1,902 matches
-
mecanismul sintactic al relativelor (mecanism universal, în principiile sale generale) oferă puține posibilități de inovație. Preferința vorbitorilor pentru un anumit tipar, manifestată prin frecvența sporită la un moment dat a unor construcții, poate fi determinată de factori extrasintactici precum efortul locutorului pentru "planificarea" structurii și gradul de accesibilitate a poziției sintactice a conectorului / subordonatei relative. 2. DINAMICA SISTEMULUI DE CONECTORI Probabil cea mai importantă tendință ce se manifestă în sistemul conectorilor propozițiilor relative este fenomenul de slăbire a funcției relativizatoare a
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
i se facă dreptate văzând ce i s-a întâmplat președintelui? (Realitatea TV, 14.V.2007). Preferința pentru aceste formule, în locul variantei mai economice (conjuncția dacă sau relativul când) ar putea fi explicată printr-o strategie pragmatică ce îi permite locutorului să câștige timp pentru a-și organiza enunțul în continuare, momentul în care se introduce în discurs predicația subordonatei fiind amânat; la aceasta se adaugă avantajul că forma și implicit funcția relativului în subordonată sunt "copiate" de la componenta nominală a
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
care se introduce în discurs predicația subordonatei fiind amânat; la aceasta se adaugă avantajul că forma și implicit funcția relativului în subordonată sunt "copiate" de la componenta nominală a grupării în mod aproape automat, după tiparul: în [nominal] + în [care]. Așadar, locutorul face un minim efort de organizare sintactică a relativei, iar alocutorul, este supus la rândul său unui efort minim de decodare, concentrându-și atenția pe secvența următoare din relativă. Ca anaforic, relativul se găsește aici într-o situație extremă în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
toate categoriile. Cel mai mic procent se înregistrează în registrul oral - sub 2% din totalul ocurențelor -, iar cel mai mare (tot sub 10%), în registrul scris. Acest contrast traduce diferența dintre registre în ceea ce privește "planificarea lingvistică" a enunțului. În limba vorbită, locutorul optează pentru cea mai comodă formă a relativului, cea care nu pune probleme de acord în gen și număr. Dintre formele la caz direct, nominativul ocupă locul privilegiat, ceea ce corespunde accesibilității marcate a poziției sintactice de subiect (v. infra, 3
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
să viziteze Polonia între 16 și 19 august, a apărut pe site-ul celui mai mare cotidian polonez (Rlib, 6.VIII.2002). Ocurența în limba vorbită a lui ce cu antecedent animat este posibilă mai ales în contexte în care locutorul, știindu-se monitorizat (conversația este înregistrată sau transmisă în eter), își cenzurează intervenția și caută să se exprime cât mai îngrijit, ori în situații de comunicare orală în care vorbitorul, familiarizat cu un anumit metalimbaj, îl utilizează și în varianta
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
dintre unele registre ale limbii, pătrunderea în registrul scris a unor particularități ale limbii vorbite. Astfel, tiparele relative preferate în registrul scris (în textul jurnalistic, mai cu seamă) ajung să fie cele în care, ca și în limba vorbită, "efortul" locutorului pentru planificarea structurii este minim. Consecința acestei "strategii" este pe de o parte creșterea frecvenței construcțiilor cu relativ în poziție "accesibilă" (vezi infra, 3.1), pe de altă parte, creșterea frecvenței unor "clișee" care cuprind antecedentul și relativul, astfel încât întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
formulată de Keenan și Comrie (1977) se bucură în ultimii ani de atenția cercetătorilor preocupați de analiza sintactică și pragmatică (mai ales bazată pe corpus) a construcțiilor relative. Keenan și Comrie afirmă că poziția sintactică cea mai accesibilă atât pentru locutor, cât și pentru alocutor este poziția subiect. Celelalte (obiectul direct, obiectul indirect, numele în caz G și D etc.) sunt accesibile într-o măsură mai mică, în ordinea: S > OD > OI > OBL > GEN > Comparativ. Funcțiile sintactice din schemă (S= subiect
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
că în română cazul marcat prepozițional este mai accesibil decât cel oblic. Prepoziția este în toate cazurile impusă de guvernorul categoriei relativizate, așadar nu se impune un efort suplimentar de procesare, ca în cazul atributului genitival. Relativizatorul atribut pune probleme locutorului pentru că presupune deplasarea GN dominant odată cu relativul și presupune realizarea unui acord complicat. 3.2. Ierarhia de procesabilitate În cazul relativelor cu antecedent, accesibilitatea unei poziții sintactice a relativului poate fi influențată de poziția sintactică pe care o ocupă antecedentul
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
complicat. 3.2. Ierarhia de procesabilitate În cazul relativelor cu antecedent, accesibilitatea unei poziții sintactice a relativului poate fi influențată de poziția sintactică pe care o ocupă antecedentul în structura matricei. Așadar, pentru o rafinare a concluziilor legate de preferința locutorului pentru o anumită structură, se impune să se aibă în vedere și combinația antecedent + relativ. Investigarea frecvenței unei anumite joncțiuni relative conduce la stabilirea unei ierarhii de "procesabilitate" a construcțiilor cu relativ. După Yamashita (1994), gradul de "procesabilitate" este în
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
integrare enunțiativă - pot îndeplini diverse funcții sintactice, inclusiv cea de subiect, sunt supuse mecanismului acordului și în vorbire indirectă se transformă în pronume de persoana a III-a. În descrierile sociolingvistice, formulele de adresare sunt un indicator al relației dintre locutor și alocutor, dar și al altor variabile - caracteristicile sociale ale vorbitorului și situația extralingvistică 2. Mai mult decât atât, cultura fiecărei țări sau ideologia momentului 3 explică selecția uneia sau a alteia dintre formule. Caracterul de formulă presupune ca expresiile
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
apropiați. Penelope Brown și Stephen Levinson, cercetătorii care au formulat cel mai solid model teoretic, o descriu ca pe o consecință necesară a principiului cooperativității și a raționalității ființei umane 5. Politețea se definește ca o acțiune redresivă, prin care locutorul încearcă să atenueze pericolul ca un act verbal al său, precum o cerere sau un compliment, să afecteze "obrazul"6 alocutorului, face, un concept greu de tradus, desemnând "imaginea publică a eului individual, configurată în termenii unor atribute sociale acceptate
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
numai în tendința de analiză a unor compuse, ci și în presiunea funcției pragmatice. Tocirea pronumelor prin uz cere găsirea unor formule cu un grad tot mai ridicat de politețe; o soluție o constituie adresarea la persoana a III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar fi persoana despre care se vorbește. Delphine Perret 31 asociază această situație cu trecerea uneia dintre instanțele discursului în nonpersoană, a locutorului sau a alocutorului. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
la persoana a III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar fi persoana despre care se vorbește. Delphine Perret 31 asociază această situație cu trecerea uneia dintre instanțele discursului în nonpersoană, a locutorului sau a alocutorului. În acest sens, îl citează pe Erving Goffman 32, care observa prezența în discursul cotidian a nonpersoanei sociale: servitorul, copiii, persoanele foarte înaintate în vârstă și cele foarte bolnave. Despre ele se vorbește și în prezența lor
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
mamele se adresează bebelușilor cu formule de tipul Ce face fata?. Frecvența acestei situații face din enunțul citat un exemplu tipic de baby talk, limbajul pe care o comunitate îl consideră specific copiilor sau conversațiilor cu copiii. În cazul servitorului, locutorul devine nonpersoană; în exemplul de baby talk, alocutorul capătă acest statut. Evitând referirea la sine, vorbitorul suprimă existența vreunei relații personale (întrucât el nu există ca persoană socială) și mărește distanța discursivă. Persoana destinatarului este valorizată prin diminuarea importanței locutorului
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
locutorul devine nonpersoană; în exemplul de baby talk, alocutorul capătă acest statut. Evitând referirea la sine, vorbitorul suprimă existența vreunei relații personale (întrucât el nu există ca persoană socială) și mărește distanța discursivă. Persoana destinatarului este valorizată prin diminuarea importanței locutorului, prin contrast. Adresarea la persoana a treia apare așadar în cazuri de maximă politețe, când distanța socială și puterea relativă au valori ridicate, dar și în cazuri de maximă familiaritate, când cele două variabile se apropie de zero. Primul caz
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
la persoana a treia apare așadar în cazuri de maximă politețe, când distanța socială și puterea relativă au valori ridicate, dar și în cazuri de maximă familiaritate, când cele două variabile se apropie de zero. Primul caz, de trecere a locutorului în nonpersoană, poate fi considerat un model pentru acordul locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Budai-Deleanu, înalt funcționar al Imperiului, trimis la Lemberg în calitate de interpret român pe lângă guvernul de care depindea Bucovina <footnote XXX, Bucovina în primele însemnări geografice, istorice, economice și demografice, Editura Academiei Române, București, 1998, p. 56-57. footnote>. Aprecierile guvernatorului general Splény asupra locutorilor români din Bucovina, a nivelului lor de cultură și civilizație nu sunt deloc măgulitoare, dar asta nu înseamnă că nu sunt, în ansamblul lor, cu excepțiile care se impun, adevărate sau foarte aproape de adevăr. Splény a sesizat umorul natural, înclinația
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
în funcție de conturul intonațional cu care este rostită secvența care le conține: Eu sunt cam reticent cu modelingul ăsta (Verba). Însoțind un nume propriu, demonstrativul de apropiere poate primi interpretări diferite 6. În unele contexte exprimă o atitudine de distanțare dintre locutor și referent: Zenga ăsta eu cred cî-i un tip foarte labil așa (CLR) Eu care nu am decat un simplu curs de jurnalism de 5 zile pe undeva aș putea să scriu ceva mai bun decât Andreea asta (www.prosport
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
specific Perechile corelative subordonare (circumstanțiale situative) temporal local când unde atunci.. când acolo...unde subordonare (circumstanțiale procesuale) modal cantitativ cum cât așa...cum pe cât... pe atât cu cât... cu atât de ce... de ce subordonare (circumstanțiale care redau raporturi logico-semantice stabilite de locutor) cauzal final condițional concesiv consecutiv fiindcă ca să dacă deși încât de aceea... fiindcă de aceea... ca să dacă... atunci deși... totuși atât de... încât subordonare (circumstanțiale care centrează informația nouă pe anumite secvențe ale enunțului) cumulativ pe lângă că pe lângă că... mai
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
antrena și un plan de fundal (universul opiniilor, cel în care operează presupozițiile); ca atare, vom avea conectori cu semantism monoplan//biplan. Astfel, un conector ca sau este monoplan, întrucât pune segmentele conectate într-o relație de disjuncție instituită de locutor prin mesaj (în universul asertiv), în timp ce, de pildă, deși este biplan, funcționând la ambele nivele: în universul asertiv, ca o conjuncție de propoziții (A∩B), care contrazice o presupoziție de tip AB, instituită în universul opiniilor. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
să-și asume un efort de prelucrare mai mare dacât în cazul mesajului nonmarcat pragmasemantic. Nu sunt singurele modalități prin care funcția conativă poate fi accentuată: schimbarea perspectivei asupra stării de lucruri codificate în enunț, de la o optică preponderent a locutorului către o optică din unghiul alocutorului, este o altă cale de implicare a acestuia din urmă într-o atitudine "mai activă" în actul comunicativ; este cazul conversiei conectivității copulative într-o conectivitate disjunctivă 8, ca în: (3) Orice lectură din
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
alegere ad libitum între membrii unei clase de entități ("scriitoare române contemporane") pentru care este validă, pentru fiecare, predicația globală a întregului enunț - deci propune o perspectivă exocentrică, inclusivă 9 (care îl include pe alocutor) în locul celei egocentrice, exclusive (a locutorului, propusă ca atare alocutorului). 4.4. Convertibilitatea/conversia discursivă a conectorilor 10. Pornind de la tiparele de complexitate logico-semantică și pragmasemantică a conectorilor, se pot elabora scale de convertibilitate discursivă, care să dea seamă de disponibilitățile conectorilor de a se substitui
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
pe baza celei deja achiziționate și adiționând-o pe prima, odată ce devine disponibilă, celei din urmă). 4.4.3. O problemă doar parțial înrudită cu cea de mai sus este cea a caracterului închis//deschis al enunțului-ocurență (± preelaborat structural de către locutor la momentul de început al transmiterii): dacă prezența unui conector proiectiv presupune preelaborarea sintactico-semantică a structurii mesajului, absența acestuia (fie prin poziționarea retroiectivă a unui conector care permite această opțiune, fie prin utilizarea unui conector care nu poate fi decât
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
conector proiectiv presupune preelaborarea sintactico-semantică a structurii mesajului, absența acestuia (fie prin poziționarea retroiectivă a unui conector care permite această opțiune, fie prin utilizarea unui conector care nu poate fi decât retroiectiv - cum sunt și, sau, dar, deci etc.) acordă locutorului libertatea de a construi un enunț "deschis" (care se dezvoltă și se structurează pe măsura emiterii sale) sau "închis" (prestructurat, care doar își revelează progresiv structura). 5. Vom examina, în continuare, câteva tipuri de conversie discursivă care afectează conectivitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
2006) Cei cinci studenți erau instruiți inclusiv în tehnici de rezistență la interogatorii, tortură sau eventuale presiuni ale serviciilor de informații. (Realitatea TV, 28.II.2006). Caracterul de termen "la modă" al clișeului se poate remarca în exemplul următor, unde locutorul folosește mai întâi pe și, dar se corectează imediat, înlocuindu-l cu inclusiv: Este evident pentru toți că se caută surse, în condițiile în care și (AK) inclusiv prețul benzinei în România este mult mai mic decât în alte țări
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]