797 matches
-
întrucâtva adevărat, că seamănă la chip cu Mireille Mathieu. Coafura îi liniază de o asemănătoare frumusețe, și rară, fruntea albită de o lumină necăzută de undeva ci revarsată de sub gene, lin. Armonia și unda opalescentă a feței, maiestatea frunții și lucirea privirii o aseamănă, într-adevăr, pe Dida Drăgan cu Mireille Mathieu, însă, de frumoasă, Dida Drăgan e frumoasă ca Dida Drăgan! E un izvor de senin vast, de soare, de discreție și deopotrivă spirit de răspuns ce-ar îmblânzi și
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
îmbrățișarea. Cântecele Didei Drăgan întorc sufletul în priveliștile vieții iar priveliștile vieții în suflet. Sunt cântecele iubirii înfloritoare și ale scrumului neiubirii. Sunt fremătătoare dar și urcătoare în meditație, sunt iubiri ce susură în firul de iarbă ori lăcrimează în lucirea stelelor. Cântecele Didei Drăgan dezlănțuie și dansul frenetic dar și așează pe genunchi a rugăciune și contemplație! Dida Drăgan a interpretat, interpretează și va continua să interpreteze fermecător șlagărele cele mai scutite de treceri prin preschimbări sau încercări de copiere
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
tăceri mocnite Și-n vadul clipei curge o lacrimă, iar dorul Se prinde-n trena nopții trezind din nou fiorul ... Pe cerul ca de gheață pătrar de lună-ntoarce Cununile de stele săgeți tâșnind din arce Cu razele-amețite ce sparg luciri de lacuri Și dame ce valsează cu umbrele în fracuri. Iubiri pierdute-n cupa mătăsii ce fosnește Păcate troienite-n uitarea ce-nrobește Și pustiite-n cripta vremelnicelor prunduri Clepsidre-n care vântur' cenușile sub ruguri. Noi, trecători prin patimi
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
nurii florilor sfințite Ca roua munților ce-alină dorul Concertul frunzei verde-arămite Noi ascultăm în trandafiri fiorul Îți mângâi gându-n urma din cuvânt Simțind puterea-i revărsată-n mine Și-n taina nopții-un sacru legământ Se naște sub luciri diamantine ...
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
pânză a bucuriei și tristeții într-un continuum a tât de viu, încât moartea își leagănă coasa sau acel L răsturnat în principiile pământului. după cum spune gânditorul, sunt pământ și gând și chiar acea coasă a morții, sau poate numai lucirea ei în răsăritul soarelui și al lunii deopotrivă, o scânteie în vrajba jocurilor uneori neserios construite pentru inima umanității. miez din miezul gândirii Lui, mă rostogolesc atunci când mă transformă în bilă, sau piesă de șah, sau simplă piesă de carton
PRIVIRE ÎNSETATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346917_a_348246]
-
dacă iarna cu haină-n alb de stea / În trecere natura-mpodobește, / E pentru că gingașul fulg de nea / Se dăruie și inima-mi topește.// Și dacă flori pe ramuri strălucesc / În fire de petale cristaline, /E pentru că și norii dăruiesc / Lucirea lor în treceri albe, line...” Vera Crăciun și-a formulat un Crez poetic, în poemul „Candoare”: „Să te înalți la soare și să privești la nor, / Să strălucești ca floarea, să uiți de rău, de dor, / Să simți nemărginirea aproape
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
stea venită să-i vegheze călătoria. Cu cât înaintam mai mult și mai repede, ea-mi urmărea pașii neastâmpărată și dorea să se ia la întrecere, fiindcă îi călcam razele cu veselie, iar ea avansa filigranat, estompându-și în umbre lucirea și revenind sistematic la primul pas cu aceeași euforie îmbătată de un dans știut doar de noi. I-am răspuns cu aceeași emoție cu care ea mă flata prin simpla sa prezență, îmbrățișându-i rotunjimea perfectă, sărutându-i înaltul cerului
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
Mă simțeam atât de singur înfășurat în întuneric și răceală, m-am hotărât să mă întorc spre casă, așa abătut și nemângâiat cu gândul că mâine va fi la fel, dar undeva în lăuntrul ființei mele duceam aș zice acea lucire a stelelor ce străluciseră printre nori ceva parcă îmi lașaseră în suflet. Dar îmi aduc aminte acum de o altă noapte când la fel mă întorceam acasă, la ce ma gandeam atunci îmi aduc aminte atât de bine aveam cu
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
nerăbdător mână caii spre casa lui mare, visând la logodnă și-a ei celebrare, de unde chiar mâine, frumoasa mireasă îi va fi de sorți stăpână aleasă. Și Crivățul urlă, nămeții cresc iute, întinderea-i albă de stele cernute, privirea se-afundă-n luciri reci de sticlă, iar norii se scutură de gene-ntr-o clipă. Și proaspătul mire cu iarna se luptă, cu-a nopții rece umbră, neîntreruptă, strunește căluții, se teme de noapte, câmpia să taie spre miazănoapte. Pământul e nins cu
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
întrebă nelămurită Anuța. - Uite chiar aici aproape de mine ! Copiilor din vale, foarte curioși de tot ce zicea Ionuț, nu le-a fost greu să lase treburile de lângă casă, ca să tragă o fugă până sus pe deal, să vadă despre ce luciri de ape tot vorbește Ionuț. Când au ajuns sus la Ionuț, într-adevăr, ce minunăție! Toate gropile din toloacă, și mai adânci, și mai mici, se umpluseră de apă din puhoiul de ieri, iar acum luceau ca niște oglinzi, sub
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376967_a_378296]
-
cei mai răi, mă sfâșie, mă împart către neuimirile semenilor mei - uitați, în astă lume, dumnezei...! ... Din necumpătare de iubire mi se trage, totul - se-nțelege. Dar de-acum, în chilia și-n cărțile mele, nu mai îngădui, nicicum, vreo lucire de-oglindă. Existență, nonexistență - oglindă și oglindire. Și, mai ucigașe decât ele - toate gândurile, de după extazele ratate! * ...De acum încolo, buzele mele vor rosti tot mai puține cuvinte, fără spasmele agonice ale vreunei imagini. Inima mea, singură, spre cer va
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
sabie și aruncarea ei dintr-o mână-n alta...Flacăra sclipitoare a sabiei pare o nălucă magică în vâltoarea de culori alternante, de roșu-negru. Din când în când, flacăra falusului țâșnește din întunericul fustei, ca focul din iad. Așa părea. Lucirile ei, ca flăcările iadului, se revărsau în lumina blândă a cerului. Așa părea? Nu, nuu! Bucuria nu izvorăște din iad! Flacăra falusului aducea bucuria din întunericul pământului arzător și o dăruia cerului blând și luminos. Da, da!..Asta făcea mutul
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
te alegem pe tine șef de proiect!... În timpul acestei discuții, dar și mai devreme, pe când le povestisem că lucrez la Observator, observasem că fata cea cu părul auriu și cu ochii negri, Adelina, mă privea cu multă insistență, surprinzându-i lucirile din ochi. Până una alta însă, plec afară, fac obișnuitul ocol al cabanei ca să intru în camera mea, de unde mă întorc cu un săculeț de mălai, brânză, ouă și cu ce mai aveam ca rezervă de hrană. Pun totul pe
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
pe care scria un vers eminescian și-un îndemn. M-am oprit puțin, preț de-un veac, la o casă în care știam de la râu, de la ram, că locuiește Brâncoveanu cu cei patru fii și-am zărit pe fereastră, în luciri de opaiț, un potir, o Psaltire și niște icoane vii. De pe marginea uliței, din iarba unui mal de pârâu, înaltă până la brâu, ce mirosea a grâu copt și-a sânge de om se vedea cum Nică alerga prin grădini și
1 DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375865_a_377194]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > UMBRELE APUSULUI Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Văd soare care fuge spre apus Lăsând în urmă umbre și regrete. Lucirea lui acuma m-a pătruns Cu dâra care-o lasă pe perete. În ochi de prunc fantasmele înșală Stafiile din umbră au ieșit. Și năvălesc spre mine, se strecoară Vrând ca să știe de m-au biruit. Tresar de spaimă când
UMBRELE APUSULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375215_a_376544]
-
bântuind mereu. Tresar de spaimă când se-arată negrul Fiorul nopții aprig mă cuprinde. Și-ar vrea acuma să își vadă sensul Când peste lumea noastră se întinde. Văd soare care fuge spre apus Lăsând în urmă umbre și regrete. Lucirea lui acuma m-a pătruns Cu dâra care-o lasă pe perete. Brăila, septembrie 2016 Referință Bibliografică: UMBRELE APUSULUI / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin
UMBRELE APUSULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375215_a_376544]
-
la mine, ce-mi pasă mie că nu-ți merg afacerile, cerșește, milogește-te, sărăntocule, copilul străzii, vagabondule!” Nu poate să înțeleagă, că este sub demnitatea mea să cerșesc. Toate acestea le spunea privindu-l pe Mihai și având o lucire de mândrie în ochii lui ca azurul cerului. -Te superi, dacă am să te iau în weekend la mine acasă? Voi veni să vorbesc cu directorul, sper să găsesc înțelegere. -Mihai, dacă vrei să rezolvi problema, să vorbești cu Elena
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
chiar luceafăr răsărit, Căci adevărul scris-ai sincer Și-ai fost ucis,dar n-ai murit. Ești viu, ți viu rămâi de-a pururi În suflete și-n amintiri! Vei fii cu noi„ sara pe dealuri”, Și pe a ”lacului luciri”. În taina nopții ai răsărit Ca luceafăr nemuritor. Iar țării tale, tu i-ai dorit; „Falnic și mare viitor!” Ne-ai scris de Mircea, la Rovine, Când neamul el și-a apărat... De teiul sfânt,ce pentru tine Plânge de
LUCEAFĂRUL NEMURITOR de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372778_a_374107]
-
care însă, grație consecvenței cunoscute a politicianului Puiu Hașoti abia azi iese la lumină și rodește! Prezențele artiștilor, unii dintre ei membri sau simpatizanți ai Uniunii Naționale Culturale pentru Monarhie, ale oamenilor de cultură, ale elitelor românești au răsfrânt o lucire a armoniei de fiecare dată atrăgătoare de grupuri de admiratori. Printre ei: Marina Voica, Stela Enache, Grigore Leșe, Maria Șalaru, Maia Morgenstern, Bianca Brad, Vasile Muraru, Alina Sorescu, Dan Puric, maeștrii Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu” din București, Dan
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
lăsat-o-ntr-un amurg! Mă învelea cu-mbrățișări de ceață, și m-atingea cu răsuflări de vânt, simțeam tăcerea-i zăvorâtă-n gheață, și doru-i răstignit pe sub veșmânt! Îmi mirosea a sărutări cu tine și gura mea cerșea în cești de vis, luciri de clipe descriind haine, singurătatea-n care tu ai nins! Strângeam în palme doar căderi de frunze, și te prindeai pe visul lor, murit, mă tot doreai cu umbra ta pe buze, dar stropii toamnei plâng fără sfârșit! Referință Bibliografică
DAR STROPII TOAMNEI PLÂNG FĂRĂ SFÂRŞIT! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376194_a_377523]
-
Strofe > Atasament > PRIN PLEOAPE-MI TREC ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului Prin pleoape-mi trec strivite liniști, Desprinse din sălbăticii De suflet și se schimbă-n vii Cleștare cu luciri de iniști. Obrajii ard rostogolite, Sfărâmă teamă și tristețe, Nasc zâmbete și dau binețe Iubirii-n ele împlinite. Le sorbi și setea îți alină Trecându-și strălucirea-n tine. Plâng de iubire, îmi e bine, Mi-ești soare într-o
PRIN PLEOAPE-MI TREC ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379649_a_380978]
-
Poeme > Devotament > TREI RONDELURI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului VALUL ( rondel ) ,, Ce e val, ca valul trece,, (Mihai Eminescu) Se sparge valul în culori Și plaja-și spală iarăși chipul, Luciri însuflețesc nisipul, Iar țărmul parcă-i nins cu flori. Căldura soarelui din zori E, pentru vară, prototipul: Se sparge valul în culori Și plaja-și spală iarăși chipul. Vin valuri iar, de mii de ori, Le știm și formele și
TREI RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379741_a_381070]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PLÂNG Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului PLÂNG Plâng stelele că nu mai luminează Precum lucirea-n ochii tăi, aprinși De dragostea cea vie și cea trează Și sorii toți în ceruri rămân stinși. Plang mările albastre ș-nspumate, Zdrobindu-și valurile mari de stânci, Că nu mai au nici apele curate, Ca ochii tăi cei
PLÂNG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379758_a_381087]
-
cuvintelor sale. Nimeni însă nu mai spuse nimic. Se auzeau doar cântăreții care însă aveau poruncă de la procurator să nu cânte prea tare. -Dar ce este adevărul!? întrebă Ponțiu Pilat din nou, și toți care îi întâlniră privirea observară o lucire neobișnuită în ochii săi. Întrebarea rămase însă fără răspuns. O vreme nimeni nu spuse nimic și toți căutară să facă câte ceva, privindu-l pe furiș. Ponțiu Pilat vru să spună ceva, însă tăcu încurcat, întinzându-se cu corpul pe o
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]