50,381 matches
-
o cârjă nesinceră/ care-mi mutilează moartea cu poeme". Prin urmare, reinvestirea poeziei cu atributele existențiale rămâne un proces ŕ suivre. Miruna Vlada, Poem extrauterine, Cuvânt înainte de Octavian Soviany, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, 64 p. ... dar în coli albe locuim cu toții Titlul volumului Iuliei Balcanaș rămâne oarecum nerelevant. Nimic cinematografic, nimic senzațional, nici sex, nici drugs, nici rock'n roll nu vom găsi în versurile ei. Doar o poezie egală cu sine a unei fete căreia îi vin bine și
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
expresioniste, onirice sau de-a dreptul suprarealiste (vezi Cerșetorul de duminică și poemul secvențial cu Alice), fie te lași purtat de fantasmele, amintirile, senzațiile copilăriei și de angoasele prezentului încercând să înțelegi neliniștile fetei-femeii în fața colii de scris "în care locuim cu toții". Poate părea excesivă, încărcată cu tropi lucrați în sine și uneori mai puțin în sensul poemului, dar poezia Iuliei Balcanaș nu e trucată, iar naivitatea e de preferat ipocriziei. În plus, are acea calitate ca, atunci cânt te aștepți
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
cărțile și obiectele care mă alcătuiesc, fără cei pe care îi iubesc, dacă, dacă... Mă adîncesc brutal într-o noapte lungă și neprietenoasă. Și mă salvează, ca întotdeauna, de la panici de tot felul, poveștile existenței mele. Familia tatălui meu a locuit la Oradea Mare pînă la refugiu din 1940, cînd s-a mutat la București. Am văzut fotografii delicate dintr-un oraș elegant, cu oameni eleganți. Casa din Oradea, de pe Academiei nr.2. Livada, curtea, biblioteca bunicii, pianul ei. Într-una
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
instalată în Iași, dar moștenise probabil din Balcanii ancestrali vitalitatea și mîndria, rezistența dură la încercări fizice grele, dar și o inteligență (grecească?) suplă și sensul (păstoresc) al libertății solitare. Poate și plăcerea deplasărilor - temporare, neaderente locurilor - în spațiul geografic. Locuind la Iași, Adrian Marino nu era un moldovean, tot așa cum nu a fost nici bucureștean, nici măcar nu devenise - între cărțile bibliotecii sale din Cluj - un clujean. Era un permanent rătăcitor, un fel de clericus vagans - dacă nu un... transhumant. Dar
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
Epistola către smirneni, 1.1, p. 219. 20 Pentru a se bucura de această intimitate cu Dumnezeu, omul trebuie să se despătimească, să se pacifice și să fie în comuniune cu clerul și ceilalți credincioși ai Bisericii, căci „Dumnezeu nu locuiește unde este dezbinare și mânie”. (Epistola către filadelfieni, 8.1, p. 217). 5 enea cu Dumnezeu. fântul Ignatie. Sfântului Ignatie Teoforul, Dumnezeu este în noi și noi suntem teofori sau hristofori. El însuși se numește „teofor”, la începutul epistolei sale
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
și cam la o sută de metri mai încolo/ circarii puneau pe picioare un cort albastru/ și era prea târziu/ o întârziere de zece ani/ să fi venit când eram copil/ pe-atunci își așezau tabăra la marginea orașului/ unde locuia o mătușă de-a mamei/ care-avea întotdeauna în casă cafea naturală și lichior și/ multe de povestit/ nu mă plângeam pentru că/ după cum spuneau ai mei circ se dă și duminica/ un sfert de oră la emisiunea de varietăți/ și încă
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
un volum întreg despre politică și politicieni. Nu s-a terminat la noi filonul poeziei militante! Ciudat, / Avem politică /silfidă și politicieni viguroși./ Sau ciudățenia e inversă?/ Inversiunile politice/ fac deliciul mileniului trei. Curat deliciu! Și cît lirism! Tot dumneaei: Locuiește/ într-o casă/ cu numeroase/ W.C-uri./ Multă lume/e deranjată/ la stomac./ Era intrigat/ de faptul/ că eu am /doar două/ W.C.- uri. Un autor cu ilustrul nume Popescu ne atrage atenția. Dar sînt Popești și Popești. Acesta
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
înmormîntări ale acelor vremuri. Între timp, serviciile funerare s-au simplificat mult." Senzația de videoclip făcut după un desen animat și "derulat" apoi au ralenti, ca să se vadă cadru cu cadru sau de voce de copil dublînd un film documentar "locuiește" toate "scurtmetrajele" din carte. Și parcă snoave de oameni mari își pun obrăzar de story din care căpcăunii ies ŕ l'improviste. Ceva mai puțin "fioroase" decît basmele-basme (pe care mi-e greu să-mi mai dau seama, dacă nu
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
au venit să ne ajute costă zeci de mii de euro pe zi. O minciună sfruntată care n-a fost nici măcar corectată de publicația care a lansat-o, deși voluntarii veniți din străninătate mănîncă la cazan, laolaltă cu românii, și locuiesc pe unde se nimerește. Ungurii cu pompele lor au fost lăsați să-și vadă, totuși, de treabă, deși, în primul moment de isterie, n-ar fi fost de mirare dacă purtătoarea de cuvînt a ministresei Mediului le-ar fi transmis
Ticăloșiile de sub ape by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11709_a_13034]
-
așa începe poemul/ despre fragilul miez al neștiutului atunci cînd o femeie/ spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte" (poemul perfectei claustrofobii). Ori: "amîndoi am zărit fibrele de oțel ce îmbracă aerul/ din jurul a două ființe ce-și locuiesc dihotomia/ precum știuleții de porumb mătasea fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
Dintre acestea cu deosebire interesante ne apar însemnările de călătorie în Transilvania ale lui Elisée Reclus, renumitul geograf, prin nota lor de participare afectivă și simpatia mărturisită pentru români: "Mă simțeam emoționat. Puneam pentru prima dată piciorul pe un pământ locuit de români. Simpatia mea profundă pentru acest neam misterios făcea să-mi bată inima". Romanul-feroviar Claudius Bombarnac și romanul-danubian Frumoasa Dunăre galbenă, sunt ultimele două scrieri ale lui Jules Verne care încorporează elemente românești. în prima românului Claudius Bombarnac, reporter
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
o creație simbolică pentru a explora în cheie biblică semnificațiile supraviețuirii: "linia strămoșilor nu ajunge ca să dezindividualizeze femeia, ea e un regn, fără strămoși, un pustiu nedeclarat... conexiunile ei sunt îndreptate spre interior, spre un pustiu cu ventuze în care locuiesc vânturile, soarele, luna și cosmogonii viitoare indescriptibile." (Antibucolică feminină). Pentru cosmopolitul Andrei Codrescu de mai târziu, Andrei Steiu este un "arhaic"; o limbă străbună "moartă și livrescă" este cântată sentimental de ultimul ei vorbitor care începe să deprindă și directețea
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
și "atracția către sex, asociată unui registru imaginativ și lexical ostentativ vulgar". Mult mai inflamat se arată însă Cornel Ungureanu care anunță prăbușirea "Centrului" și afirmă categoric existența unei "Românii a regiunilor". "Cel mai bun traducător român al lui Nietzsche locuiește de-o viață în satul Belint", anunță criticul timișorean, deși Cronicarului i s-ar fi părut mai important, iar cititorilor anchetei le-ar fi fost mai de folos numele respectivului traducător și nu datele topografice. "Nu Centrul dictează, ci un
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
căruia i-a fost încredințată administrarea moșiei contelui polonez Wladislaw Iampolsky, după ce acesta a fost deportat în Siberia pentru participare la răscoala din 1863 împotriva ocupantului rus, confiscându-i-se totodată întreaga avere. Calman permite familiei Iampolsky să continue a locui în conacul moșiei, chiar și după amnistierea contelui și întoarcerea sa. Helena, fiică a contelui, prietenă cu Miriam-Lieba. Lucian, fiu al contelui, sosit în ascuns la moșie, deși fusese condamnat în contumacie la moarte, ca participant și el la răscoală
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
înainte de vreme. Viața evreilor este rudimentară și posomorâtă. Mama ei n-a avut nimic de la viață. Așa e și cu Ioheved. Lumea din afară este imensă și strălucitoare. Dacă pleacă, va deveni contesă și-l va subjuga pe Lucian, vor locui în Parisul cu bulevarde bogate și cu femei fermecătoare. Mama ei, oricum, va muri. Doctorul nu mai are nici o speranță că se va însănătoși. Pentru Miriam-Lieba era limpede: dacă nu pleacă acum cu Lucian, îi va părea rău toată viața
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
lor periferice întrupează o jertfă purtătoare ea însăși de valori spirituale. înălțîndu-și privirile admirative spre piscurile creației autohtone și universale, C. D. Zeletin nu pregetă a-i consemna, cu o empatie evanghelică, pe confrații cărora le-a fost hărăzit a locui la poalele piscurilor nimbate de strălucire. Una din făpturile "fascinante" pe care le-a întîlnit în răstimpul studenției a fost doctorița Virginia Munteanu-Cârnu, sora lui Pamfil Șeicaru, care "avea forță, era bună, era mărinimoasă, era veselă și nu-i era
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Săndulescu In introducerea la volumul său Spațiul în literatură (1979), recent reeditat, regretatul Valeriu Cristea făcea următoarea mărturisire: "La temelia acestei cărți se află "spațiile" în care m-am transpus, cine știe cum și cine știe când, în care am respirat, am locuit, am visat. În cele mai familiare, mai secrete dintre ele trăiesc aș putea spune de o viață." Implicat în subiect până la cea mai adâncă fibră, criticul a desfășurat o muncă titanică, citind zeci și zeci de autori, mai toți de
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
titlul lui N. Xenopol Pățaniile unui american în România, ca și american aș putea să mă numesc, după cât am călătorit prin America. Dar după 25 de ani trăiți în Canada se poate spune că sunt în mare parte canadian ; am locuit în Canada francofona, am locuit în Canada anglofona și am călătorit enorm printre canadieni de la un colț la altul al țării cât un continent. Am făcut și fac afaceri cu canadieni aproape în fiecare zi. Mai ales in ¡°perioadă anglofona
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
unui american în România, ca și american aș putea să mă numesc, după cât am călătorit prin America. Dar după 25 de ani trăiți în Canada se poate spune că sunt în mare parte canadian ; am locuit în Canada francofona, am locuit în Canada anglofona și am călătorit enorm printre canadieni de la un colț la altul al țării cât un continent. Am făcut și fac afaceri cu canadieni aproape în fiecare zi. Mai ales in ¡°perioadă anglofona¡± de aproximativ 7 ani, izolat
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
făcut progrese interesante. Orașele Timișoara, Cluj, Iași, Vâlcea sunt deasemenea pe cale de a devenii « europene » dacă ne gândim la curățenie. Oricum, vorba că « omul sfințește locul » este foarte înțeleaptă. Mă gândesc cum ar fi arătat România dacă ar fi fost locuită de canadieni sau de nemți. Probabil la fel ca Germania sau Canada. Privind la televizor, poți să-ți faci o ideie despre viața socială, culturală și politica a unui popor, mai ales dacă înțelegi limba. Și eu o înțeleg, chiar dacă
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
acuratețea terminologică a cadristului pesedist: ea nu lasă loc ambiguităților, neînțelegerilor sau improvizației. În acest partid trebuie să predomine nesimțirea, agresivitatea și obrăznicia omului-șperaclu, a "miticului", adică a nesimțitului capabil să te calce în picioare doar pentru că se întâmplă să locuiți în același oraș. entru a nu rămâne în domeniul teoriei pure, am să dau n exemplu care ilustrează perfect cerințele formulate de dl Cosmâncă privind viitorul României și tipul de român visat de pesedei. Zilele trecute, la invitația unor prieteni
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
1988 și Partea lăuntrică a vîntului, 1991 - traduse și la noi) - Ultima iubire la }arigrad. îndreptar de ghicit (din care publicăm un fragment în aceste pagini) apar extrem de multe referințe la locuri, seminții, popoare, toate comprimate desăvîrșit, iar eroii sunt locuiți de dualitatea Viena-}arigrad, cum am spune noi, Apus și Fanar. Scrierea trimite inevitabil la cartea lui Italo Calvino Castelul destinelor încrucișate (Ed. Polirom, 2002, trad. Eugen Uricaru). Ambele cărți sunt ivite pe urzeala jocului de tarot, care este nu
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
mai întemeiat. Într-un caiet de geografie al lui Cazimir, datînd din clasa a II-a primară, găsim planul orașului Piatra Neamț, cu principalele străzi, întreprinderi, instituții și cu formele de relief înconjurătoare: dealul Cozla, dealul Petricica, muntele Cernegura. Familia a locuit succesiv pe strada Alexandru cel Bun, pe Colonel Roznovanu și pe bulevardul Emil Costinescu (din 1948 - bulevardul Republicii). Pe Alexandru cel Bun ședeau o seamă de notabili ai tîrgului: avocatul Ioaniu, avocatul Anton, medicul veterinar Palade. Bătrînul Constantin Calmuschi, purtînd
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
o viață pustie și una cu sens. Sensul vieții pare a fi asigurat prin poveste și imaginație, în absența lor se instalează însingurarea, bucuria de a trăi este de automatism, iar lumea devine un loc ce nu mai poate fi locuit. Rătăciți printre cuvinte pare a confirma explicit ceea ce peliculele deja amintite menționează implicit. În filmul Sofiei Coppola aflăm un oraș alienant (clădiri de sticlă, reclame enorme, trafic intens, oameni care nu se privesc prea mult și din timp în timp
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
de casa Meirei Delmar și la cinci de faimosul hotel unde băieții de bani gata dansau cu amantele lor fecioare după slujba de duminică de la biserică. Sau, cum spunea Germán: am început s-o duc mai bine spre răul meu. Locuiam în casa surorilor Ávila - Esther, Mayito și Toña -, pe care le cunoscusem la Sucre, și care se străduiau de multă vreme să mă izbăvească de destrăbălare. În loc de cămăruța de carton unde m-am dezbărat de atîtea nazuri de nepot răsfățat
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]