui Ovid Densusianu, Emil Isac, Barbu Solacolu, Ion Pillat, George Bacovia, Agatha Grigorescu-Bacovia, tânărul B. Fundoianu și, în anii războiului, Tudor Vianu, Perpessicius, Constantin
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
contribuția poeților Ștefan Petică, Ion Minulescu, Mihail Cruceanu, D. Anghel, Al. T. Stamatiad, George Bacovia la conturarea imaginii ei de ansamblu. Alexandru Macedonski, care nu a publicat în V.n. (așa cum nici Ovid Densusianu nu a publicat în noua serie a „Literatorului”), este elogiat, la apariția volumului Flori sacre, ca „închinător luminat” pentru „gândurile mari” din Noaptea de decembrie. În mod paradoxal, s-au manifestat reticențe tocmai față de autori care, prin complexitatea sintezei lor creatoare, depășesc orice afiliere, în esență ei rămânând
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
tălmăcire de Adhemar) și V.M. Garșin (traducere de I. Licea), iar într-o conferință I. F. Buricescu se oprește la elemente ale simbolismului din teatrul de idei al dramaturgului danez Henrik Ibsen. Dacă în domeniul traducerilor V.n., întâlnindu-se cu „Literatorul”, parcurge experiența fecundă a descoperirii noului, în poezie (proza era evitată ca fiind dominată de principiul realității) se produce fenomenul invers: de obnubilare a originalității pe făgașul asimilării unui model dominant. Versurile de la V.n. păstrează o puternică și nedorită „ștanță
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
rîu blestemat!), spre deosebire de Bucovina, supusă Austriei, care a păstrat în permanență cu România legăturile pe care le avusese cu Moldova <footnote A se vedea, de pildă, hotărîrea din 1861 a Consiliului de Miniștri al Principatelor Unite care prevedea că fiecare literator și librar român să trimită cîte un exemplar cel puțin din cărțile editate pentru bibliotecile gimnaziilor și ale seminariilor românești din Bucovina și Transilvania. footnote> . În condițiile în care cultura din Principate cunoștea transformări rapide ce aveau să ducă la
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a aduce la suprafață strategiile ce au făcut posibilă alăturarea organică a componentelor ei, trebuie menționată traiectoria abordărilor românești a corolarelor decadenței și decadentismului. În cultura română, secolul modern începe târziu, foarte posibil odată cu Macedonski, cel care "provoacă [prin apariția Literatorului în 1880] prima falie care ajunge să despartă două epoci". Critica antebelică, bine articulată, se concentrează tot mai mult asupra problemelor de actualitate ale literaturii - Ilarie Chendi, Gheorghe Savul, Izabela Sadoveanu - Evan publică texte critice consistente, în care decadentismul "este
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Galați. Apare Modelul ontologic eminescian, la Ed. Porto-Franco. Îngrijește vol. I.L. Caragiale, O făclie de Paști, în col. "Biblioteca școlarului", la aceeași editură. 1993. Pentru Modelul ontologic eminescian, i se decernează Premiul Societății Scriitorilor "C. Negri". Începe colaborarea la "Sinteze", "Literatorul", e redactor șef adjunct la revista "Porto-Franco", unde susține "cronica literară" timp de câțiva ani. I se acordă Premiul pentru critică al săptămânalului "Literatura și arta", Chișinău, pentru 1992. 1994. Este onorat cu Diploma "Eminesciana 94", "pentru cărțile: Eminescu Dialectica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
evocă, prin încrâncenarea luptei împotriva tuturor, prin implacabilele afirmații enunțate, prin îndărătnicia cu care-și apără, în fața grupului de denigratori, certitudinile, un spirit apropiat lui D. Caracostea, adică sortit contestării spre a-i fi recunoscute, într-un târziu, marile merite. "Literatorul", nr. 24, 18 iunie 1993 PROVOCAREA VALORILOR, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1997 Constantin TRANDAFIR Legea conservării Da, nimic nu se pierde. Nici măcar nu se transformă. Totul se perpetuează. Observ încă o dată, a nu știu câta oară, că scriitorii noștri au pus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
necesar. Abia de aici ar începe discuția și ea nu se poate duce pe terenul cifrelor, datelor și citatelor ci implică trăire metafizică oarecum. Dl Th. Codreanu însuși ne atrage atenția asupra acestui fapt, prin cărțile anterioare are d-sale. "Literatorul", nr. 1-2, 2-16 ianuarie 1998 Constantin TRANDAFIR Despre "Cabala antieminesciană" După Eminescu Dialectica stilului (1984) și după Modelul ontologic eminescian (1992), Theodor Codreanu revine cu a treia carte despre marele poet: Dubla sacrificare a lui Eminescu. În legătură cu prima, critica a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]