721 matches
-
asupra lui Cunimund, Alboin s-a recăsătorit cu Rosamunda, pentru a stabili o legătură cu dinastia gepidă. Încheierea acestui război a determinat o modificare geopolitică masivă în regiunea Pannoniei, ca urmare a dispariției gepizilor ca entitate politico-militară, dublată de emigrarea longobarzilor în Italia, începând din anul următor, precum și de așezarea statornică a avarilor în regiune, ceea ce a pus capăt celor șase secole de dominație a germanicilor în bazinul pannonic. În pofida succesului repurtat în conflictul cu gepizii, Alboin a eșuat în încercarea
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
să ia inițiativa emigrării, deși există indicii potrivit cărora încă înainte de războiul cu gepizii apăruse ideea strămutării în Italia, al cărei teritoriu fusese descoperit de longobarzi încă din anii '50, când fuseseră mercenari, aliați cu bizantinii împotriva ostrogoților. În plus, longobarzii cunoșteau poziția slabă în Italia a guvernării bizantine, care a avut probleme după recucerirea Italiei de la ostrogoți. În special așa-numita "ciumă a lui Iustinian" făcuse ravagii în Italia, iar conflictele confesionale creștine mențineau o stare perpetuă de instabilitate, mai
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
după recucerirea Italiei de la ostrogoți. În special așa-numita "ciumă a lui Iustinian" făcuse ravagii în Italia, iar conflictele confesionale creștine mențineau o stare perpetuă de instabilitate, mai ales după rechemarea generalului Narses, care fusese un guvernator abil al Italiei. Longobarzii vedeau Italia ca pe un teritoriu bogat, cu posibilități de pradă, făcându-l pe Alboin să creadă în aducerea laolaltă, alături de longobarzi, multe alte popoare din regiune, inclusiv heruli, suebi, gepizi, thuringieni, protobulgari, sarmați, romanii și puținii ostrogoți rămași. Însă
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
teritoriu bogat, cu posibilități de pradă, făcându-l pe Alboin să creadă în aducerea laolaltă, alături de longobarzi, multe alte popoare din regiune, inclusiv heruli, suebi, gepizi, thuringieni, protobulgari, sarmați, romanii și puținii ostrogoți rămași. Însă cel mai important grup, în afara longobarzilor, îl constituiau saxonii, dintre care 20.000 au participat la invazie. Saxonii erau tributari regelui franc Sigebert I, iar participarea indică faptul că Alboin ar fi avut sprijinul francilor în aventura sa din Italia. Numărul exact al eterogenului group adunat
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Gothani" s-a referit la un "pactum et foedus amicitiae" ("pact și tratat de amiciție"), adăugând că tratatul a fost pus pe hârtie. Tratatul prevedea că avarii urmau să ia în posesiune Pannonia și să dea în schimb sprijin militar longobarzilor odată ajunși în Italia, ori de câte ori aceștia ar fi cerut ajutor. În baza acordului, longobarzii erau îndrituiți ca, în cazul eșuării invaziei Italiei, să poată reclama fostele lor teritorii, lăsându-i-se astfel lui Alboin o alternativă deschisă. Acordul însemna totodată
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
amiciție"), adăugând că tratatul a fost pus pe hârtie. Tratatul prevedea că avarii urmau să ia în posesiune Pannonia și să dea în schimb sprijin militar longobarzilor odată ajunși în Italia, ori de câte ori aceștia ar fi cerut ajutor. În baza acordului, longobarzii erau îndrituiți ca, în cazul eșuării invaziei Italiei, să poată reclama fostele lor teritorii, lăsându-i-se astfel lui Alboin o alternativă deschisă. Acordul însemna totodată avantajul protejării spatelui lui Alboin, întrucât, Pannonia fiind ocupată de avari, ar fi fost
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
lui Alboin, întrucât, Pannonia fiind ocupată de avari, ar fi fost dificil pentru bizantini să aducă în Italia forțe deplasate pe uscat. Înțelegerea s-a dovedit un succes, iar relațiile cu avarii au fost aproape constant amicale pe durata Regatului longobard din Italia. Un alt motiv al emigrării longobarde ar fi putut fi o invitație din partea generalului bizantin Narses. Potrivit unei tradiții controversate consemnate în izvoare medievale, fostul guvernator al Italiei, Narses, i-ar fi chemat pe longobarzi în Italia din cauză că
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
al II-lea. Adesea respinsă ca bazată pe o tradiție nedemnă de crezare, ipoteza a fost studiată atent de istorici moderni, îndeosebi de Neil Christie, care vede în ea o posibilă amintire a unei invitații oficiale din partea bizantinilor pentru stabilirea longobarzilor ca "foederati" în Italia de nord, în scopul apărării regiunii în calea expansiunii france, aranjamentul fiind ulterior abrogat de Iustin al II-lea. Emigrarea longobarzilor a început într-o luni, după ziua de Paște, la 2 aprilie 568. Decizia plecării
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
care vede în ea o posibilă amintire a unei invitații oficiale din partea bizantinilor pentru stabilirea longobarzilor ca "foederati" în Italia de nord, în scopul apărării regiunii în calea expansiunii france, aranjamentul fiind ulterior abrogat de Iustin al II-lea. Emigrarea longobarzilor a început într-o luni, după ziua de Paște, la 2 aprilie 568. Decizia plecării într-o zi de sărbătoare creștină e explicabilă în contextul recentei convertiri a lui Alboin la creștinismul de rit arian, fapt atestat și de prezența
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
indusă de vecinătatea avarilor, în pofida tratatului de prietenie încheiat recent. Ca semn al neliniștii poate fi considerată și măsura luată de Alboin de a pustii Pannonia înainte de plecare, în ideea de a crea un fel de cordon care să separe longobarzii de avari. Calea aleasă de Alboin pentru a ajunge în Italia și durata deplasării au constituit un subiect controversat. Potrivit istoricului Neil Christie, longobarzii s-au scindat în câteva grupuri de migrație, având o avangardă cu misiuni de recunoaștere, urmând
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
pustii Pannonia înainte de plecare, în ideea de a crea un fel de cordon care să separe longobarzii de avari. Calea aleasă de Alboin pentru a ajunge în Italia și durata deplasării au constituit un subiect controversat. Potrivit istoricului Neil Christie, longobarzii s-au scindat în câteva grupuri de migrație, având o avangardă cu misiuni de recunoaștere, urmând ruta Poetovio - Celeia - Emona - "Forum Iulii", în timp ce proviziile și cea mai mare parte a migranților înaintau lent în spate, din cauza și cirezilor de vite
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
în timp ce proviziile și cea mai mare parte a migranților înaintau lent în spate, din cauza și cirezilor de vite și poverilor cu bunuri transportate și, posibil, pentru a-i aștepta pe saxoni să li se alăture. Până în septembrie, grupurile de prădători longobarzi jefuiseră regiunea Veneto, însă Alpii Iulieni au fost traversați pe la valea Vipavei abia în anul 569. Martorul ocular Secundus de Trento a datat evenimentul la 20 sau 21 mai. Anul 569 pentru pătrunderea în Italia este însă controversat, iar Jörg
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
în 568. Potrivit lui Carlo Guido Mor, o dificultate majoră rămâne în a explica cum a putut Alboin să ajungă la Milano la 3 septembrie, dacă se presupune că ar fi pătruns în Italia abia în luna mai a aceluiași an. Longobarzii au pătruns în Italia fără a întâmpina rezistență bizantină la frontieră (de la "milites limitanei", formațiuni grănicerești). Resursele militare bizantine aflate la dispoziție era mult reduse și de loialitate dubioasă, iar forturile de graniță fuseseră abandonate fără luptă. Săpăturile arheologice din
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
iar forturile de graniță fuseseră abandonate fără luptă. Săpăturile arheologice din regiune nu au detectat urme de confruntări violente, ceea ce confirmă narațiunea lui Paul Diaconul, care relatează despre preluarea provinciei Friuli "fără nicio piedică". Primul oraș important căzut în mâinile longobarzilor a fost "Forum Iulii" (Cividale del Friuli), sediul unui "magister militum" local. Alboin a ales acest oraș împrejmuit de ziduri pentru a fi capitala Ducatului de Friuli, la conducerea căruia l-a numit pe nepotul său de frate Gisulf I
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Forum Iulii" (Cividale del Friuli), sediul unui "magister militum" local. Alboin a ales acest oraș împrejmuit de ziduri pentru a fi capitala Ducatului de Friuli, la conducerea căruia l-a numit pe nepotul său de frate Gisulf I, ca duce longobard, cu principala misiune de a apăra granița de eventuale atacuri (bizantine ori avare) dinspre est. Gisulf a obținut dreptul de a decide care clanuri longobarde aveau să se stabilească în ducat. Decizia lui Alboin de a constitui un ducat și
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Gisulf a obținut dreptul de a decide care clanuri longobarde aveau să se stabilească în ducat. Decizia lui Alboin de a constitui un ducat și de a desemna un duce era o inovație importantă, având în vedere că, până atunci, longobarzii nu aleseseră niciodată duci și nu întemeiaseră ducate în baza existenței unui oraș fortificat. Inovația se datora împrumutării de către Alboin de la romani și de la ostrogoți a unor modele administrative, după cum în antichitatea târzie "comes civitatis" (comitele orașului) reprezenta principala autoritate
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
comes") la duce ("dux") și de la comitat ("comitatus") la ducat ("ducatus") semnala totodată o militarizare treptată a Italiei. Desemnarea unui centru fortificat cu titlu de capitală a noului ducat este importantă și prin aceea că anterior, când trăiau în Pannonia, longobarzii evitaseră să locuiască în așezări urbane. Longobarzii și-au menținut noua orientare în toate ducatele create ulterior. De la "Forum Iulii", Alboin a ajuns în continuare la Aquileia, cel mai important nod de comunicații din nord-estul Italiei, și capitala administrativă a
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
comitatus") la ducat ("ducatus") semnala totodată o militarizare treptată a Italiei. Desemnarea unui centru fortificat cu titlu de capitală a noului ducat este importantă și prin aceea că anterior, când trăiau în Pannonia, longobarzii evitaseră să locuiască în așezări urbane. Longobarzii și-au menținut noua orientare în toate ducatele create ulterior. De la "Forum Iulii", Alboin a ajuns în continuare la Aquileia, cel mai important nod de comunicații din nord-estul Italiei, și capitala administrativă a provinciei "Venetia". Sosirea iminentă a longobarzilor a
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
urbane. Longobarzii și-au menținut noua orientare în toate ducatele create ulterior. De la "Forum Iulii", Alboin a ajuns în continuare la Aquileia, cel mai important nod de comunicații din nord-estul Italiei, și capitala administrativă a provinciei "Venetia". Sosirea iminentă a longobarzilor a avut un considerabil impact asupra populației orașelor; Paulin I, primul patriarh de Aquileia, a fugit din oraș împreună cu clerul, și și-a găsit refugiu în insula Grado, în teritoriul controlat de bizantini. De la Aquileia, Alboin a pornit de-a
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
și și-a găsit refugiu în insula Grado, în teritoriul controlat de bizantini. De la Aquileia, Alboin a pornit de-a lungul Via Postumia și a mărșăluit prin Veneto, ocupând repede Tarvisium (Treviso), Vicentia (Vicenza), Verona, Brixia (Brescia) și Bergomum (Bergamo). Longobarzii au întâmpinat dificultăți doar în Opitergium (Oderzo), pe care Alboin a decis până la urmă să îl evite, după cum a renunțat și la capturarea principalelor orașe venete de coastă, de pe Via Annia, precum Altinum, sau a Patavium (Padova), Mons Silicis (Monselice
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
proprietăți reprezintă încă obiect de dispută. Clerul a fost și el afectat puternic. Majoritatea longobardă continua să fie păgână și nu avea niciun respect față de cler și proprietățile Bisericii. Mulți clerici și-au pierdut episcopatele pentru a scăpa din calea longobarzilor, așa cum făcuseră episcopii principali din nord, Honoratus de Milano și Paulin de Aquileia. Totuși, numeroși episcopi au căutat o cale de înțelegere cu longobarzii, cum a făcut în 569 episcopul Felix de Tarvisium când a pornit la drum de-a
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
față de cler și proprietățile Bisericii. Mulți clerici și-au pierdut episcopatele pentru a scăpa din calea longobarzilor, așa cum făcuseră episcopii principali din nord, Honoratus de Milano și Paulin de Aquileia. Totuși, numeroși episcopi au căutat o cale de înțelegere cu longobarzii, cum a făcut în 569 episcopul Felix de Tarvisium când a pornit la drum de-a lungul râului Piave pentru tratative cu Alboin însuși și obținând de la el o atitudine respectuoasă față de Biserică și restituirea bunurilor sale, în schimbul unui act
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
unele episcopii nord-italiene față de papalitate și Imperiu. În teritoriul controlat de longobarzi, clerul era cel puțin siguri că putea evita disputele religioase. Prima rezistență puternică în fața migrației lui Alboin a avut loc din partea orașului Ticinum (Pavia), al cărui asediu regele longobard l-a început în 569 și pe care l-a cucerit abia după trei ani. Orașul avea importanță strategică, fiind situat la confluența rîurilor Pad și Ticino și conectat pe calea apei cu Ravenna, capitala Italiei bizantine și sediul prefecturii
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
puncte de apărare ale acestora din Italia de nord, cu excepția zonelor de coastă din Liguria și Veneto și câteva centre izolate din interior, Augusta Praetoria (Aosta), Segusio (Susa) și insula Amacina din Larius Lucus (Lacul Como). Pe parcursul domniei lui Alboin, longobarzii au trecut Munții Apenini și au devastat Tuscia (Toscana), însă istoricii nu au ajuns la o concluzie comună dacă acest lucru s-a petrecut sub comanda sa și dacă aceasta nu a reprezentat decât o expediție de jaf. Potrivit lui Herwig
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
structurii militare, comandanții de oaste longobardă ("duces"), care conduceau câte o ceată ("fara") de războinici, aveau autoritate mai mare. În plus, dificultățile întâmpinate de Alboin în edificarea unei entități politice solide decurgeau din lipsa de legitimitate imperială, întrucât, spre deosebire de ostrogoți, longobarzii nu ajunseseră în Italia ca "foederati", ci ca inamici ai Imperiului. Deteriorarea autorității regelui în cadrul oștirii longobarde s-a manifestat și în invadarea provinciei france Burgundia, care în 569 sau 570 a fost ținta unor raiduri longobarde anuale ample. Aceste
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]