435 matches
-
de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele, stuf. Lacurile din zonă, în special, sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari. Inițial sat pescăresc, Gura Portiței este situată pe o fâșie îngustă de nisip, între Marea Neagra și limanul Golovița ; este cunoscută astăzi ca una dintre cele mai retrase (și liniștite) destinații turistice de pe litoralul românesc, o alternativă pentru Vama Veche, devenită
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), muscar sur ("Muscicapa striata"), presură sură ("Miliaria calandra"), mierlă de piatră ("Monticola saxatilis"), grangur ("Oriolus oriolus"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), pietrar răsăritean ("Oenanthe isabellina"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), viespar ("Pernis apivorus"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), vrabia spaniolă ("Passer hispaniolensis"), pițigoi de livadă ("Parus lugubris"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), silvia mică ("Sylvia curruca"), silvia de
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: urs carpatin ("Ursus arctos"), lup ("Canis lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), cerb lopătar ("Dama dama"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), râs ("Lynx lynx"), jder de copac ("Martes martes"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigea"), veveriță ("Sciurus carolineansis"), orbete ("Nannospalax leucodon"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliacul mic cu
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală mixtă geologică, speologică, botanică și zoologică) situată în județul Buzău, pe teritoriul administrativ al comunelor Lopătari și Mânzălești. Coordonate: Latitudine 45ș29'49" N Longitudine 26ș37'16" E Suprafața declarată este de 136 ha. Este situată în Subcarpații de Curbură, în bazinul superior al râului Slănic. Zona se află la 56-60km de Buzău. Se ajunge folosind drumul
Platoul Meledic () [Corola-website/Science/320406_a_321735]
-
Zona se află la 56-60km de Buzău. Se ajunge folosind drumul de pe valea Slănicului - DJ 203 K, care pornește de pe DN2 (E85) de la Mărăcineni spre Săpoca (imediat înainte de a intra pe podul de peste Buzău), urmând ruta Beceni-Vintilă Vodă-Mânzălești-Lopătari. Pînă la Lopătari drumul este asfaltat. Între Mânzălești și Lopătari accesul în zona platoului se face pe văile pâraielor Jgeab și Sărat, pe DC respectiv DC. Platoul este situat între 424 și 607 m altitudine, fiind delimitat de râul Slănic la sud, râul
Platoul Meledic () [Corola-website/Science/320406_a_321735]
-
Se ajunge folosind drumul de pe valea Slănicului - DJ 203 K, care pornește de pe DN2 (E85) de la Mărăcineni spre Săpoca (imediat înainte de a intra pe podul de peste Buzău), urmând ruta Beceni-Vintilă Vodă-Mânzălești-Lopătari. Pînă la Lopătari drumul este asfaltat. Între Mânzălești și Lopătari accesul în zona platoului se face pe văile pâraielor Jgeab și Sărat, pe DC respectiv DC. Platoul este situat între 424 și 607 m altitudine, fiind delimitat de râul Slănic la sud, râul Jgheab la est, râul Meledic la nord
Platoul Meledic () [Corola-website/Science/320406_a_321735]
-
și păsări flamingo, protejate de lege (așa cum sunt de altfel și porcii sălbatici și lincșii). De asemenea Delta reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii. Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt pelicanul creț, cormoranul mic, lopătarul, gâsca cu piept roșu și gârlița mare, dar și lebăda de iarnă. Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob, precum și de poziția sa geografică pe continentul european. Aceste particularități conferă climei un caracter temperat continental
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
câmp, bizamul, șacalul, privighetoarea, fazanul, potârnichea, prepelița, coțofana, mierla, pupăza, ciocârlanul, cinteza, pițigoiul, prigoria, corbul, șoimul, buha, acvila de câmp, vulturul șerpar. Fauna de baltă cuprinde: lupul de stuf, vidra, nurca, câinele enot, broasca țestoasă de apă, pescărușul, cormoranul, țigănușul, lopătarul, stârcul, egreta, rața, gâsca, corcodelul, gârlița, sitarul, lișița, cocorul ș.a. În fluviul Dunărea și bălțile lăturalnice trăiesc diverse specii de pești: statornici (somn, mreană, șalău, biban, lin, țipar, crap, roșioară, babușcă, avat, ghibor, bibanul soare, guvidil, săbiuța, știuca) sau călători
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
speciilor sunt dispersate mai puțin eterogen, având o densitate redusă, o parte din ele însă în unele sectoare, sunt destul de numeroase. Speciile rare de păsări, care se întâlnesc pe teritoriul rezervației sunt lebăda cucuiată ("Cygnus olor"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), lopătarul ("Platalea leucordia"), barza neagră ("Ciconia nigra"). Tot în rezervația se află și cea mai numeroasă colonie de egrete din Moldova, numită de către localnici „Țara Bâtlanilor”. Colonia este formată din 3 specii rare de păsări din familia "Ardeidae", reprezentată de peste 1000
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
sau treschiornitide ("Threskiornithidae"), denumită în trecut plataleide ("Plataleidae") sau plegadide ("Plegadidae") reprezintă o familie de păsări de baltă sau de uscat din regiunile temperate și tropicale, din ordinul pelecaniformelor ("Pelecaniformes"), și cuprind lopătarii, țigănușii și ibișii. În clasificările mai vechi familia treskiornitidelor era inclusă în ordinul ciconiiformelor ("Ciconiiformes"). Trăiesc în zone umede, păduri, pășuni, zone aride sau semiaride din zonele temperate și tropicale de pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Sunt păsări de mărime mijlocie
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
degetele anterioare relativ lungi și unite totdeauna la baza lor prin membrane. Gâtul și picioarele sunt lungi. Pe cap și pe gât au porțiuni golașe. Ciocul ibișilor este subțire, lung și curbat în jos în formă de secere, iar al lopătarilor este drept și spre vârf turtit și lățit în formă de lopată. În timpul zborului țin gâtul și picioarele întinse. Trăiesc în colonii simple și mixte. Cuibul și-l fac în arbori sau în stufăriș. Depun de regulă câte 5 ouă
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
-l fac în arbori sau în stufăriș. Depun de regulă câte 5 ouă. Hrana constă din nevertebrate ce se găsesc în mâlul apelor; consumă îndeosebi lipitori. Puii iau hrana din gâtlejul părinților. Familia treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri, 32 specii. Țigănușii fac parte din subfamilia ibișilor. În România sunt două specii migratoare: lopătarul ("Platalea leucorodia") și țigănușul ("Plegadis falcinellus"), care se întâlnesc aproape numai în Delta Dunării. Lopătarul ("Platalea leucorodia"), are o răspândire restrânsa în
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
se găsesc în mâlul apelor; consumă îndeosebi lipitori. Puii iau hrana din gâtlejul părinților. Familia treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri, 32 specii. Țigănușii fac parte din subfamilia ibișilor. În România sunt două specii migratoare: lopătarul ("Platalea leucorodia") și țigănușul ("Plegadis falcinellus"), care se întâlnesc aproape numai în Delta Dunării. Lopătarul ("Platalea leucorodia"), are o răspândire restrânsa în sud-estul Europei, în sudul Spaniei și în Olanda. Pentru iernat călătorește în Africa. În Delta Dunării și Balta
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri, 32 specii. Țigănușii fac parte din subfamilia ibișilor. În România sunt două specii migratoare: lopătarul ("Platalea leucorodia") și țigănușul ("Plegadis falcinellus"), care se întâlnesc aproape numai în Delta Dunării. Lopătarul ("Platalea leucorodia"), are o răspândire restrânsa în sud-estul Europei, în sudul Spaniei și în Olanda. Pentru iernat călătorește în Africa. În Delta Dunării și Balta Dunării trăiește în colonii numeroase. În prezent mult împuținat, fiind și ocrotit de lege. Țigănușul
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
naturală reprezintă o zonă umedă (lacuri, bălți, lunci aluvionare, lunci inumdabile, grinduri, terenuri împădurite) cu rol de protecție pentru o colonie de pelicani din specia "Pelecanus onocrotalus" (pelican comun). Pelicanii viețuiesc alături de alte specii de păsări migratoare rare, printre care: lopătar ("Platalea leucorodia"), egretă mare ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus") sau cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"). Mamiferele sunt reprezentate de mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), nevăstuică ("Mustela
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
iunie, depune în cuib între 4-6 ouă a căror perioadă de incubație durează 28 de zile. Puii sunt hrăniți cu pești mici și alte animale acvatice (Kiss si Rekasi, 2002). Frecvent, împarte același tip de habitat cu egrete, stârci și lopătari. Cormoranul mic este o specie ale cărei habitate au fost puternic afectate de către activitățile umane. Pentru că este un mare consumatoar de pește și distruge plasele de pescuit este adesea persecutat de pescari. În România, secarea bălților situate pe cursul inferior
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
două. <br> Țigănușul este o specie de origine mediteraneană, bine reprezentată în Delta Dunării și în bălțile mari ale României. Dieta sa depinde foarte mult de posibilitățile de moment și constă în pești, insecte, moluște, crustacee, șopârle și șerpi. <br> Lopătarul este o specie foarte rară în fauna României. Caracteristica sa este ciocul lățit la vârf. Flamingii sunt păsări migratoare acvatice de talie mare înălțimea medie de 1,5 m, cu cioc încovoiat cu gâtul și cu picioarele foarte lungi și
Listă de păsări din România () [Corola-website/Science/323367_a_324696]
-
mică ("Egretta garzetta"), egretă albă ("Egretta alba"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), capîntorsul ("Jynx torquilla"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), prigoare ("Merops apiaster"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), lopătar ("Platalea leucorodia"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (dintre care unele foarte rare) protejate prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), gușă albastră ("Luscinia svecica"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), codobatura albă ("Motacilla alba"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), lopătar ("Platalea leucorodia"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), țigănuș ("Plegadis falcinellus"), corcodel-mare ("Podiceps cristatus"), ciocîntors ("Recurvirostra avosetta"), pițigoi-pungar ("Remiz pendulinus"),mărăcinar ("Saxicola rubetra"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), călifar alb ("Tadorna tadorna"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
culoare alb-cenușiu-gălbui de vârstă badeniană, tot ansamblul fiind prins între strate de marne (cineritice) și gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment. Este originar din capătul sudic al unei mici și înguste fâșii estice cu tufuri, din anticlinalul Lopătari.
Piatra Albă „La Grunj” () [Corola-website/Science/325850_a_327179]
-
a redus numeric datorită extinderii zonei arabile și a celei locuite, fiind reprezentată de iepuri, vulpi, căprioare, rozătoare și păsări. Solurile sunt fertile din clasa molisolurilor, cernoziomuri și soluri aluvionare de lunca. Fauna cuprinde o varietate mare de specii: cerbul lopătar, mistrețul (Sus scrofa), căpriorul, lupul, vulpea, veverița și rar pisică sălbatică. Dintre păsări specifice sunt: fazanul (Phasianmus colchicus), sitarul (Scolopax scolopax), ciocârlia de pădure (Lulula arborea), privighetoarea (Luscinia megarhynchos), si ciocănitoarea (Dendrocops medius). În ape se găsesc: bibanul (Perca fluviatilis
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
de seară, turturica, pescărușul albastru, ghionoaia sura, lăstunul de mal. Aria protejată asigura condiții de cuibărire și pasaj pentru mai multe specii, printre care și stârcul galben (Ardeola ralloides), egreta mare (Egreta albă), stârcul cenușiu (Ardea purpurea), țigănușul (Plegadis falcinellus), lopătarul (Platalea leucorodia), egreta mică (Egretta garzetta), barza neagră (Ciconia nigra), cristelul de câmp (Crex crex), culicul mare (Numenius arquata), sfranciocul roșiatic negru (Lanius collurio), rata sulițar sau fluierarul de mlaștină. Specii care au fost observate rar: acvila mică, șoimul dunărean
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
rurală care aparține administrativ de 18 comune din zona de deal și munte din nord-vestul județului Buzău, fiind o zonă complet rurală cu circa 45000 de locuitori. Comunele sunt: Berca, Scorțoasa, Pârscov, Cozieni, Pănătău, Colți, Bozioru, Brăești, Odăile, Cănești, Chiliile, Lopătari, Mînzălești, Bisoca, Valea Salciei, Sărulești, Vintilă Vodă și Beceni, iar suprafață ocupată este de 1035.9 km. Anul 2007 - Este inițiată mișcarea pentru constituirea Geoparcului, de către reprezentanți ai Universității din București în colaborare cu Consiliul Județean Buzău. Inițiativa pornește de la
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
turistică a Geoparcului: Hartă Călătorului în Ținutul Buzăului (http://tinutulbuzaului.org/wp-content/uploads/Harta-Calatorului-in-Tinutul-Buzaului-2015.pdf). Anul 2016 - Se inaugurează al doilea punct de vizitare al Geoparcului, Muzeul 7 Locuri de Poveste, realizat de echipă Geo-Team în parteneriat cu Primăria Comunei Lopătari și cu Universitatea din București. Zona este bogată atât din punct de vedere cultural, cât și natural, însă cea mai importantă resursă a teritoriului este legătura dintre natură și cultură. Această legătură se exprimă atât în plan material (meșteri în
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
arealul subcarpatic cuprins între Slănic și răul Buzău este inclus Subcarpaților Buzăului. Limită nordică dintre Subcarpați și zona montană, urmărește marginea sudică a Pintenului Ivănețu, în lungul depresiunii de contact sau de flanc, ce se desfășoară pe aliniamentul Sibiciu- Brăești- Lopătari, dominată altitudinal în partea vestică de martorii de retragere ai abruptului montan Vârful Goși, Culmea Vătraiului, Vârful Hoților, Muchia Hoților, Coastele Pinului, Vârful Malul Alb, Vârful Pietriș. Limită sudică urmărește valea râului Buzău în partea de sud și sud-vest, până la
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]