2,404 matches
-
conform unor principii niciodată abandonate. Frapează în primul rînd disciplina interioară, puterea extraordinară de a transfigura totul, de a se modela necontenit. După o migrenă îngrozitoare și o hemoptizie misterioasă, pe care autoarea le notează în treacăt, urmează imediat contrapunctul livresc: "Am citit cu o bucurie fără margini Mishima, Confesiunile unei măști." Despre prima parte a jurnalului, apărută în Suedia, Artur Lundkvist spune că e o agresiune mărturisirea atît de directă a religiozității. Numai că nu e vorba despre o religiozitate
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
mai puțin serios, dar în egală măsură de relevant pentru modul capricios în care funcționează rețeaua de trimiteri intertextuale atunci cînd e vorba de opera unui mare scriitor. În plus, demersul hermeneutic al lui Ion Ianoși stimulează, prin numeroasele asociații livrești, prin paralele pe care le trasează necontenit între personajele lui Dostoievski și tipuri fundamentale din literatura universală (în primul rînd Hamlet și Don Quijote), verva asociativă a cititorului; acesta din urmă, începe să reacționeze (să caute, de pildă, el însuși analogii
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
și a altora mai larg metodologice, el nu pierde ocazia demontării unor false probleme. Așa de pildă, dilema, activată cu deosebire după 1968 într-un climat extrem de propice pentru o asemenea atitudine: e utilă o teză "științifică" (de interes "cultural", livresc) sau una politică (cu priză directă, politică sau socială)? Și echivalent: subiecte istorico-teoretice sau experiențe "fierbinți"? Numeroase alte distincții sunt chemate spre limpezirea studentului. Teză de compilație sau de cercetare? De licență sau de doctorat? Monografică sau panoramică? Istorică sau
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
în demonstrarea preeminenței imaginarului acvatic și în subteranele viziunii tânărului Ion Pillat, la care notează "oceanificarea cosmosului" și "acvificarea cerului" ca "operații vizionare recurente", având grijă totodată să atragă atenția asupra conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă livrescă ("instrucția ideologică a poemului", "gimnastica energizantă se face cu halucinogene livrești", "ideologia potenței", "tentația de a 'remilitariza' imaginarul") și "insurecția imaginarului", a "apelor subtextuale". Substanța acvatică a luminii, lichefierea focului, esența lichidă a timpului, chiar "lichefierea morții" sunt reliefate cu
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Pillat, la care notează "oceanificarea cosmosului" și "acvificarea cerului" ca "operații vizionare recurente", având grijă totodată să atragă atenția asupra conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă livrescă ("instrucția ideologică a poemului", "gimnastica energizantă se face cu halucinogene livrești", "ideologia potenței", "tentația de a 'remilitariza' imaginarul") și "insurecția imaginarului", a "apelor subtextuale". Substanța acvatică a luminii, lichefierea focului, esența lichidă a timpului, chiar "lichefierea morții" sunt reliefate cu argumente și exemple convingătoare. Sub un titlu insolit, Apa conceptuală, este
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc și cultural. La nivelul imaginarului acvatic, a cărui urmărire e reluată în acest capitol, se constată chiar "o tentativă de a 'sculpturaliza' însăși substanța fluidității", în consecința unui interes foarte accentuat pentru forma clasică a sonetului. Imaginarul devine acum, cum
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
interpreți ai poeziei românești, cu un "trecut" deja substanțial, ilustrat de prezențele sale mereu remarcate în principalele periodice literare românești, cu pagini care ar fi putut constitui mai multe volume de valoarea celui tipărit în 1987 sub titlul Poezie și livresc. Foarte personal este Al. Cistelecan, ca expresie critică, și în această lucrare unde, cum s-a putut deja vedea din câteva citate, limbajul interpretului nu e tocmai unul comun, ci se impune prin îndrăzneala plastică a formulărilor, realizând chiar un
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
camuflat atîta timp prin diverse tehnici și artificii - ajunge să fie asumat cu ostentație și orgoliu. "întorcînd spatele vieții", literatura se ia pe sine drept suprem Referent, găsindu-și, astfel, justificarea și alibiurile tocmai în ereditatea sa pur culturală: genealogia livrescă răscumpără arbitrarul. Uneori, realul însuși pare a coborî din literatură. Se întîmplă ca nu doar personaje, ci chiar oameni în carne și oase să se revendice dintr-un arhetip literar (Don Juan, Romeo/Tristan, Don Quijote etc.): "Printr-o răsturnare spectaculoasă
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
decît jurnalele propuse spre publicare decît autorul însuși? Pentru mine Catalogul a fost surprinzător: pe lîngă plusul de autentic rezultat din lipsa de șlefuire de care au beneficiat cele trei părți amintite mai sus, aflăm că ceea ce părea un artificiu livresc este de fapt un motor extrem de pertinent de notație diaristică. Cînd începea jurnalul, la nouăsprezece ani, Radu Petrescu era deja un scriitor format. Iată o altă dată importantă pe care o furnizează Catalogul. Trăirile adolescentine sînt exploatate cu sînge rece
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
pe conturul unor asemenea suferințe... Diagnosticul exact al lui Matthew? Sindromul lui Asperger (o formă atenuată de autism) și, pe de altă parte, epilepsia care îi va pune capăt zilelor. Aceasta din urmă e o boală așa zicând clasică și livrescă, simptomatologia ei fiind urmărită de Matei Călinescu cu gândul la aura ce-i anunță prințului Mîșkin intrarea într-o nouă criză devastatoare. În schimb, autismul constituie o mare necunoscută pentru o bună parte din corpul medical și chiar pentru cei
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
siguranță textele care-l reprezintă cel mai bine pe Radu Andriescu. Cinematografică prin decuparea meticuloasă a cadrelor ambientale, a gesturilor, a mișcărilor exterioare și a imaginilor, descriptivă până la banal, poezia lui Radu Andriescu este, deseori, mult prea statică. Discretele referințe livrești fiind, în câteva poeme, singurele punți de comunicare dintre versurile împietrite în contemplare. Mai mult, secvențe biografice total insignifiante sunt radiografiate insistent, cadru cu cadru. Recuperarea banalului cotidian nu se face prin resemantizare, ci prin denudare. Neajunsul este al formulei
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
precedenței și a mesajului de alienare), de vreme ce antiliricul nu rămâne doar unul de natură existențială, dar e și unul lucrat, de tip avangardist. În a doua jumătate a volumului, psi și capăt de pod, întâlnim un neoavangardism agrafic în care livrescul are din nou rolul de panaceu sintactic. Unele poeme - delexifiate, cum le numește poetul - sunt însă eterogene, enumerativ-secvențiale și asintactice până la ilizibilitate: "biografeme, glife ale memoriei... podu iloaiei... centrul neantului... fata cu ochi verzi, de tăune... dubița teveu, fără ferestre
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
misa solemnis. Ca ea, mai sînt în carte destule. De pildă, cea a Ruxandrei Cesereanu, Tatăl meu, împăratul Domițian, ori cea a lui Daniel Cristea-Enache, Doi tați minunați. Sînt, amîndouă, cu diferențe de nuanță și de stil, "divulgări" ale tatălui "livresc" (unul sau mai mulți). Cel căruia ai vrea, dar nu te-ncumeți, să-i calci pe urme. La cealaltă extremă stă scurta poveste pe care o scrie Livius Ciocârlie, Copil, mă luam la trîntă cu tata. Nu numai copil, ci
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
problema integrării și a socializării în mediul multicultural pierd destul de repede aderența la real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe bune (poate doar în capitolul final), cât mai degrabă unul de natură livrescă. Nu atât realul este cadrul referențial al narațiunii cât bibliografia teoretică. Se întreabă la un moment dat naratoarea: "... de ce nu pot să văd viața dincolo de tot ce mi s-a întâmplat." Ștefania nu este doar o tânără plecată la studii
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
expedieri" în masă. E, așadar, un cronicar care-și ia osteneala să caute titluri, să judece nuanțat, să potrivească lucrurile, scriind niște recenzii de pasionat: J'irais ŕ Rome ŕ pied pour un sonnet de lui sună, de altfel, "mărturisirea" (livrescă) din articolul despre sonetele lui Mircea Cărtărescu. "Galeșă și cu ochi alunecători", ca poezia "sonetistului" postmodern, e și critica lui Al. Cistelecan. Se potrivește, schimbînd ceea ce e de schimbat, și cu Rimelări-le lui Șerban Foarță: e făcută, adică, din
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
accelerată, din acest punct de vedere comparația fiind perfect justificată. Din aceeași clasă de analogii face parte și ipoteza lui Eugen Negrici care vedea în comunismul anilor '50 debutul agresiv al unei noi religii. Ambele par să păcătuiască prin exces livresc - introducerea comunismului într-o ordine "evoluționistă", organică a istoriei, în care un fenomen poate evolua sau involua pe o scară precisă, poate avea valoare metaforică, mai puțin valoare teoretică. Regresia este evidentă și situația de atunci poate fi comparată cu
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
am, și acum, credeam și atunci și cred și acum că România trebuie să fie o țară de orientare pro-occidentală, democratică, pluralistă, cu respectarea drepturilor omului, care apără economia de piață etc. Era idealul meu, ideal ideologic, într-un fel livresc, dar care în pușcărie nu avea circulație". De aceea a participat, în 1990, la întemeierea "Forumului antitotalitar" dar, apoi, prin intrarea acestuia în "Convenția Democratică", dl. Marino rămînînd la Cluj, a ieșit total din circulație, abandonînd activismul, socotind că n-
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
Din ultima incursiune pe care am făcut-o în Mexic, la Guadalajara, m-am întors cu o captură livrescă cel puțin interesantă. Pe lîngă Élmer Mendoza, Gerardo Cham sau Luis Vicente de Aguinaga, am descoperit și o recent apărută antologie de literatură mexicană ultrascurtă, întocmită de Rogelio Guedea. Această antología de la literatura brevísima mexicana se numește El canto de la
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
manipula în fel și chip) și prea puțin imaginativă. E motivul pentru care, în urmă cu doi ani, scriind despre Motanul aceluiași, am preferat să storc (din piatra seacă a unei cărți care conținea un singur poem) toate posibilele seve livrești. Era vorba, arătam acolo, despre un livresc foarte neobișnuit, foarte puțin altruist (în măsura în care înțelegem această calitate și ca act de generozitate al textului pentru un alt text), căci centrul său de greutate era poetul însuși. Suciu nu cita din alții
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
recurentă a țărmurilor mediteranee și a Greciei clasice ia uneori forme noi și ingenioase. Volumul Balcic a construit pe teritoriu național o Grecie antică pentru uz propriu; cîteva piese din el ating o strălucire tardivă, din care au dispărut exclamațiile, livrescul, entuziasmul naiv; perspectiva contemporană asupra unui trecut imemorial survine doar aluziv, prin detalii simbolice. Căutînd seninele eternității în imediata sa apropiere, printr-un scurt-circuit temporal spectaculos, Pillat oferea, în Balcic, imaginea esențializată a propriilor sale poezii, numeroase, desprinse din aria
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
Mărturiile în sine oferă suficiente argumente în sprijinul acestei constatări. Căci, dacă opera scriitorului ne apare tot mai mult, astăzi, ca fiind produsul unui artist-meșteșugar, care s-a raportat nu atât la realitatea socială a epocii sale, cât la cea „livrescă” (lumea ziarelor și a spațiului public), tot așa ar trebui, cred, înțeleasă și existența sa. Caragiale - în textele antologate aici - sentimentalizează de prea multe ori pentru a nu-l suspecta de un histrionism lucid și face prea des pe înțeleptul
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
ipostaze semnificative și simbolice. Volumul al unsprezecelea, Cei o sută. Agnus Dei (Editura „Curtea Veche”, 2013), cuprinde destinul a șapte personaje, angrenate în mecanismele unei istorii subiective, cu turnură fluidă, o istorie ale cărei avataruri sunt reprezentate într-o proiecție livrescă, sceptică și moralizatoare, totodată, ce transformă translația epică în lecție de viață și pildă a unei cunoașteri cu rol ritualic și revelator. Nu întâmplător, cel de al o Sutălea Personaj, Gheorghe, are ca deviză îndemnul „Să reziști!”. Personajele acestei saga
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
hiperlucid, conștient de beneficiile, convențiile și riscurile epicului, cu înclinație evidentă spre interferențele dintre referențialitate, ficționalitate și livresc, Gheorghe Schwartz e autorul unei cronici ce consemnează o istorie alternativă, într-o epopee în care sunt reunite obiectivitatea și parodicul, ironia, livrescul și imaginarul. Atent la spectacolul și scenografia istoriei, prozatorul construiește o viziune narativă cumpănit articulată, fundamentată pe reperele unei „arte a supraviețuirii”, asumate, de altfel, programatic. Ce sunt cele o sută de narațiuni decât „cioburi dintr-o hologramă a întregului
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
de la restaurantul Casei Monteoru, „în care a scuipat deja moartea“) limbajul se intertextualizează, se democratizează postmodern, capătă accente colocviale, ludico-(auto)ironice, parodice, sarcastice ori balcanic-nastratinești. În esență, poezia devine un joc lucid cu tot felul de fantasme, personale sau livrești (negresa, lunetistul, Africa și vânătoarea de lei, Ismael, Ierusalimul), și de măști poetice, uneori animaliere (ca la Mircea Ivănescu): „motanul negru garabet“, „bătrânul foxterier carl gustav“. În special poemele lungi, lunetistul (poem pascal), caracal sighișoara mea, nimic decât poezia, peștele
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
umărul căruia obișnuiește să plângă. Din câte ne lasă autorul să înțelegem, cei doi sunt cumva complementari. Plecat în Spania cu părinții, George își continuă studiile acolo fără prea multă tragere de inimă. E abulic și complet dezinteresat de pasiunile livrești ale lui Emil. Îi ironizează efuziunile cenacliste și melancoliile de poète maudit. Dintre ei doi, el e George e „realistul”, „dezabuzatul”, „cinicul”. Detașarea lui e sinceră și n-are (n-ar avea de ce să aibă) nimic caricatural. Numai că, uitând
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]