1,005 matches
-
înapoi, ca și cum ar fi vrut să-i scoată din sărite pe cei patru în uniformă. Dar nu plănuia s-o șteargă pe furiș. Coasta era un decor superb, urcând pe verticală, muntele alcătuia un amfiteatru natural. Mai în spate, o lizieră de dealuri azurii și norii aproape roșii. Corabia trase la mal cu dificultate în strigătele de bucurie ale celor ce așteptau de-o zi și-o noapte sosirea celor îmbarcați la Napoli; ajutați de marinari să traverseze puntea cea îngustă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
străzi pietruite, castanii bătrâni luau locul stâlpilor de beton, șinele tramvaielor și firele troleibuzelor se răreau, se mai auzea câte un câine lătrând. Mergeau tăcuți în această îmbrățișare piezișă, oarecum grăbindu-se să lase restul lumii în urmă. Ajunseră aproape de lizieră, unde, dincolo de copaci, începea câmpia. Iar acolo, în țarcul lor de sârmă împletită, ghemuiți ca într-o pândă lipsită de țintă, unii cu capetele lăsate într-o rână, cu cozile strânse dedesubt, alții cu elitrele căzute, zăceau cu dinții tociți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-a înmânat bagheta neagră, cu măciulie de bronz. În ziua următoare, mulțimea s-a adunat cu și mai multă însuflețire. Trenul a trecut, ca întotdeauna, spărgând înserarea ca un glonț de argint. Chiar și după ce dispăruse după copacii de la lizieră, tamburul- major a continuat până la capăt, în aplauze sacadate, Marșul lui Radetzky. După un timp, tânărul a fost chemat să vegheze la căpătâiul bătrânului tambur-major, care trăgea să moară. Cu ultimele puteri și vocea stinsă cât numai pentru ei doi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
are... Nu te mai întreb... șopti Jenică. Aș vrea, doar, să-l privesc în ochi... Când se apropie de casă, le explicase Maca, vă așezați de o parte și de alta. Nu-l lăsați să intre, îl îndemnați înainte, spre lizieră. Abia atunci bătrânul tresări, privindu-i cu spaimă. Iar spaima lui crescu, văzând motocicleta lui Maca apropiindu-se. Privi împrejur, dar strada era pustie. Vrusese lumină și se simțea apărat de ea, dar lumina farului, izbindu-l peste obraji, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se părea o povară imposibil de dus. Lumea, în întregul ei, e mai ușor de înfruntat decât unul sau altul dintre locuitorii ei. Înjurătura pătrunde în miez, apără lucrul în sine. Înserarea se înstăpânea, treaptă cu treaptă. Mai departe, la lizieră, dincolo de cimitire, apusul întârzia, vinețiu, peste întreaga linie a orizontului, încât credeai că n-o să se mai facă noapte niciodată. În oraș, apusurile sunt mai scurte. Din clipa în care începuseră să construiască blocuri, oamenii au înțeles că lumea îmbătrânea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ani și care servește pentru irigații, producerea de energie electrică, etc. Lanț trofic= serie de organisme care, în cadrul unui ecosistem, consumă și sunt consumate la rândul lor; Lavă= masă minerală lichidă incandescentă, azvârlită la suprafață de pe un vulcan în erupție; Lizieră= zonă situată la marginea unei păduri ale cărei cenoze conțin elemente de tranziție între pădure și ecosistemele învecinate, Longevitate= durata vieții unui organism animal sau vegetal Luncă= regiune joasă care mărginește albia unui curs de apă (râu, fluviu); M ,,Muntele
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
Între timp, trenul a străpuns așa-zisa centură verde, unul din plămânii circulari prin care respiră dintotdeauna capitala și, intrând în câmpia Vlăsiei, s-a deschis o nouă perspectivă în fața călătorilor. Terasamentele plantate cu arbuști de protecție, gardurile vii și lizierele ce apărau drumul de fier de năvala zăpezilor iarna, acum, vara, impresionau prin coloritul lor viu și înviorător. În spatele acestora, cât cuprindea cu privirea, până la orizont, se întindeau ogoarele bine delimitate: unele cu porumb înalt, încă verde, prin care omul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
kilograme și o sută! Toți sunt sănătoși! Trenul, pe măsură ce înainta spre sud, se înfunda tot mai mult într-o umbră ce devenea din ce în ce mai densă și mai misterioasă. La apus, adunați ad-hoc, norii negri ce acopereau orizontul în întregime; la răsărit liziera, de-a lungul căreia întreaga garnitură se strecura cu viteză și încăpăținare, au învăluit în întuneric și pe neașteptate micul compartiment. Fețele călătorilor aproape că nu se distingeau. Geamurile erau deja ude pe dinafară și aburite prin interior. O pâclă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bălți formate din preaplinul râurilor care se revarsă. Între ape, stau camuflate știuci hrăpărețe, pândind spre bibani și carași nătărăi. Crângurile sunt scufundate de cântecul duios al privighetorilor. Purtate de vânt către văzduhuri, se împletesc cu trilurile ciocârliilor. Arcuite în lizieră, se lansează ca niște săgeți spre albastrul cerului stăpânit de șoimi nemiloși. Sunete ascuțite, scoase de greieri trândavi, sparg liniștea. Prin preajma lor, furnicile trebăluiesc. Din ciornoziom își trag seva holde de grâu cu spic încărcat. Însângerate de maci, unduiesc ca
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dat o lectură albă (oarbă) a conexiunilor; conform acestora Victor Francés, fusese ales pentru acea noapte cu Marta, dar "nu pentru a face dragoste cu ea, ci a fi cu ea în ultimele ei ceasuri". Firele epice se modifică la liziera fatalității continuu: "nimeni n-ar fi putut face nimic", de vreme ce chiar Marta "n-a vrut să alarmeze pe nimeni la ora aceea târzie, n-a vrut să o mișc nici un milimetru, nici să telefonez nimănui". O probă a resemnării, a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iată-l cum, rând pe rând, renunță la cuvinte, la rugăciuni, uită de copilărie, de familie și de valoarea sacră a vieții. De-aici și până a deveni serial-killer nu-i decât un pas. Îl face, dar deocamdată nu depășește liziera pădurii. Acum însă simte că a venit vremea lui, a agresiunii și dictatului. Odată cu victoria mașinii de război condusă de politicieni vindicativi, cotropitori și fără Dumnezeu, Omul Rău face pasul în istoria Străveacului, a Poloniei și a altor țări europene
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
accentuată cu trecerea timpului, a unei exemplare investiții profesorale. Dacă ar fi să-i particularizez profilul, aș sublinia de la bun început, chiar în pofida titlului, percutanța de critică universitară a discursului. Faptul că numita sintagmă stârnește încă anume vag-iritată nedumerire dincolo de liziera instituției academice, mă determină să adaug imediat înțelesul în care o invoc aici, relevându-i statutul distinct de al altor exerciții critice. Am în vedere solicitarea stringent-triadică analiză de text, concomitent, istorie literară și teoria literaturii căreia are să-i răspundă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în timp ce îl traducea pe Mallarmé în română, al doilea, publi cînd un text în franceză într-o revistă românească (în 1925, Exercice de français, în "Contimporanul")! Și totuși, identitatea sa personală este deteritorializată. Călătoriile sale, fantomele trecutului, cronicile sale de lizieră nu mai vizau fondarea unui teritoriu al Eului, ci l-au determinat să creeze identități diasporice, compuse dintr-o multitudine de apartenențe. Și mai presus de toate, l-au confruntat cu caracterul proteiform al stranietății sale. Întreaga sa existență, gîndire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Andrei Zanca Simplitate în cele din urmă, fiecare trudește la sine însuși încercând în felul lui, oricine ar fi, orice ar face o dez-umbrire de sine unde sfârșește liziera și începe divinul e altceva iar dacă pe parcurs, unul e copleșit de aplauze și onoruri, iar altul e trecut sub tăcere, deși cântă atât de bine încât ar înmuia azi până și-o inimă e tot altceva la ce
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
Ion Covaci Șapte ani de-acasă Copil, eu ochii i-am deschis pe lagăr. Un șanț din Zonă șiroia, buimac ducând cu el duhoarea ei întreagă spre râul nostru, moștenit din veac. Golful oval, întins spre lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut, scârnava temniței otravă ce parcă șuiera: "Sunteți ai mei ai mei, fără cruțare și scăpare!" Ne pângăreau
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
există altă salvare decât somnul: eroina își dorește evaziunea în hipnic, pentru a se scălda, dimineața, "în lumina soarelui alb (subl. în text)". Însă mecanismul complicat al terifiantului nu mai poate fi oprit. Câinii se năpustesc spre nord, adică spre lizieră, acolo unde oamenii lui Dinu pregătiseră o diversiune: Ceva extrem de grav trebuia să se petreacă acolo, căci acum se auzi cornul de alarmă al slujitorilor". În tot acest timp, amantul "se înălță pe treptele verandei, înfășurat în blana cenușie, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tablou intitulat Orfeu (ulei pe carton, 60 x 49 cm). Cântărețul din liră în semiprofil, cu lira în mână, stă rezemat de o piatră la marginea unui lac. În fața sa se deschide un peisaj straniu, văzut prin fanta unei mici liziere, luminat artificial asemeni unei scene pe fundalul mov-lila a ceea ce pare un imens perete stâncos. Personajul deschide o perspectivă poetică asupra peisajului fantast, mirific, oniric. Asistăm la o epifanie a poeziei, suferința poetului-cântăreț realizează această deschidere inițiatică către ceea ce pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
influența muzicii sale, el este cel care traversează frontiera dintre lumi, călătorind în zonele infernale. Kimon Loghi a împărțit tabloul în câteva planuri orizontale, prim planul al cărui decupaj este dat de marginea apei, un al doilea nivel delimitat de lizieră și un al treilea blocat de peretele stâncos, care convertește orizontalul în verticală printr-o ruptură de nivel reprezentată de efectul luminos care desemnează un spațiu incert, între lizieră și peretele de stâncă, un spațiu nimbat, ireal. Orfeu apare redus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este dat de marginea apei, un al doilea nivel delimitat de lizieră și un al treilea blocat de peretele stâncos, care convertește orizontalul în verticală printr-o ruptură de nivel reprezentată de efectul luminos care desemnează un spațiu incert, între lizieră și peretele de stâncă, un spațiu nimbat, ireal. Orfeu apare redus la proporțiile unui copil, insignifiant în raport cu proporțiile viziunii sale. Cântărețul nu folosește lira, nu sunetul fizic produce imaginea, ea este o imagine a poeziei, a unui sunet topit în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ascultă adâncit în gânduri. O umbră de cută i se întări între sprâncenele-i arcuite și colțurile gurii se lăsară în jos trăgând după ele și mustața. Ștefan își dădu seama că taica nu mai urmărea de mult conversația. De după liziera pădurii din sud, pe unde o cotea drumul Giurgiului, apăru un pâlc de călăreți. Scurt, vodă se întoarse spre comișii care-l însoțeau și ordonă: — Să-nceapă muzicile turcești. Tobele și alămurile. Din grupul de călăreți ce se apropiau se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domeniul, pentru irigare și alimentarea cu apă a secularului castel. Dincolo de imensa grădină a florilor începeau nesfârșitele grădini de zarzavaturi și legume, lanuri imense cu cereale, vii cât cuprindeai cu ochii și nesfârșitele păduri cu arbori din toate speciile. Lângă liziera pădurii mai apropiate, exista imensa fermă a animalelor și păsărilor, adăpostite în construcții adecvate fiecărei specii. Morile de măcin-at, iazurile și râul care traversa domeniul, izvoarele binefăcătoare care le întâlneai la tot pasul cu apa vieții și tinereții, asigurau gradul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Magicianul a fost provocat la duel de soțul prințesei, prințul Mihail. Dogan nu acceptă duelul. -Sunt nemuritor, pe mine glonțul nu mă atinge, Numai dacă ridic un deget ești mort amice. Duelul s-a desfășurat înafara orașului în poiana de la liziera pădurii. Glonțul ucigaș tras de soțul gelos îi străpunse craniul, ucigându-l fulgerător. Când dricul era condus spre cimitir cu trupul magicianului, porni o ploaie torențială. Toți au fugit la adăpost. Caii de la dric au fost deshămați de vizitiu și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
prostia. Umorul se luptă cu radicalii liberi ai răutății umane. Zâmbetul trebuie citit și pe verso. Trivialitățile pretind că sporesc umorul. Gafa poate fi un agent al sincerității. Sau al prostiei. Descifrat corect, râsul ne-ar putea salva. Surâsul - o lizieră a bucuriei. Cei care fac haz de necaz anesteziază puțin timpul, dar nu înving frica. Zâmbetul nu poate vindeca, probabil, nici o boală. Le-ar putea însă preveni aproape pe toate. În umor, inteligența vine cu un-doi-uri scăpărătoare. Micile ironii pot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de la urmă, refuzată de cei dinaintea sa, își spunea în gând cu obstinație, - Ar trebui să mă mai duc la ședințele de partid! Cetăți pereche Când satul se termina șoseaua despărțea distinct vegetația în două; în partea dinspre fluviu o lizieră de sălcii, scorburoase, începea pădurea stejarilor de luncă, plopilor și frasinilor care aruncau arome sălbatice de ghindă, verdeață și fluviu domolit; iarba înaltă, grasă și moale urca înspre cetate iar dincolo în zare, Dunărea, scăzută mult, lăsase o insuliță. din
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
orice poetizare, este prezentă mereu în memoria celui care ar putea zice "Nea Gică c'est moi". Câteva poeme de dragoste, desfășurate în virtualitatea reveriei, sânt printre cele mai emoționante pe care le-am citit în ultima vreme. Unul este "Liziera", în care se merge pe lirismul desuet al vechilor filme franțuzești (el și ea în mașină, plouă, ea plînge...), altul e "Poezia de dragoste a lui Nea Gică". Memorabilă în întregime e mai ales " Amintirea de dragoste a lui Nea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]