497 matches
-
Ludovic cel Orb (880-28 iunie 928) a fost rege de Provence din 887, rege al Italiei din 900 și împărat carolingian ca Ludovic al III-lea din 901 până la renunțarea tilurilor în 905. A fost fiul lui Boso de Provența și al fiicei lui Ludovic al II-lea, Ermengard (Irmingard). La moartea tatălui său, acesta a devenit rege de Provența, însă domeniul său
Ludovic al III-lea, Împărat carolingian () [Corola-website/Science/312130_a_313459]
-
lui Hugo Capet în 987. A fost cea de-a treia dinastie franceză, după Dinastia Merovingiană și Dinastia Carolingiană. Primul rege al dinastiei a fost Contele Parisului, Hugo Capet, care a fost ales de nobilii feudali după moartea regelui Carolingian Ludovic al V-lea. Astfel, "Capet" (probabil un pseudonim, provenind de la capă/pelerină conform etimologiei populare, sau de la la latinescul "caput", cu înțelesul de „cap”, sau „mare șef”) a devenit denumirea noii dinastii. Pentru a-și întări puterea în fața nobililor, Hugo
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
o practică contemporană. Numele „Capet” a fost folosit și ca nume de familie ale unor persoane regale din Franța- în particular dar nu exclusiv pentru cei din Casa Capet- o utilizare importantă a fost în timpul Revoluției Franceze , când regele detronat Ludovic al XVI-lea (un membru al Casei de Bourbon, prin linie masculină directă descendent al lui Hugo Capet) și regina Maria Antoaneta (membră a Casei de Habsburg-Lorraine) au fost numiți „Ludovic și Antoaneta Capet” (regina s-a numit „văduva Capet
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
Imperiu Roman Otto al III-lea. Odată cu încoronarea lui Hugo, o nouă eră a început pentru Franța, iar descendenții lui au fost numiți „Capețienii”, dinastia lor conducând Franța pentru mai mult de opt sute de ani (987-1848). La moartea regelui Carolingian Ludovic al V-lea, în urma unui accident de vânătoare, în lipsa unor urmași carolingieni direcți, marii nobili francezi îl aleg rege pe cel mai puternic dintre ei, Hugo Capet (sau "Hugues") (987-996), urmaș al lui Robert Capet, cel care cu un secol
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
și s-au bucurat de unele facilități, ei s-au răsculat adesea împotriva stăpânitorilor. Astfel, în anul 1366, țăranii români de pe domeniul Tălmaciului s-au alăturat campaniei de represalii pe care o ducea domnitorul muntean Vladislav - Vlaicu împotriva regelui maghiar Ludovic I. Câțiva ani mai târziu aceiași țărani se răscoală din nou împotriva oficialităților săsești. În 2009, dr.Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B.Munteanu a început
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
Maria Tereza a Spaniei despre legătura cu regele.A fost îndepărtată din serviciul Madamei și s-a stabilit într-o mică clădire din palatul regal, unde la 19 decembrie 1663 a dat naștere unui fiu, Charles. Louise îl urma pe Ludovic la vânătoare, în mutăriile de la o reședință la alta, în călătorii, în expedițiile militare. Această relație, pe care regele n-a ascuns-o, o făcea pe soția sa să sufere și provoca îndurerare mamei sale, Ana de Austria. La șapte
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
După ce s-a discutat în 1663, doar în 1669 Carol a admis în mod public, că vrea să treacă la religia romano-catolică, promițând că va face din Anglia o țară catolică. Henrietta era dornică să-și viziteze țara natală, iar Ludovic al XIV-lea o încuraja. Dar Filip, secat de flirturile Henriettei cu Guise și alții, era de neclintit spunând că ea nu ar trebui să meargă la regele englez și că ar trebui să rămână alături de el în Franța. Apelând
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
de Burgundia (soția nepotului lui Ludovic al XIV-lea) și soacra să, Ducesa de Orléans. Din căsătorie au rezultat opt copii; unii dintre ei au intrat prin căsătorie în alte familii regale europene în timpul regentei soțului ei pentru regele minor Ludovic al XV-lea al Franței. În 1701, după decesul tatălui său, soțul ei a devenit Duce de Orléans, șeful Casei de Orléans și moștenitor al titlurilor și domeniilor tatălui său. Nouă Ducesa de Orléans deține cel mai înalt rang din
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
să trăiască în liniște la Saint-Cloud, Palais-Royal sau în casa ei de la Bagnolet. După decesul "prințului de Condé" în 1709, rangul de "prinț de sânge" a trecut de la Casa de Condé la Casa de Orléans. În decembrie 1697, fiul Delfinului, Ludovic al Franței, s-a căsătorit cu Prințesa Marie-Adélaïde de Savoia, fiica cea mare a surorii vitrege a lui Filip. Căsătoria a fost negociată ca parte a Tratatului de la Torino care a sfârșit conflictul franco-savoiard din timpul Războiului de Nouă Ani
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
a se face plăcută în cadrul relațiilor suspuse, astfel Anna de Austria, solicitată de prieteni comuni, i-a acordat o mică pensie de 2000 de livre văduvei. După moartea reginei, madame de Montespan, chiar dacă nu era încă favorita regelui, intervine pe lângă Ludovic XIV-lea, iar pensia nu-i este suspendată. Madame Scarron se pregătește să părăsească Parisul pentru Lisabona ca doamnă de onoare a noii regine a Portugaliei, Marie-Françoise de Nemours. Înainte de plecare ea o întâlnește pe Madame de Montespan, care era
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
(25 aprilie 1214 - 25 august 1270), cunoscut în general ca Sfântul Ludovic, a fost Rege al Franței din 1226 până la moartea sa. A fost de asemenea Conte de Artois (ca Ludovic al II-lea) din 1226 până în 1237. Născut la Poissy, în apropiere de Paris, a fost membru al Casei de Capet, fiul regelui Ludovic al VIII-lea și a Blancăi de Castilia. Este singurul rege al Franței care a fost
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cerea era o armată regulată, bine instruită, în stare să susțină un război după toate cerințele artei militare și politice. La chemarea regelui, rezistența nobililor a fost atât de mare, încât, după mai mult timp de insistențe și încercări inutile, ludovic al IX-lea, pentru a crea cruciați, a recurs la un șiretlic. Exista un obicei maivechi ca toți cei ce se distingeau în serviciul regelui să primească la marile sărbători, în semn de cinstire, o mantie numită livrea. În noaptea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cum deja oameni simpli în naivitatea lor și-l figurau pe Ludovic, venerat încă din viață ca un sfânt. Legătura rege-țară-popor era încă puternică în ideologia vremii, sacrarea îl situa pe rege deasupra claselor ca pe un arbitru nepărtinitor, iar Ludovic al IX-lea, mai mult decât alți regi, prin modestia sa, actele sale de umanitate, se bucura de popularitate, mai ales în nordul Franței. De aceea nu este de mirare că poporul a simțit nevoia să-i vină în ajutor
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
a pus în vedere că nu se angaja la nimic până ce creștinii nu erau hotărâți să lupte cu toate forțele lor împotriva mamelucilor. Cruciada a fost proclamată în Europa în 1267, dar și de data aceasta nu a răspuns decât Ludovic al IX-lea chemării papei. Amintirea înfrângerii suferite îl chinuia, el nu renunțase o clipă la cruciadă și acum socotea că a venit momentul să plece din nou. Henric al III-lea, regele Angliei, ar fi vrut să i se
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Eljigidei a sugerat că regele Ludovic ar trebui să ancoreze în Egipt, în timp ce Eljigidei ataca Bagdadul, pentru a evita ca sarazinii din Egipt, și acei din Siria, să-și unească forțele. Deși cel puțin un istoric l-a acuzat pe Ludovic de naivitate pentru încrederea acordată ambasadorilor, și Ludovic însuși a recunoscut mai târziu că își regretă decizia, regele l-a trimis pe André de Longjumeau, un preot dominican, ca emisar la Marele Han Güyük din Mongolia. Cu toate acestea, Güyük
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
abolirea monarhiei a fost declarată oficial iar Convenția Națională a devenit autoritatea supremă a Franței. Familia regală a fost redenumită „Capet” și au început pregătirile pentru procesul regelui. La 26 decembrie Convenția a votat condamnarea la moarte a regelui iar Ludovic al XVI-lea a fost executat la 21 ianuarie 1793, la vârsta de 38 de ani. La 27 martie Robespierre evocă soarta reginei pentru prima dată în fața Convenției. La 13 iulie Delfinul este luat de lângă mama lui și încredințat cizmarului
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
și-a ales o reședință la Palais Royal lângă regina Anna. Cu ajutorul lui Mazarin, Anna a înăbușit revolta aristocraților condusă de Ludovic al II-lea de Bourbon, care a devenit cunoscută sub numele de Frondă. În 1651, când fiul ei Ludovic al XIV-lea a devenit major, regența ei a luat sfârșit. Totuși, ea a deținut multă putere și influență asupra fiului ei până la moartea lui Mazarin. Din această căsătorie au rezultat următorii copii:
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
până în 7 mai 1816, a îndeplinit funcția de Ministru de Interne al Franței. Cariera sa politică s-a desfășurat sub conducerea succesivă a lui Ludovic al XVI-lea, Paul Barras, Napoleon, contele de Artois, viitorul Carol al X-lea și Ludovic al XVIII-lea. Proscris și căutat de patru ori de regimuri politice diferite, niciodată arestat, el a reușit de fiecare dată să fie reabilitat. În lunga sa carieră, plină de evenimente, a fost deputat regalist în timpul Revoluției franceze și al
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
al II-lea al Bavariei, a cumpărat ruinele sale pentru a le înlocui cu confortabilul palat neogotic cunoscut sub numele de Castelul Hohenschwangau. Finalizat în 1837, palatul a devenit reședința de vară a familiei sale, iar fiul său mai mare Ludovic (născut în 1845) și-a petrecut aici o mare parte a copilăriei sale. "Castelul Vorderhohenschwangau" și "Castelul Hinterhohenschwangau" erau așezate pe un deal accidentat cu vedere spre Castelul Schwanstein, două lacuri din apropiere (Alpsee și Schwansee) și satul. Separate doar
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
Gaston, Duce de Orléans și Henrietta Maria, regină a Angliei. Când Elisabeta a împlinit zece ani au început negocierile a două căsătorii între famiile regale ale Franței și Spaniei. Elisabeta să se căsătorească cu Prințul de Asturia iar fratele ei Ludovic cu infanta Ana. După căsătoria prin procură cu Prințul de Asturia și căsătoria prin procură dintre Ludovic și infanta Anna, Elisabeta și fratele ei și-au întâlnit soții pentru prima dată la 25 noiembrie 1615 pe Insula Fazanilor situată pe
Elisabeta a Franței () [Corola-website/Science/310468_a_311797]
-
repetate rânduri, în conflict cu regii Franței,înregisrându-se succese de o parte și de alta. Războaiele Religiilor marchează sfârșitul secolului al XVI-lea și, totodată, sfârșitul dinastiei Valois. Abia cu venirea la tron a lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIII-lea (cu ministrul său Richelieu), Franța a reușit să iasă din conul său de umbră (1648 și 1659). Perioada care a urmat a fost cea mai fastă din istoria acestei țări. De la regele Ludovic al XIV-lea la
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
solide în concepția regelui. Regele avea prerogative legislative și putea să emită ordonanțe regale. În martie 1815, Napoleon revine la conducere timp de 100 de zile, însă după înfrângerea de la Waterloo din iunie 1815, acesta abdica și este exilat, iar Ludovic al XVIII-lea revine la tron și instaurează “Teroarea Albă” prin care 70 000 de funcționari suspectați că aveau legături cu Napoleon sau convingeri revoluționare au fost demiși. După semnarea celui de-al doilea tratat de la Paris, Franța a pierdut
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
cu Ungaria contra Lituaniei și Hoardei de Aur. Potrivit acordului, Haliciul revenea Poloniei, cu condiția că în cazul morții fără urmași a regelui polon, tronul polonez să fie ocupat de regele Ungariei, Ludovic. Acordul a fost aplicat în 1370, când Ludovic al Ungariei a devenit și rege al Poloniei. Miza cea mare era drumul comercial dintre Marea Baltică și Marea Neagră, care avea traseu prin cnezatul Haliciulu. Drumurile comerciale aduceau o serie de venituri regatelor care le controlau prin sistemul de vămi. Conflictele
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
argint cu titlul de 833‰. Ludovic al XIII-lea hotărăște să se reformeze sistemul monetar în 1640, iar la 23 decembrie 1641, regele dispune emiterea unei frumoase monede de aur căreia îi dă numele său "louis d'or" (în română: "ludovic de aur"). Moneda "louis d’argent" (în română: "ludovic de argint"), care decurge din aceasta, este denumită "écu"; francul devine o monedă desuetă. Totuși, termenul de « franc » rămâne viu în mințile oamenilor; Molière, Boileau folosesc în scrierile lor cuvântul « franc
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
hotărăște să se reformeze sistemul monetar în 1640, iar la 23 decembrie 1641, regele dispune emiterea unei frumoase monede de aur căreia îi dă numele său "louis d'or" (în română: "ludovic de aur"). Moneda "louis d’argent" (în română: "ludovic de argint"), care decurge din aceasta, este denumită "écu"; francul devine o monedă desuetă. Totuși, termenul de « franc » rămâne viu în mințile oamenilor; Molière, Boileau folosesc în scrierile lor cuvântul « franc » pentru « livră », ca și Madame de Sévigné în scrisorile
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]