532 matches
-
ridică și puse cutioara În buzunar. - Și știu foarte bine care e problema asta. Se Îndepărtă cu pași mari. Marie Întîlni privirea tatălui ei. Îi spunea cît fusese de lașă. Își Întoarse ochii și la rîndul ei părăsi Încăperea. * * * Lumina lividă a neoanelor accentua cearcănele polițistului. Diverse dosare stăteau deschise, pahare de carton pentru cafea umpleau coșul de gunoi, scrumiera dădea pe dinafară de mucuri de țigară. În zadar se străduia să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas rămase cu fraza neterminată, căci i se păru că aude un țipăt În exterior. Întoarseră toți trei capul spre intrare auzind pași grăbiți. Ușa se deschise dintr-odată, În cadrul ei ivindu-se foarte tînărul grădinar de la castel. Cu chipul livid, acesta nu izbutea nici măcar să articuleze cuvintele. Le făcu semn să-l urmeze, iar ei se precipitară afară, De Îndată ce ajunseră În curte, tînărul ridică ochii Îngroziți și arătă, chiar deasupra ușii, spre blazonul de piatră al familiei Kersaint. Acesta șiroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În ființa mea! Pierric m-a ridicat de pe plajă, a fugit luîndu-mă cu el, ținîndu-mă strîns la pieptul lui. Alături de el am fost de față la uciderea acelei femei, a mamei mele, omorîtă de Arthus! Chipul lui Ryan se făcuse livid, rămăsese nemișcat, doar respirația Îi trăda emoția. Cu suspine În glas, cu mîinile Jeannei Într-ale ei, Marie continuă: - Ai fost atît de dură, nu suportam să mă alungi, acum Înțeleg, voiai să plec doar ca să mă ocrotești... Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar cel mai mult Îi plăcea să doarmă lângă ea, să-i simtă trupul viu. Într-o noapte visă un parc de distracții din Rouen, pe malul drept al Senei. O roată imensă, aproape goală, se Învârtea pe un cer livid, deasupra unor cargouri eșuate, cu structuri metalice mâncate de rugină. Michel Înainta printre barăci vopsite În culori terne și totodată țipătoare; ploaia și un vânt glacial Îi biciuiau fața. Ajungând la ieșirea din parc, era atacat de niște tineri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-l fac e să ajung prea devreme. Cu cât stau mai puțin, cu atât mai bine. În timp ce-mi termin cafeaua latte, telefonul scoate un bip, dar îl ignor. Probabil e încă un mesaj de la Trish. A devenit lividă la față în clipa când i-am spus că trebuie să plec pentru câteva zile ; de fapt, a încercat chiar să mă oprească. Așa că i-am spus că am o problemă la un picior și trebuie neapărat să merg să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
supărată pe gazon. Și nu acceptăm întrebări pe teme ca toalete, băi sau alte obiecte sanitare. Continuă, Samantha. De ce, erau sub orice critică ? strigă tipul cu obraji dolofani, pufnind în râs. — Continuă, Samantha, spune cu precipitații Hilary, cu un aer livid. — Ba categoric că nu erau sub orice critică ! Trish înaintează iritată pe peluză, și tocurile fuchsia i se afundă în iarbă. Nu accept să-mi fie comentate în acest mod malițios toaletele ! Toate sunt Royal Doulton. Sunt Royal Doulton, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
David Elldridge se schimonosește la față. Și cât facem ? — ... și va ajunge la Paddington cu o jumătate de oră întârziere față de ora anunțată, rostește glasul. Ne cerem scuze pentru orice... — O jumătate de oră ? David Elldridge își scoate nervos mobilul, livid la față. O să trebuiască să-mi reprogramez întâlnirea. — Și eu să-i amân pe tipii de la Pattinson Lobb. Guy pare la fel de iritat, și a început deja să tasteze agitat la telefon. Alo, Mary ? Guy. Fii atentă, am luat o mega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care se roagă „Sfîntă Marie, tu, cea binecuvîntată...“ și mă trece un val și mai puternic, Înăbușitor, de panică. Lumea se roagă. Chiar se Întîmplă. O să murim. O să murim. Poftim ? Americanul de lîngă mine mă privește, cu chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul ochilor Întunecați, bărbia puternică, cu barbă de cîteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mînă din bluza mea ? spun Într-un final, enervată la maximum pe Connor. Orice urmă de dorință de a face sex mi-a dispărut complet. SÎnt lividă de furie. Pe mine. Pe Connor. Și pe toată lumea. ZECE Jack Harper pleacă astăzi. Slavă Domnului. Slavă Domnului. Fiindcă pur și simplu nu mai suportam... să-l văd. Nu trebuie decît să-mi țin capul plecat și să-l evit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
familiei tale? Urmează o tăcere siderată. — Ai fi OK ? — Ăă... probabil că nu, se hazardează el repede. — Ei vezi ! Vreau să spun, tu cum te-ai simți dacă cineva ar face public faptul că... porți bikini de damă ? Aidan devine livid la față de șoc. — Dar nu port bikini de damă ! — Știu că nu porți bikini de damă ! mă rățoiesc la el. Sau, mai bine zis, nu știu că da sau că nu, dar am zis doar așa, să presupunem pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
puteai reproșa era autoimportanța și automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine?). Dar dacă te sufoci, ce‑ți mai pasă că ești livid? Acest Ananias sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă după colț, așa că nu puteam vedea din patul meu. Îi zărisem doar bibliotecile și o mochetă verde. Infirmierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
oare el? Să fie oare ea? Întunericul a adus cu sine mâzga rece de București, în care pantoful lipăie și cauciucurile mașinilor fâșâie până departe, desfășurând orașul închipuit. Străzi, bulevarde, ulițe, alei, alei printre blocuri la mahala, alei în parcuri livide, clipind sub câte un felinar mlăștinos, se desfac suluri-suluri în auzul celui care stă pe întuneric cu fereastra deschisă, ascultând cum se face și se desface orașul până departe. Dinspre miazănoapte, odată cu trenurile personale de la Simeria și Deva, sosesc mâhniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa, Simion, și fii serios, îl fulgeră Aglae. - Am să vă spun o veste interesantă, zise Stănică, ceva cen-ați știut. Otilia se va numi în curând domnișoara Otilia Giurgiuveanu. - Vai! făcu Aurica, așa ca în fața unei enormități detestabile. Aglae deveni lividă, și după câteva clipe de amuțire izbucni către Stănică, ca și cum el ar fi fost vinovatul: - Ce-ai zis? Costache vrea să adopte pe Otilia? Niciodată!Cît trăiesc eu, niciodată. Doar mai sunt legi în țara asta, mai sunt tribunale. Îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unde să caute banii să-ți facă cele creștinești. Oamenii bătrâni mai merg pe la biserică, se mai spovedesc, își pun bani de înmormîntare deoparte, haine curate... - La-la-lasă-mă-n pace, că n-am murit! Pleacă de aici, căn-am murit! strigă, din nou livid, Costache. - Degeaba te superi, ca soră sunt datoare să-ți spun ce-ibine. Tu ai avere, ai case, ai bani. Eu sunt soră și nu știu de loc de rosturile tale. Unde-s actele tale de proprietate, unde ai pus banii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și vâră mâna unde trebuia unde vroiam și eu! În prima clipă nu și-a dat seama ce este, și m-a strâns din nou< s-a îngălbenit, a scos mâna din buzunarul meu și a trecut la catedră. Era lividă, surpriza a fost desăvârșită! Eu m-am așezat liniștit la locul meu, din ultima bancă, am scos cartea de geografie și mi-am scris lucrarea< a fost perfectă! De atunci mă lăsă în pace, nu fac gălăgie la ore, mă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o mai fi și asta? Să duci omul Ia groapă cînd>e noapte!... - Nu i-o fi plăcut lumina soarelui, spunea leneș și plictisit celălalt cioclu, un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse scrâșnind, și rupeam spițele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale forței». Toți aveau asupra lor tot felul de pastile (încă neanalizate chimic). Unul dintre ei, condus, legat fedeleș, în arestul militar somează, parcă în transă, soldații... să-i dea o armă. «De ce?», întreabă ei. «Ca să trag pentru Ceaușescu.» Era livid, cu privirea fixă, incapabil de discernământ. «Mor pentru Ceaușescu» sau «suntem copiii lui Ceaușescu», au strigat câțiva, în special cei foarte tineri, 18-22 de ani. În bătălia de la Radiodifuziune, dusă de blindate cu 300 de militari bine aprovizionați cu muniție
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mai degrabă supuși), însă mediocri și panicați. Autorul amintit îl caracterizează alegoric astfel: „Este ca un șobolan speriat care stă în vizuina lui, alături de ceilalți confrați derutați. Consumă ultimele rezerve. Impune confraților strângerea curelelor și un regim de austeritate. Este livid, morocănos și ofticat”. În contradicție cu stilul de intervenție al managerului prost, categoria denumită de Daniel Gheorghe Luchian „manager deștept” este activă. Caracteristicile acționale ale acestuia în raport cu situația anterioară sunt următoarele: - restrânge activitatea organizației la cote minime; - deleagă responsabilitatea prin
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de braț și o conduce tăcut, gândindu-se la cealaltă femeie, care-l aștepta, doritoare. Descumpănită nițel din pricina inadecvării dintre "vis" și "realitate" (altfel își imaginase ea scena reîntâlnirii), Mili începe să se teamă de oglinzi, în care "se zărea lividă, dizlocată sau turtită ca prin panopticuri [...] ce deformau liniile, subliniau defectele". Privindu-se cu un ochi critic, se găsi "subțirică, trestie aproape, trestioară, cum îi spuneau colegele de la pension, numai linii și contur", cu ochi frumoși și plângători, și înțelege
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de a se prelinge pe lângă ziduri ca o umbră. Fără nici o legătură cu ce se întâmplase mai înainte, auzi din nou glasul acela: „Mă nenorocitule, du-te mă de te ascunde undeva” și din adâncuri îi răsări pe buzele acum livide un cuvânt care pentru el nu avea nici un înțeles, dar îl repeta mereu: „Trebuia, trebuia”... Două tinere care trecură pe aproape îl auziră, se uitară speriate în jur apoi grăbiră pașii. Țăcăniturile mici ale tocurilor se mai auziră multă vreme
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
noi, argumentă Bidaru, unii s-au opus, dar până la urmă dragostea ne-a unit. În timp ce-și ținea pledoaria în favoarea iminentei căsătorii, observă cum o grimasă de neîncredere apăru pe obrajii doamnei Borza care-și schimbaseră culoarea, deveniseră mai livizi, privirea i se întunecase brusc ca după o mare înfrângere, parcă ar fi vrut să le spună: Am avut mare încredere în voi, însă acum m-am lămurit... Nu sunteți cu nimic mai breji, tot atât de superficiali!... Nu deosebiți binele de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
eu! interveni mama lui puțin contrariată însă entuziasmată! Să aibă timp să se cunoască mai bine! În primul moment, Mișu a privit refuzul ca pe o glumă. Când se convinse că nimeni nu glumește, se schimbase la față, se făcu livid, ca și cum ar fi fost turnat din ceară. Dacă incidentul s-ar fi întâmplat altundeva, în vreun restaurant sau chiar în plină stradă, nu ar fi ezitat, l-ar fi strâns de beregată, dar în propria casă, de față cu mama
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
eminescianului Memento mori, pulsații din Apocalipsă ori din bolgiile Infernului dantesc evoluează între o melancolie reținută și tensiune. Într-o îmbulzeală nebună foiesc regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca la Dante: Cresc împliniți acei care-au negat, / Poznași eretici, monștri de otravă, / Bufoni cu ochi de împărați pe tavă, / Prelați atei din zâmbet de mătase, / Lunatici cavaleri cu zale roase
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
s-a zvârcolit în aflarea unui ungher al citadelei în care să zacă și, mai ales, să se vindece odată cu trecerea timpului. Numai vântul serii o știa în colțul unde se ascunse. O descoperise înțepenită, cu trupul chircit și fața lividă, podidită de lacrimi și sânge. I se făcu milă, învelind-o cu o boare și strecurându-i în ureche șoapte de alint. De sub pala de vânt, Europa privea spre soarele stacojiu care dădea să apună, grăbindu-se să coboare peste
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]