2,384 matches
-
pe departe în ritmul dorit; în afara vagilor servituți de birou, infime totuși ca număr, proaspătul attaché avea la dispoziție zile întregi fără nici o sarcină precisă; își cheltuiește însă timpul cu proiecte, cu scrieri insignifiante, se aruncă alegru în brațele plăcerilor lumești (atunci cînd soția și fiica sa adoptivă, Nina și Giza, sînt plecate în țară), nu face mai nimic important - pe scurt, trăiește. De la o zi la alta, Jurnalul portughez geme de consemnarea sonoră a regretelor, de interminabile văicăreli, de auto-reproșuri
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
veche. Cu asta totul s-a terminat. ” Și tot Griselini mai notează: „În pofida longevității lor, românii nu sunt cruțați chiar de toate bolile. Mai ales în tinerețe, ei sunt expuși frigurilor, care sunt endemice în Banat. Mulți suferă de boli lumești, râie, pecingine... Râia este o boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe localizate mai ales între degete și care produc mâncărime. De asemenea, provoacă și căderea părului. Iar pecinginea
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
Dacă să-mi dea glod sau soare, Că prea sus m-am avântat, Să te iubesc așa tare. M-a rușinat truda lor... (Domnul mă blagoslovească, Că nu-i om să nu greșească!...) Mă rugai îngerilor Să-mi lase viața lumească, ... Citește mai mult PSEUDO-PSALMde Nicolaie Tony DINCĂParcă simt că plouă-n Lunăși că scapără în stele,Zăpăcind mințile mele,Parcă peste văi răsunășoapte vii de vioreleși cânturi de zână bună,Când din aripi geana-ți bateși prin ochi, ca o
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
sfat,Dacă să-mi dea glod sau soare,Că prea sus m-am avântat,Să te iubesc așa tare.M-a rușinat truda lor...( Domnul mă blagoslovească,Că nu-i om să nu greșească!...)Mă rugai îngerilorSă-mi lase viața lumească,... XV. IUBIRE TRISTĂ, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017. IUBIRE TRISTĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Ce să-ți fac, iubire tristă, Ce minunății să fac, Să-ți șterg lacrima din suflet, Să-mi zâmbești
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
învățătura care a rodit în noi, învățătură rodită”. Această trăire este de fapt viața interioară a creștinismului ortodox, iar acesta, cum observă Profesorul, nu se condiționează prin legăturile lui sociale, ci „trăiește prin el însuși, în absolută independență față de puterile lumești. De aceea, dezvoltarea virtuților active, care singurele leagă pe om de om și pe toți în societate, nu se bucură de primul interes al Bisericei noastre”. Când au fost unii care au căutat să modernizeze biserica strămoșească, Nae Ionescu a
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
ceva pentru care trebuie să fii pregătit. Rezervele de apă s-au terminat, bucuria că ai atins vârful a rămas amintire.” Ioan și Anna sunt două entități solare care au ales să trăiască în intimitatea a două familii în care lumescul și divinul au construit câte o piramidă solidă pentru fiecare dintre cei doi, ca să le odihnească trecerea. Au căutat, au înțeles, s-au înțeles și la momentul potrivit, s-au găsit ca să înnobileze finalul acestei frânturi de drum. Privesc în
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
în clocot, sudoarea lui pârâuri umflă, Izvorul vieții-n clopot bate spre Domnul lumii glasuri urcă, Și sfinte raze se întind aduc în inimi psalm iubirii, Când tu, pământ, renaști în verde și primăverii-i cântă mirii , Mireasa-a căilor lumești ce-nspirit Duh Divin ești scrisă Ursită-n nașterea luminii în poarta vieții ești aprinsă, Se-ncing cocorii-n focul luptei, durere-n suflete înfruntă, Și îngerii doinesc destine, suspinele în nouri cântă, În dimineți de rouă sfântă cocoșii-aduc onoruri nalte
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
și pentru torționarii cei mai înfricoșători și mai îndrăciți, dacă ei se vor pocăi. Mai spun ceva, și anume că pătimitorii din temnițele comuniste au o putere mare în mijlocirea lor către Dumnezeu, pentru că s-au lepădat de toate grijile lumești. S-au lepădat de vanități, s-au lepădat de proprietăți, s-au lepădat de confort - totul la ei era ancorat în Dumnezeu. Și Părintele Sofian spunea că în vremea temniței nu aveau alte griji decât să se roage, ca să reziste
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
încă o clipă în mintea mea rătăcitoare urmă de căutări albastre simt gustul florilor ce ți ies din tămple și zgomotul suspinului ce vine să adape dorința noastră contopită în ispită Mai stai în forma asta despletită de toate vrerile lumești poate oprim timpul în loc și vom rămâne numai noi în zborul ăsta de aripă ce rătăcește zorii toamnei în povești Ce cald îți este gândul ce mi înfășoară mâna în formele din care ești clădită tu patimă aprinsă pe unde
PATIMĂ APRINSĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384383_a_385712]
-
zorii toamnei în povești Ce cald îți este gândul ce mi înfășoară mâna în formele din care ești clădită tu patimă aprinsă pe unde ești de nevenită îmi călătorești prin crângurile toamnei travestită în culoarea frunzei plutind căderea în adieri lumești de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: patimă aprinsă / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PATIMĂ APRINSĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384383_a_385712]
-
lungul Văii Gurghiului. În vârful unui deal domol, sprijinită în coasta unei păduri liniștite, mi-a atras atenția o bisericuță mică, construită din lemn, în unghiuri simple, dinspre care se auzea o cântare blândă. Cu sufletul îngreunat de poverile greșelilor lumești, am cutezat a deschide ușa de lemn și a mă amesteca printre cei câțiva credincioși (nu mai mult de cincisprezece suflete), pentru a asculta slujba din sfânta zi de duminică. Nu am fost până în acel moment un exemplu de credință
PĂRINTELE ILIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384427_a_385756]
-
aș fi crezut că apropierea de cele sfinte îți poate schimba viața și că un duhovnic îți poate călăuzi pașii în așa fel încât să găsești un echilibru între trăirile interioare și exterioare, în conexiune cu spiritualitatea. Orbiți de cele lumești, uităm de multe ori că stresul, nemulțumirile, neîmplinirile și problemele noastre cotidiene, își pot găsi alinare sau chiar rezolvare prin credință. Nu e târziu niciodată să faci un pas către biserică și către slujitorii săi, pentru că nebănuite sunt căile care
PĂRINTELE ILIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384427_a_385756]
-
pentru poetul neamului - Mihai Eminescu, pentru opera sa, pentru iubirea pe care el a ridicat-o la dimensiuni cosmice: “Palpit-o tresărire-n noblețea-ți sufletească,/ versul nu moare nici când sufletele-s stinse,/ te poartă barca sorții spre granița lumească,/ „...te legeni, codrule”, spre-o zare făr’ de vise.” („Sfârșit”). În aceeași manieră se va exprima și în următoarele două poezii - „... Un gând” și „... Infinit” - acest capitol fiind dedicat, se înțelege, Eminescului. În cap. XII - Puțin umor..., nu strică..., cel
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
virtual, pe timpul celor doi ani de la izbucnirea protestelor din seara zilei de 13 ianuarie 3012 din Piața Universității București. Poate, uneori, am fost cam dur dar à la guerre comme à la guerre! În curând, mă voi întorce la cele lumești! Reunirea neamului românesc e următorul mare obiectiv al multor români. Proiect pe care tatăl meu, preotul Dumitru, l-a susținut o viață și pe care îl voi susține cât voi trăi. Vă mulțumesc! Cu mine vă veți întâlni de acum
TABLETA PLUS (89): SE ÎNCHIDE CERCUL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384613_a_385942]
-
dorință neîmplinită , pe care își dorea s-o ducă la îndeplinire fiul. Așa fac toți părinții,visele lor neîmplinite le lasă moștenire la copii. Poate că ar fi fost mai bine,ar fi zburat acum departe. Departe de toate suferințele lumești ! Departe de gura ei nesuferită ! - Du-te și ia pâine că ne mai ții și nemâncați ! Îl duc eu pe taică-tu ! Hai du-te odată ! ordonă ca unei slugi netrebnice de care din păcate ,îi e cam greu să
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
07 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului TEORIA SUPRASTRUCTURILOR. EXTRAS DIN MEMORIA PĂMÂNTULUI, ( modificată) Să nu ne credem așa de atotștiutori . Niciodată, omul nu va distruge planeta Pământ. Ea face parte din univers și se supune doar legilor universale, nu celor lumești. Cel mult, prin acțiunile sale, omul își poate distruge condițiile care i-au permis apariția , vremelnică, în această parte a spațiului și timpului universal. Și cum, spre rușinea noastră eternă, noi nici acum nu știm : cine suntem,cum și de unde
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
pensiunea la care se cazaseră. Ploaia aceea nu o va uita curând Mira. Împletirea aceasta de dorință cu răzbunare, îi dezmierdase fiecare centimetru din ființa ei. Se iubise cu codrul, cu cerul, cu muntele. Se dezbrăcase de tot ce era lumesc și devenise una cu natura. O nouă zi, deveni prilej de vizită la cabana Trei Brazi. Un drum sinuos, dar plăcut turistului îndrăgostit de natură. Mai aveau puțin și ajungeau la următorul popas: Cabana Poiana Secuilor. Știau că se apropiau
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
Mă dibuiseră mulți, dar nu-mi știa durerea niciunul. Plângeau pereții de mila-mi, strângându-mă la piept, cu surde-gemete-mi mângâiau în alint fruntea. Eu, însă, fulg de pământ, mă topeam. Rănile-mi plângeau astă-noapte-n palma ta... în focul acesta lumesc topindu-mă-n lacrimă, strălucind sidefie, în a Lunii lumină, pustie, agățată în barbă de cer, când tu..., tu plecai. În urma-ți urla vântu-n mine, ca o fiară. Stârnind furtuni, năvalnice urgii... când versul trist se zbătea, încă,-n călimară
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]
-
Prin cărțile ce veșnic port pe umăr Am lăsat loc și pentru dezmierdări! Cu urmele lăsate pe omături Tristețile de ieri au dispărut Fantasmele înfășurate-n pături. Refuză amintirea din trecut. S-au dispersat speranțe în cristale Pierdute-n frământările lumești În aburii dorinței rituale S-au consumat conflicte sufletești. Zăpada arde când din neființă A încolțit chemarea de amor Un sacru foc, nu rug de umilință, Cicatrizează rănile ce dor. Vibrează sentimente adormite Păstrate, neștiute, în sipet La rezonanța, fără
ARDE ZĂPADA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382376_a_383705]
-
încheiată, desigur, în cunoscuta notă liturgică: „...pe Tine te laudă toate puterile cerului,/ și a Ta este slava, în vecie. Amin!” Epilogul cărții este deopotrivă un crez și o dare-de-seamă a creștinului fundamental, lepădat definitiv de trufia amăgitoare a celor lumești: „...sătul de idoli și eroi/ (Eroi când în prim-plan, când în eclipsă),/ Pun jos condeiul laic. Scrieți voi!/ Ne revedem după Apocalipsă”. După exprimarea, în acești termeni, a nestrămutatei sale hotărâri, ne așteptăm ca Eugen Dorcescu să abandoneze definitiv
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
de Adevăr în glorii. E mică, nu cunoaște Suflet Vândut si Gol, Și Dreaptă-și duce viața în Uscăciunea toată, Luptând cu Spini de Ură și Gând Otrăvitor Să nască Fructul Vieții în lumea blestemată. De greutatea cruntă-a ororilor lumești Pământul nu mai duce atât amar in spate; Începe să se surpe in gropi adânci, cerești Și frânge Agonia pentru eternitate. În locul Lumii Vechi pustiul va renaște Din cratere pierdute noi stânci semețe, mândre; Cu brazi Înalți și Drepți, Dreptatea
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
șah, ale carui piese și reguli se află în "mainile" invizibile ale dirijorului Universului, a cărui forță e vie în suflarea tuturor, acesteia îi revine locul de a i se da șah-mat, în limitarea ei umilă la granițele tangibile simțirii lumești, de către eternitatea spirituală, în existența sa supralumească, nelimitată și neegalată, în care milioane de aștri, martori tăcuți ai galaxiilor, privesc cum bucăți ale ființei noastre se contopesc cu cele ale neființei, devenind părți din infinit!... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică
REALITATEA EXISTENŢEI ÎN OGLINDĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382543_a_383872]
-
făpturi alungând-o spre moarte. Când copilul devenit matur, vede dincolo de chipul celui ce-i apare în față, oferă o carte pentru o palmă, rezolvă enigma jocului ce l-a urmărit și descoperă adevărata fericire ce nu constă în averile lumești, ci în bunătate, adevăr și milostenie, într-un pachet de biscuiți și un zâmbet călduros al dragostei dintre oameni. Referință Bibliografică: O carte pentru o palmă / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
în: Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Te-ntreb acuma cât nu-i prea târziu - Cu ce-am greșit de tu mă pedepsești ?! Să fie asta totuși o-ncercare ?! Ce-i scrisă chiar și-n legile lumești. Eu vreau să-ți dăruiesc mereu iubire Dar mi-o respingi la modul agasant. Iar dreptul ce îl am la fericire Mi-l drămuiești acuma enervant. N-ai niciun scrupul când spui ... te iubesc ! Mă contrazici în totul și în
IGNORANȚĂ TOTALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383913_a_385242]
-
se îndreaptă către asfințit căci la asta face referire și autorul, la asfințitul existenței sale. “ Cu lacrimi îmi voi scrie epitaful/ Sculptat în lemnul încă necioplit/ Trei ceterași mi-or însoți taraful/ Horind, de jale, către asfințit.” ( Cimitirul vesel ) Gloriile lumești sunt trecătoare și deșarte. Acesta este mesajul autorului într-un alt poem. În vântul care spulberă iluzii și în pânza vremii din care răzbat dulci amintiri simte chemarea. Însă recile amăgiri îi sufocă existența, îndreptându-l către alte orizonturi. “Mă
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]