3,576 matches
-
politice ale "intelectualilor". Ghilimelele, constante în articol, aparțin autorului, nu nouă. Caii de bătaie sînt N. Iorga și, se putea altfel?, dl N. Manolescu. Cronicarul recunoaște fără sfială că n-a înțeles nimic din textul d-lui George. Un spirit lucid și clar ca autorul Simplelor întîmplări în gînd și spații pare, de la un timp, a fi într-o derivă de idei și exprimare care-l face confuz. Nici măcar de ce sînt necesare ghilimelele cînd e vorba de intelectuali ca N. Iorga
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
Poți să nu fii, desigur, de acord cu cronicarul în calitate de co-observator și interpret al evenimentelor (în multe privințe personal nu sunt); dar să-ți conștientizezi, totodată, propria poziție. Toma Roman îmi pare un autor echilibrat și disponibil pentru o dezbatere lucidă (de amfiteatru în aer liber, prea puțin de talk-show în variantele băștinașe; el este de altfel un adversar nedeclarat al acelei fast thinking de televiziune atât de blamate de Bourdieu). E un partener de dialog care nu-și desființează nicidecum
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
o veritabilă "mitologie lirică și utopie", urcând ușor artificial cota scriitorului. Au și criticii obiectivi punctele lor vulnerabile! Eseurile-foiletoane ale lui Al. George din Întâlniri sunt pentru cronicar o bună ocazie de a-și proba gustul pentru savuros și analiza lucidă, aici nu neapărat a cărții în discuție, ci a concepțiilor generale ale autorului ei despre literatură (de fapt despre proză) și despre imperioasa nevoie de "situare" a prozatorilor, mai ales a celor "recuperați". La afirmația lui Al. George cum că
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și până la urmă deșarte. În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl folosește o sintagmă ce ar putea reda quintesenața poeticii sale - melancolia virilă - o conștiință mult prea lucidă și vigilentă care scrutează o operă imperfectă - viața refuzându-și compromisul de a bea din fântâna nebunilor pentru a intra în ordinea lor, a noastră. Totuși, rămas izolat în această hiper-luciditate, se suspectează el însuși de nebunie: "Spuneți-mi că
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa aproape mediumnică a gestului creator și judecata lucidă a formelor deja istoricizate. Spre deosebire de expozițiile sale precedente, a căror unitate era mult mai strictă, atît prin repertoriul tematic cît și prin dominanta stilistică, actuala expoziție extinde zona de interes în trei direcții mari: una dintre direcții este aceea care
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
atît pentru capitalism, cît și pentru socialism". Jurnalul lui Mihail Sebastian prezintă cititorilor străini o țară sfîșiată între variante de extremism, incapabilă de vederi liberale sau moderate. În momentul de față, în România se fac simțite eforturi reale de analiză lucidă a istoriei tulburi a acelor vremuri, precum și a calibrului - intelectual și politic - a unor nume celebre precum Mircea Eliade, Nae Ionescu, sau Emil Cioran. Ne-ar prinde bine ca ele să fie mai cunoscute peste hotare. Dar tot în momentul
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
sau este obligat să aleagă calea exilului, ca și acela care ajunge un autoexilat în propria țară se confruntă, deopotrivă, cu dificultățile unei poziții marginale, dobândind însă, tocmai prin exercițiul distanței impus de o asemenea postură, o mai exactă, mai lucidă, mai nuanțată înțelegere a lumii și a oamenilor. Ce câștiguri, ce pierderi aduce cu sine experiența exilului? Acestor întrebări și multor altora și-a propus Mircea Anghelescu să le găsească răspunsuri pe măsură, într-un volum de eseuri publicat recent
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
ca organism politic atotputernic, pe cînd Kogălniceanu, care a murit în 1891, a trebuit să se mulțumească cu roluri subalterne de ambasador sau de deputat ori senator. Rolul de prim ordin l-a avut, totuși, I.C. Brătianu. Kogălniceanu, om politic lucid, s-a pronunțat constant pentru europenizarea țării și, ca om de știință în ale istoriografiei, a avut o înțelegere lucidă a lucrurilor. În celebrul său discurs de deschidere a cursului de istorie națională din noiembrie 1843 a avertizat că va
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
de ambasador sau de deputat ori senator. Rolul de prim ordin l-a avut, totuși, I.C. Brătianu. Kogălniceanu, om politic lucid, s-a pronunțat constant pentru europenizarea țării și, ca om de știință în ale istoriografiei, a avut o înțelegere lucidă a lucrurilor. În celebrul său discurs de deschidere a cursului de istorie națională din noiembrie 1843 a avertizat că va fi împotriva a ceea ce a numit romanomanie cultivată de învățații ardeleni și nu va limita istoria țării la biografia domnitorilor
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
I.L. Caragiale, pe Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, George Bacovia, Ion Barbu și Eugen Lovinescu, pe G. Călinescu, Marin Preda și Nichita Stănescu, ca și pe atâția alți scriitori care ne-au încântat cu textele lor grave sau jucăușe, lucide sau visătoare, responsabile sau capricioase. Dar parcurgând dicționarul ni-i reprezentăm la un loc, îi simțim ca pe o forță spirituală imensă. Literatura română nu este de ignorat. Chiar dacă deocamdată multă lume - inclusiv din România - o ignoră. Mircea Zaciu, Marian
ROMANUL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16405_a_17730]
-
că ele nu pot fi cu adevărat descoperite. O poetică axată pe filozofia lui Wittgenstein încurajează experimentul și ludicul, dar o face pornind de la alte premise decît avangarda. De astă dată, miza nu mai este nonconformismul sau escapismul, ci o lucidă analiză a sensurilor și contextelor de semnificație. Indiferent cît de absurd poate părea un vers, sau un poem, sarcina cititorului și a criticului este, după Perloff, de a afla contextul în care absurdul sau bizareria dispar. Cu alte cuvinte, de
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
corespondentul, necunoscutul, trecătorul, călătorul - acestora revenindu-le, în general, doar cîte o singură secvență. Ritmarea acestei discontinuități se realizează printr-un leit-motiv intitulat Singură cu el, reluat în treizeci de inserții, fără patetism și fără nostalgie, ci cu simplă și lucidă constatare. În această carte, femeile nu vor conta aproape deloc. "E un defect de atenție, o carență a spiritului" pe care autoarea pretinde că ar fi moștenit-o de la mama ei. Nu o interesează decît bărbații și nimic altceva: nici
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
în general și generalizatoare sînt însă categorice, au "greutatea" unui verdict și pun la colț glasul profesioniștilor, și aceștia atît de puțini. Simptomatice mi se par și următoarele două fapte: primo, mult invocatul număr al Dilemei care provoca o evaluare lucidă, intelectuală și nepatetică a modelului Eminescu în spațiul cultural românesc, număr care a stîrnit reacții incendiare și care a pus în mișcare un spectacol kitsch, pe variate voci de idolatrii; secundo: apariția, la Editura Humanitas, a cărții Testamentul unui eminescolog
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
tainice, si de a rîde de viață asta, de a rîde în ea cu ea de binele și de răul ei, așa cum știe el să facă fie și cu atîta cruzime..." Iubirea joacă un rol important. De data aceasta iubirea lucida, asumată rațional, resemantizată în credința și devoțiune. Căci nu altceva reprezintă Sară, adolescență îndrăgostită de bizarul personaj. Astfel se poate explica titlul semnificativ: parfumul nu e doar modalitatea de accedere la real a personajului, ci apare că sinecdoca a corpului
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
epigonism eclectic, ce combină, pe lîngă rețetele verificate ale prozei realiste contemporane lui (vezi propriile-i comentarii, datînd chiar din 1869, asupra lui Theodor Storm) și reminiscențe clasic-romantice,- un gest de adaptare la "spiritul vremii" sau, totuși, o opțiune estetică lucidă și responsabilă, asumată, în definitiv, chiar și numai pentru a-și regla, cu inerentele stîngăcii ale începutului, raporturile cu contextul literar în care urma să se lanseze? Un răspuns decis și decisiv la această dilemă fiind dificil, nu ne rămîne
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
ce mai poate să însemne dezrădăcinarea care o tulbura pe Hannah Arendt cu doar cîteva decenii în urmă? Spre deosebire de jumătatea anilor '90, cînd Internetul părea o veritabilă Mecca, astăzi entuziasmul s-a mai domolit, lăsînd loc analizelor mai atente și lucide. Multe dintre fulminant apărutele companii "dotcom" au dispărut deja la fel de fulminant; programele de poștă electronică s-au dovedit a avea și dezavantaje (bombardamentele cu mesaje comerciale sau chiar pornografice, ca să nu mă refer la ușurința cu care un mesaj personal
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
în volum romanul neterminat Zodia scafandrului, și anume ultima lui versiune, datată 1996 (aproximativ 150 de pagini). Cartea prezintă interes pentru specialiști și, prin câteva zeci de pagini inspirate, pentru nespecialiști. Mircea Nedelciu, lider de opinie al prozatorilor generației '80, lucid și rațional, capabil să ia distanță critică - și chiar cinică - față de orice formă de sentimentalism, nu mai este aici atât de consecvent cu sine, lăsându-se absorbit adeseori de retrăirea unor momente autobiografice, ca un bătrân care răsfoiește un album
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
mesajul și recepționarea lui. Discursul electoral pasional poate găsi o mai largă audiență, dar, dacă exploatează fără simț de răspundere reacțiile viscerale ale populației și exacerbează, în interes personal sau de grup, resentimente, făcînd să prevaleze reacțiile afective asupra judecății lucide, este nociv și iresponsabil. E drept însă că succesul unui asemenea discurs presupune și un electorat pe măsură, orbit de resentimente și acționînd mai ales sub formă de reacție afectivă, refuzînd 'uzul rațiunii', discernămîntul lucid și realist între posibilități (social-istorice
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
prevaleze reacțiile afective asupra judecății lucide, este nociv și iresponsabil. E drept însă că succesul unui asemenea discurs presupune și un electorat pe măsură, orbit de resentimente și acționînd mai ales sub formă de reacție afectivă, refuzînd 'uzul rațiunii', discernămîntul lucid și realist între posibilități (social-istorice) și dorințe personale (care, nu arareori, vin în contradicție cu cele ale ansamblului societății). Din păcate, în viața socială și politică românească a ultimului deceniu au prevalat - contraproductiv - reacțiile și atitudinile visceral-afective asupra deliberării calme
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
o dată, scriitorii s-au aflat în avangardă, după ce, în deceniile 8 și 9 dăduseră cel mai mare număr de disidenți, și și-au făcut ordine în ograda lor. Nici o instituție culturală (și nu numai!) n-a cunoscut un proces la fel de lucid și de radical ca acela din literatură. Procesul comunismului s-a făcut în România doar în literatură. Reversul acestei stări de lucruri este că revizuirea n-a contat aproape deloc pe o reevaluare estetică. Din contra, încrîncenarea judecății morale a
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
eveniment editorial. Și asta nu numai fiindcă Valea Issei oferă o lectură agreabilă, a cărei savoare o transformă într-o cronică privată sui generis, ci mai ales pentru că ea constituie, în egală măsură, un prilej de reflecție pentru orice cititor lucid, mai cu seamă atunci cînd luciditatea este dublată de complicate resorturi afective. Într-un cuvînt, avem de-a face cu unul dintre acele texte care ne obligă să ținem seama de contexte. Mai întîi, nu putem face abstracție de fundalul
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
momentului la care sînt luate. Nimeni nu i-a reproșat însă că ar concepe o teorie complet neplauzibilă sau neinteresantă. E imposibil să nu citești eseurile lui Frankfurt cu plăcere și cu melancolie totodată: lumea, așa cum o vede el, e lucidă și stăpînă pe propria sa voință. Nu e aceasta o lume în care am vrea cu toții să trăim? Teoriile lui sînt utopice, dar numai dacă omitem să le citim în cheia eticii și a moralei. Să le recunoaștem, așadar, componenta
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
lui. Acestea sînt vîrfurile absolute ale societății socialiste multilateral dezvoltate: ei au o putere incomparabil mai întinsă decît voievozii sau demnitarii "burghezo-moșierești" ai trecutului. Asupra țării. Asupra fiecărui cetățean în parte, de la leagăn la mormînt". Se putea oare o mai lucidă consemnare, o mai amară apreciere a acestei liote de nechemați abuzivi ce alcătuiau "conducerea superioară?" Să vedem care e atitudinea lui Titus Popovici față de sine însuși. Am putea vorbi de o cochetărie stîngace, cînd prozatorul își atribuie gesturile unei opoziții
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
decît cu două măsuri, așa cum ne propune el însuși: o dată în calitate de nomenclaturist obedient, de stipendiat de lux al sistemului căruia i-a plătit cu "sînge intelectual", cu sîngele operei sale ce a rămas incompletă și schiloadă, altă dată în calitate de procuror lucid și calificat al aceluiași hidos sistem căruia îi cunoștea tarele dinăuntru, deci mai bine decît alții. Să-l condamnăm sau să-l absolvim? Dificilă problemă. Nici una din aceste atitudini n-ar putea fi susținută pînă la capăt. Titus Popovici - Disciplina
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Corde din Iarna Decanului, Chick, acidulatul biograf al lui Ravelstein; el este Herzog, prototipul intelectualului cu depozitele lui de idei filozofice, teologice sau politice, care, testate în momente de criză, se dovedesc inutilizabile; el este septuagenarul Sammler, care se confruntă lucid și detașat cu jungla newyorkeză. Sînt atîtea ipostaze, paraidentități ale lui Saul Bellow, și tot atîtea încercări de exorcizare. Apropierea de senectute a marcat scrierile lui Bellow printr-o accentuare a filonului autobiografic care, în Ravelstein, capătă o notă de
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]