1,950 matches
-
se însoțește de crize jacksoniene, crize adversive, ataxie, modificări de reflexe, tulburări de vorbire, precum și tulburări psihice. Sindromul lobului parietal - se manifestă prin tulburări de sensibilitate ce au caracter cortical, tulburări de motilitate (ataxie, apraxie, hemipareză, când leziunea interesează și lobul frontal), tulburări trofice, tulburări de schemă corporală. Sindromul Marfan - sindrom ereditar, manifestat prin lungimea anormală a extremităților (cu precădere a degetelor), subluxație a cristalinului, anomalii cardiovasculare și alte tulburări. Sindromul picioarelor neliniștite - caracterizat prin parestezii deosebit de neplăcute, însoțite de prurit
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
obiectelor; situații când pacientul poate denumi forma obiectului, mărimea lui, consistența, regularitatea, dar nu poate spune numele obiectului (asimbolie tactilă); există situații când pacientul nu recunoaște sub nici un aspect obiectul pe care-l pipăie. Astereognozia este frecvent întâlnită în leziunile lobului parietal și este, în majoritatea cazurilor, secundară tulburărilor de sensibilitate elementară; sunt situații când pacientul nu recunoaște structura și textura materialului (amorfognozia) (Constantinovici, Adam, 1997). STEREOTIPIE (< fr. stéréotypie) - Tendința de repetare a uneia și aceleiași manifestări, cu sau fără voința
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
căzut Între ele. Scotea sunete scurte. L-am luat În brațe, Îngrozită și impresionată de cât era de slab. Era chiar mai slab decât mine. Jerome mă săruta pe gât. Sau, la sfatul vreunui articol dintr-o revistă, acorda atenție lobului urechii. Mâinile lui o luară În sus. Se Îndreptau spre piept. ― Nu! am spus, speriată că avea să găsească șervețelele. Și Jerome se supuse... ...ân timp ce În celălalt pat Rex nu Întâmpina nici o rezistență de acest fel. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei. Observă dintr-odată o rumoare puternică în jurul lor. Un sacrificator s-a apropiat de Augustus, rege și flamini și le șoptește ceva precipitat. Un zvon, confuz la început, începe să zboare din gură-n gură: — Nu s-a găsit lobul de sus al ficatului la taur... Cu chipul ca de piatră, rex poruncește să se repete sacrificiul: — Vom continua jertfirea de vite până când mânia zeului se va îmblânzi. Preotul lui Jupiter apropie de ochi cu mâini tremurânde pe ti cul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfârșit ca al colonelului. După multe săptămâni și nenumărate eforturi, oglinda hotar între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sfârșit ca al colonelului. După multe săptămâni și nenumărate eforturi, oglinda hotar între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și Seymour le-a ținut în urechi toată seara. Probabil până l-au înțepat la sânge. Dar cerceii nu i se potriveau. Nu avea urechi de corsar, ci urechi de bătrân cabalist sau de bătrân Buddha. Extrem de lungi și cu loburi cărnoase. Îmi amintesc că fratele meu, părintele Waker, când a trecut pe la noi acum câțiva ani, într-o sutană lungă, neagră, m-a întrebat, în timp ce dezlegam careul de cuvinte încrucișate din Times, dacă nu cred că urechile lui S. țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
genunchi, răsfirându-și și Înfigându-și cu sagacitate ghearele ascuțite În pantalonii săi de doc, care prinseseră luciu de atâta purtat, au descoperit, până la urmă, după numeroase experiențe eșuate În laborator, că o anumită glandă, numită Spirtis aulicus, aflată sub lobul urechii stângi, Împinge sufletul către credință sau, dimpotrivă, Îl Îndepărtează de ea. Glanda a fost extirpată la nouăzeci și nouă virgulă nouă sute nouăzeci și nouă la sută din populație - și acum crede dacă mai poți. Mă rog, o singură entitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nasc și multe conflicte. Între un sex și altul e o prăpastie de netrecut. Diferențele sunt colosale. Am să-ți dau doar un singur exemplu, ca să-ți Înțelegi cum stau treburile. Bărbații posedă doar un centru al vorbirii, situat În lobul stâng. Femeile au două. Drept urmare, În medie bărbații folosesc circa o mie șapte sute de cuvinte pe zi, În timp ce partenerele lor de viață, douăzeci de mii. Venind aici, ce-i drept, mi-a trecut prin minte să-i extermin. Dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
baseball. Fața și spatele erau făcute dintr-un material gros, care semăna cu fetrul, iar mânecile erau din lână albă. Era o costumație de weekend, îmi imaginez, pentru că nu-l mai văzusem cu așa ceva la școală. Se freca anxios de lobul urechii stângi și se vedea de la un kilometru că iritația de la bărbierit era în plină înflorire. O vreme am crezut chiar că aș putea să leșin copleșită de suprasarcina senzorială a momentului, de esența bangsiană de Bangs, servită în doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe cea de jos și-și prinsese câte un buchet de flori îmbobocite, care avea să se deschidă cu o explozie, după fiecare ureche. Asemeni unei actrițe gata de spectacol, era pregătită. Cu buzele strânse și cerceii atârnându-i de lobii neobișnuit de mici ai urechilor, o porni la pas pe cărare către stația de autobuz, rupând crengile care amenințau să-i blocheze drumul, lovind pietrele, în ciuda papucilor ușori pe care îi purta și a degetelor delicate, lipsite de apărare. Spionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am mai prins un retur pe al doilea serviciu al lui. M-a ținut bine pe picioare și am lobat bestia cu o lovitură reușită, și Fielding a trebuit s-o zbughească înapoi, pe linia de fund, ca să recupereze mingea. Lobul acela a fost ultima mea lovitură, pe bune. După asta nu m-am mai putut considera un adversar. A urmat un schimb de mingi submediocru. Fielding înțepenise la mijlocul liniei de fund, în timp ce eu tropoteam pe teren. Hai să terminăm, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deosebit cu Ordonarea pe care o dăduse ultimei și celei mai faimoase dintre întrebări. O modificase în așa fel încât să obțină o cu totul altă întrebare și anume: Determinați cât de catalizatoare este o elită. Folosiți-vă talentul și lobul învățării. Avem aici o manieră perfectă de folosire a anagramaticii; pentru că întrebarea nu se mulțumește să conțină toate literele întrebării Supreme și numai pe ele, ci, în plus, îmbogățește acea întrebare adăugându-i conceptul de elitism și necesitatea lui, conceptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asupra felului în care trebuie să se răspundă la întrebare. „Talentul“ pentru gorfi înseamnă un singur lucru: abilitatea de Ordonare. Astfel, tocmai abilitatea care făcuse ca întrebarea Supremă să fie pusă trebuia folosită și pentru a-i găsi soluția cu ajutorul „lobului învățării“, acea inepuizabilă cavernă a memoriei închisă în mintea fiecărui gorf, ce-i permitea întregii specii rememorarea completă a fiecărui lucru întâmplat vreodată oricărui gorf. Titlul de Magister Anagrammari și modestul prestigiu rezultat de aici, îgorfii nefiind o rasă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușa lui n-a primit nici un răspuns. Evident, el dormea. Probabil că nici măcar nu-și amintește că s-a întâmplat, cap sec cum e. Irina a deschis ușa. în acel moment, în Casa Fiului Răsare, Lee Kok Fook îi lingea lobul urechii lui Aleksandr Cerkasov. Știa asta, bineînțeles. De fapt se aștepta ca el să-și petreacă nopțile la bordel. După ce-l gonise din patul ei, ar fi fost o naivitate să creadă altceva. în plus, un cretin satisfăcut era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de contrast în creion. Una era pusă în evidență perfect de un costum portocaliu care arăta superb pe pielea ei închisă, părul scurt și creț subliniindu-i forma frumoasă a capului. O pereche de cercei mici cu diamante străluceau pe lobul urechii, maro închis, iar în jurul gâtului purta o eșarfă de mătase; parcă era desprinsă dintr-un catalog Hermès. A doua femeie era o copie a celei dintâi, numai că mărită și cu mai multă luminozitate la un xerox de proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați ca ouăle de Paște. Iar buzele - acoperite de ruj de culoarea șofranului. O, nu, ființa aceasta sulemenită ce se târa la picioarele sale nu putea fi Mathilda. „Minți, minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că noaptea lăsase locul dimineții și că aș fi făcut bine să mă Întorc În camera mea de drept dacă nu voiam să fac față unui lung șir de Întrebări. Mă trase iar deasupra lui și Începu să-mi sărute lobul urechii, cu tot cu cercel. Nu pleca. Nu acum, măcar. —Trebuie să plec, Îmi pare rău. Nu vrei să se afle Încă, nu-i așa? Nu În felul ăsta. — Știu, știu, ai dreptate. Nu În felul ăsta. O să avem tot timpul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
astea și cred că am fi foarte... ei... foarte delicați față de ea dacă n-am supăra-o și mai tare, știi? Se bâlbâia aproape la fiecare cuvânt. Abby alese momentul ăsta ca să se aplece și să Înceapă să-i lingă lobul urechii, Închizând ochii cu pasiune prefăcută, după ce se uitase direct spre mine. Avery o dădu la o parte ca pe un țânțar și se ridică, vârându-și brațul sub cotul meu și conducându-mă departe de masă. Se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de arestări, orașul este în impas. Bobby își petrece dimineața măsurând oasele tibiei cu pastorul Macfarlane, ascultând fără prea multă atenție un plan de estimare a gradului de corectitudine morală la grupurile rasiale nord-indiene și cântărindu-le (postmortem) părți din lobul frontal al creierului. Prin fereastra deschisă, se aude zgomotul transportoarelor de trupe, care desfășoară plutoane de soldați englezi în locații strategice prin tot Bombayului. Pe la prânz, Falkland Road este o fabrică de zvonuri, concentrată în jurul tarabelor de paan. Zvoniștii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ne dezbrăcăm și să ne aliniem. Am fost examinate una câte una de către un eunuc-căpetenie, care avea un asistent ce-i nota cuvintele într-un caiet. — Sprâncene inegale, se pronunța căpetenia în timp ce trecea pe lângă noi, umeri strâmbi, mâini de muncitor, lobii urechilor prea mici, maxilar prea îngust, buze prea subțiri, pleoape umflate, degetele de la picioare butucănoase, picioare prea scurte, coapse prea grase. Acele fete au fost imediat date deoparte. După multe ore am fost conduse într-un hol cu draperii imprimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ierni crunte. Cu toate acestea, Ieyasu stătea așezat într-o încăpere mare, fără nici un foc nicăieri. Nu părea a fi un om care fusese afectat încă din tinerețe de greutăți și de răsturnări de situație. Carnea obrajilor săi era durdulie. Lobii mari ai urechilor confereau întregului trup o anume greutate, la fel ca toartele unui ceainic de fier, făcându-i pe vizitatori să se întrebe dacă era posibil ca omul acela să fie cu adevărat un mare general, în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putut accepta violentele emoții ce-l pustiiau pe dinăuntru. Ieyasu părea amețit. Era complet năuc. Atâta tot spunea expresia lui. Cei doi stătură astfel o bucată de vreme. În sfârșit, Ieyasu clipi din ochi de două-trei ori. Apoi, își ciupi lobul mare al urechii cu mâna stângă și-și frecă un obraz. Era nedumerit. Spatele său rotund începu să se miște puțin, dintr-o parte în alta. Mâna stângă îi căzu la loc pe genunchi. — Tadatsugu, ești sigur? întrebă el. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arate orice mireasă: are un păr întunecat, de culoarea mahonului, care e tras în spate și strâns într-un coc elegant pe ceafă, are un machiaj fără cusur, o piele de porțelan și niște diamante care picură în prelungirea fiecărui lob al urechilor. Mă învârt puțin, ca să văd dacă Mireasa Perfectă din oglindă o să se ia după mine - și sigur că ea exact asta face. Apoi își examinează trena spectaculoasă, care a fost făcută pe comandă chiar de Vera, în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
buze moi, murmur, lipite de buzele sale, murmur, murmurând: iartă-mă. Întindea sânii sticloși, stângul, dreptul, să-i recunoască, să-i sărute. Superbe, delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în portofel. Să-ți aflu numele. Iartă-mă, Dominic“, și reluă ritualul, să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic, deloc grăbit să-și recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]