3,986 matches
-
Ieronim Tătaru. Cu toată vasta bibliografie și multele note publicate la sfîrșit, textul nu are tipíc didactic, e plin de subtilitate și scris cu o plăcere ce transpare din frază. Decelînd ceea ce îi leagă pe Caragiale și Cioran - între altele, luciditatea, libertatea interioară, sfidarea tabuurilor, pasiunea pentru muzică, aventura cuvîntului - Ieronim Tătaru aduce argumente convingătoare prin citate și amănunte biografice. Cutremure constatate, cutremure anunțate Cam toți editorialiștii ziarelor centrale au simțit nevoia să puncteze intrarea în jocul prezidențialelor a lui Theodor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
acest caz fiind permise accentele patetice ("Era un sentimental însetat de iubire") ori cele encomiastice. Dar atât timp cât perspectiva nu își rămâne consecventă, miza cărții e în pericol. Portretul se conturează însă pornind de la considerente de ordin psihologic (complexul lui Iov, luciditatea structurală), filosofic (se discută poziția lui față de Blaga), politic (este foarte bine surprins fenomenul depersonalizării impus de regimul totalitar), antropologic (accentuată este subordonarea opiniilor față de antropologicul politic), religios (comparația cu Țuțea, Blaga, Cioran) și chiar de ordin sociologic (referitor la
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
și decembrie cu valurile de arestări. Cu I. Negoițescu, în vara acelui 1956, aveam lungi discuții în timpul plimbărilor noastre prin Cișmigiu. De obicei, ne opream și vorbeam precauți la rotonda statuilor scriitorilor, cu cîte un nas lipsă,... ureche,... ochi scos... Luciditatea mea extremă, des exercitată în timpul unei perioade greu de definit, mă făcea să nu cred nimic din tot ce prezicea Nego. Îl combăteam că nu se va întîmpla nimic; că nu va veni nici un rege; că era o fantasmagorie să
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
dinamica strictă a unui univers în expansiune. Dintr-un nucleu dur, dintr-o materie primă ce stochează în sine, laolaltă, energii primare și nenumărate forme în stare germinativă, se desprind, încetul cu încetul, reperele unei realități aproape tactile. Amestec de luciditate și de senzualism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
fervent, nedispus a înclina steagul poziției adoptate nici în fața valorilor "consacrate" care au comis compromisuri, nici, cu atît mai puțin, în fața colaboraționiștilor mediocri, care, decenii în șir, au slujit "linia" oficială în literele românești. Constatăm la acest poet-critic o remarcabilă luciditate ce nu poate tolera contrafacerile, indiferent de marca sub care sînt livrate. Conștient că amnezia e un factor nociv, care aduce servicii impostorilor și abuzivilor, Cassian Maria Spiridon nu pierde din vedere proletcultismul, acea încununare a mistificării la care puterea
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi mesajul transmis de regizorul Ciulei, solidar cu regizorul Hamlet. Convingătoare, cel mai des tulburătoare, luciditatea expunerii premiselor nu devine în spectacolul de la Bulandra o magie a participării. Se poate accepta că fantoma este un om cu barbă povestind un secret știut numai de el, dar prezența lui în scena din iatacul reginei pare a fi
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
morală". Pentru că n-a vrut să abdice de la conduita morală a fost destituit împreună cu profesorii săi, iar la "dosarul" lui a apărut, prin falsificarea răspunsului, incriminarea: "A afirmat în plină ședință că marxismul nu e moral"". Interesant este tipul de luciditate pe care-l cultivă I.D. Sîrbu. Grație lucidității, el accede la libertatea interioară care e pîrghia principală a supraviețuirii într-un regim concentraționar. Să ne oprim acum asupra altor două aspecte ale Jurnalului, care dă în vileag, precum un autoportret
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
conduita morală a fost destituit împreună cu profesorii săi, iar la "dosarul" lui a apărut, prin falsificarea răspunsului, incriminarea: "A afirmat în plină ședință că marxismul nu e moral"". Interesant este tipul de luciditate pe care-l cultivă I.D. Sîrbu. Grație lucidității, el accede la libertatea interioară care e pîrghia principală a supraviețuirii într-un regim concentraționar. Să ne oprim acum asupra altor două aspecte ale Jurnalului, care dă în vileag, precum un autoportret, firea scriitorului, o fire complexă, greu de redus
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
reflecțiile lui Cornel Ungureanu, născut în același an ca și Heim, dar într-un sat bănățean. E o construcție cum nu se putea mai fericită în simbolismul ei, și fără îndoială conștientă: între feericul de fantasmă din primele pagini și luciditatea austeră și ușor sfătoasă din tonul lui Cornel Ungureanu se întrupează, de fapt, eroul cărții, așa cum e el: fantastic, dar totuși real. Faptul că un asemenea om există îi face euforici pe partenerii săi de conversație. Cum altfel ar putea
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
situăm, ne proiectăm și ne înțelegem pe noi înșine. Autobiografia trece astfel de la o elucidare de sine efectuată în termenii complexului oedipian, al vinovăției metafizice sau prin intermediul diferitelor măști literare la o elucidare ce tinde să-și extragă valoarea din luciditatea și sagacitatea ei." Prin cartea sa, Dan Cristea repune în discuție, cu profesionalism și talent, câteva scrieri autobiografice care fac parte din ceea ce s-ar putea numi fondul principal al culturii universale și contribuie la configurarea unei teorii a posibilităților
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
sorocul."" Cartea publicată de Liana Cozea, gest donquijotesc cuceritor, prin care este adusă în prim-plan, fie și numai pentru o clipă, o scriitoare pe nedrept uitată poate fi considerată un emoționant memento pentru critica literară de azi. Impresionant, prin luciditate și finețe, este și portretul pe care Nicolae Manolescu i-l face Danei Dumitriu, într-o scrisoare către Liana Cozea, publicată ca postfață. Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei), București, Ed. Cartea Românească, 1999. 288 pag. Liana Cozea, Dana
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
sceptic, spectator "ca la teatru" a tot ceea ce se întâmplă în spațiul public, el ne intimidează chiar și când tace. Volumul recent apărut dovedește că poezia sa nu s-a demodat și nici nu se va demoda în viitorul apropiat. Luciditatea o apără de învechire. Geo Dumitrescu, Poezii, ediție completă și definitivă, București, Ed. Curtea Veche, 2000 (în afară de versuri, volumul mai cuprinde: o prefață de Eugen Simion; desene și texte scrise de mână ale autorului; un indice alfabetic al poeziilor; referințe
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
septembrie 1974 în București, absolventă a Facultății de Litere din același oraș) se copilărește ca un matur și este gravăîn stilul unui copil. Așa cum refuză să fie prizoniera unui curent literar, refuză să fie prizoniera unei vârste. Spiritul ludic și luciditatea se combină într-un mod original în poezia ei. Poeta este o nou-venită, dar nu vine din neant. Ea descinde din poezia română, pe care o cunoaște atât de bine, încât o poate rescrie, în joacă. Ea povestește în mod
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
a tânărului ce eram, o școală a prieteniei exigente, unde alături de Ion Pop, Ion Vartic și neuitatul Marian Papahagi, sau de maturul Eugen Uricaru, învățam că profesionalitatea și onestitatea sunt inseparabile în cazul scriitoului autentic. La Echinox funcționa spiritul critic, luciditatea, scârba de compromisuri social-politice, într-un cuvânt respectul valorii. Am descoperit că totul trebuie raportat la universalitate, nu la conjunctură, la literatura lumii, nu a provinciei în care trăiam. Și Nicolae Prelipceanu și Peter Motzan, colegul nostru german, și Angela
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
aspect (inclusiv teza heideggeriană care descalifică, sau, altfel spus, suprasemnifică în mod negativ cotidianul ), dar nu se grăbește nici să îl valorizeze compensatoriu, să-l reabiliteze "monumental" nu se hazardează să-l înalțe pe soclul excepționalului, ci dimpotrivă elaborează cu luciditate, o teorie în care prozaicul cotidian este substras determinărilor univoce și unilaterale ale semnificației sale. Demersul său hermeneutic, punctat cu evidente accente fenomenologice, urmează, după cum autorul însuși ne mărturisește, o linie de tip deconstructiv. Ceea ce contează nu este inversarea termenilor
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
autorul fiind un cititor privilegiat al operelor altora, precum și al propriei sale opere. Câteva din teoriile literare sau estetice "formaliste" sunt deranjate de această evidență. Între limbă și stil, cum scrie Michel Butor? Sub efectul transei? Al dicteului? Al unei lucidități perfecte? Sub impresiile memoriei? Cum scriu? - mă întrebați. Cum pot. Și asta depinde mult de textul pe care îl scriu. Nici transă perfectă, nici luciditate perfectă. Scriu mai întotdeauna să alung uitarea. Scriu mereu contra uitării. Fie că treceți de la
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Între limbă și stil, cum scrie Michel Butor? Sub efectul transei? Al dicteului? Al unei lucidități perfecte? Sub impresiile memoriei? Cum scriu? - mă întrebați. Cum pot. Și asta depinde mult de textul pe care îl scriu. Nici transă perfectă, nici luciditate perfectă. Scriu mai întotdeauna să alung uitarea. Scriu mereu contra uitării. Fie că treceți de la critica literară și eseuri (să amintim doar Répertoire I, II, III, IV, V, Histoire extraordinaire) la colaborări cu muzicieni, pictori, fotografi, matematicieni ori la filozofie
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
stimul etic ce-ar putea veni din cunoașterea completă a unei epoci în care, aparent, lașitatea, impostura, oportunismul, trădarea au ocupat întreaga scenă. În realitate, zona Răului a fost mai puțin extinsă decît am fi dispuși a crede, contrabalansată de luciditatea activă, de temeritatea, mergînd pînă la eroism, a unor personalități despre care se vorbește nedrept de rar. Întrebat ce l-a determinat a se opune cu statornicie și energie comunismului, Pavel Chihaia a răspuns că e vorba de consecvență cu
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
nu au fost probate ca valori. Maniera trivială a provincialismului din revistele literare este concentrată în sloganul următor, de obicei, neexprimat: "Hai să ne lăudăm unii pe alții!" Cele două reviste menționate fac un real serviciu culturii române, abordînd cu luciditate și claritate chestiunea provincialismului. * În același număr din revista craioveană, pe prima pagină, dl Mihai Zamfir răspunde la întrebarea despre cea mai importantă personalitate a culturii române din secolul 20: Întrebarea nu e pertinentă: în culturile europene, demne de acest
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
Lovinescu și Ion Negoițescu), iar la polul opus, laude dintre cele mai înalte. Eugen Simion e printre cei mai neclintiți întru admirație. Dacă ar fi fost de găsit în acest ultim roman semnat Fănuș Neagu cea mai mică urmă de luciditate auctorială sau vreo cît de palidă auto-ironie, poate ar fi fost posibil să ajungem la concluzia că în mod deliberat, suprarealist, avangardist, scriitorul își aruncă în aer propriile premise. Cartea arată în mod evident cum tot ce s-a spus
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
prin minune. Lungile serii de banalități, citatele excesive din cărți și publicații, unele reflecții neîndoielnic marcate de "gândirea medie" a anilor când au fost notate se amalgamează cu nu mai puținele elanuri de cugetare inspirată și sensibilă, cu visarea, cu luciditatea în fața realităților politice și sociale, exprimată curajos - căci au fost și perioade când a șușoti pentru sine prin sertare era un act de curaj. Iar singura, fragila, apărare în fața temerității cu care Victor Felea înegrea mii de pagini a căror
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
la Uniune poeziile patriotice destinate unei antologii aniversare. Un compromis în plus, ce mai contează! (p. 450) E un fel de istovire a ființei în aceste cuvinte, ca și în altele unde autorul se privește cu durere din afara sa... Dar luciditatea față de sistemul totalitar se exersează și față de sine însuși în raportul umilitor ce-i este impus: " Mi-e greu să pactizez cu un asemenea tutore social, în contact cu el mă cuprinde instinctiv dezgustul, revolta. Dar totul se consumă în
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
aristocrate "prietene a poeziei". În corespondență Domnița pastișează mai mult sau mai puțin conștient stilul marelui ei prieten, îi secondează cu fidelitate ideile și gusturile. Să fie acesta motivul pentru care această femeie cultă și-a refuzat creația, socotind cu luciditate că "mediocritatea în creație nu dă niciodată ascendent asupra excelenței în receptare"? Corespondența dintre cei doi are adesea tonul îngrijoratei preocupări pentru sănătatea șubredă a Domniței, preocupare pe care poetul o împletește cu șăgalnice scuze și amânări ale vizitelor poetului
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
fel aici cuvintele lui. Foarte semnificativă mi se pare această permanentă raportare la biografia proprie, la condițiile materiale în care s-a dezvoltat un anumit tip de poezie. Asta dă poemelor o lipsă de gratuitate cuceritoare și face dovada unei lucidități teoretice prin care Codrescu se desparte de șaizeciștii din țară, fără să piardă însă și savoarea metaforică a acestora. Ultimul grupaj cuprinde poezii scrise la sfîrșitul anilor '80 pînă în 1990. Poetul e deja celebru, iar literatura sa capătă o
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
putere de domolire a materialității brutale, devirilizat fiind deci prin spiritualizare", Orfeul actual ar putea fi văzut ca unul pliat pe criza umanului, încredințat de imposibilitatea împlinirii sale, a oricărui soi de împlinire omenească, un Orfeu devorat de propria-i luciditate subversivă, antiumană, care, consecventă cu concluzia la care a ajuns, intră în colaps, optînd pentru sinucidere: "cel care crede că doar sinuciderea/ îl mai poate exprima" (Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]