1,085 matches
-
regulative ca principii ale cercetării 5. Despre rațiunea morală comună 6. Un sens al rigorismului moral 7. Idealul moral al lui Kant 8. Kant în cultura filosofică românească 9. O posibilă discuție între Blaga și Kant 10. Ideea kantiană a luminării Bibliografie Publicații ale autorului despre Kant FILOSOFIA TRANSCENDENTALĂ ȘI PRINCIPIILE METAFIZICE ALE ȘTIINȚEI NATURII Nume mari din tradiția exegezei operei lui Kant, ca și comentatori mai recenți, sunt de acord că două interese au stat în centrul preocupărilor filosofului, în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care gândește”. Ca înlănțuiri logice, aceste propoziții sunt judecăți. Ceea ce are Kant în vedere este o relație logică între imagini subiective. „Judecata ipotetică: „Când soarele luminează piatra, ea se încălzește”, rezultă din operații de comparare, reflecție și abstracție, prin care luminarea de către soare apare drept condiție exterioară a încălzirii.”63 Ceea ce ni se spune în Pr. este că orice judecată empirică reprezintă mai întâi o „înlănțuire logică a percepțiilor”. „Inlănțuirea” ca atare este rezultatul unor operații de comparare, reflecție și abstracție
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Festschrift zur zweiten Jahrhundertfeier seines Geburtstages, Albertus-Universität in Königsberg, Dieterich’sche Verlagsbuchhandlung, Leipzig, 1924. „Calvinismul, cu atitudinea lui rațională, spiritualistă, morală, socială și practică și cu aversiunea lui declarată față de misticism, ritualism și sacramentalism - scrie autorul - este terenul pe care luminarea crește mai bine decât în luteranism.” (p. 18) 16. Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 252. Într-o notă din § 9, Kant apreciază ca „demn de atenție” faptul că Biblia menționează drept prima crimă, prin care răul a pătruns
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în primul rând pentru ambițioșii lipsiți de scrupule. Chiar și cel care se ferește de emfaza moralizatoare nu va putea să nu bage de seamă că lumea de astăzi nu răspunde, cel puțin în anumite privințe, speranțelor și așteptărilor filosofului luminării, care scria acum mai bine de două sute de ani că, în calitate de subiect al unei rațiuni moral-practice, orice persoană „posedă o demnitate (o valoare lăuntrică absolută), prin care constrânge toate ființele raționale din lume să-i poarte respect, putând să se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
după moartea regelui - nu ar fi în armonie cu standardele de moralitate înalte și severe formulate de către filosof 40. Contemporanul lui Kant, Erich Bister, fost secretar al ministrului von Zedlitz și editor al revistei Berlinische Blätter, un organ al filosofiei luminării, formulează judecăți nuanțate asupra acestui episod, într-o scrisoare din decembrie 1974, adresată filosofului. Pe de o parte, el consideră răspunsul drept „nobil, bărbătesc, demn, temeinic”. Pe de altă parte, Bister își exprimă regretul că filosoful s-a angajat să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o parte, el consideră răspunsul drept „nobil, bărbătesc, demn, temeinic”. Pe de altă parte, Bister își exprimă regretul că filosoful s-a angajat să nu se mai pronunțe public asupra temelor discutate în noua lui carte: Pregătiți prin aceasta dușmanilor luminării un mare triumf și cauzei bune o pierdere sensibilă. Și mi se pare că nu ar fi fost necesar să faceți acest lucru. Ați fi putut, în modul cinstit și filosofic fără de care nu scrieți în genere nimic, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
convingerile? Cred că lucrurile nu stau așa, că această impresie este înșelătoare. Mai întâi, Kant nu a aprobat niciodată revolta față de legi proaste și față de autorități, nădăjduind că primele vor putea fi schimbate iar cele din urmă înlăturate odată cu progresele luminării. Se cuvine să reținem de asemenea că în scrisoarea de răspuns el nu a retractat nici una din ideile expuse în scrierea sa, ci s-a angajat doar să nu le mai prezinte public. O însemnare care s-a păstrat din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în mediul culturii germane de la începutul secolului al XIX-lea. Există o caracteristică marcantă a primelor începuturi ale recepției gândirii lui Kant în cultura românească. Interesul se îndreaptă nu atât spre sistem, cât spre mesajul general al acestei filosofii, mesajul luminării. Este adevărat că cei care l-au făcut cunoscut pentru prima dată pe Kant cititorului de limbă română nici nu aveau calificarea necesară pentru o prezentare sistemtaică a eșafodajului conceptual al sistemului. Le lipsea pregătirea de specialitate necesară și nici
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
catalog care consemnează aproape o sută de titluri, nu figurează nici o scriere a lui Kant. Învățământul filosofic al lui August Treboniu Laurian și al lui Ion Zalomit se sprijinea pe autoritatea lui Kant5 cu precădere în afirmarea ideilor directoare ale luminării. Nu deducția transcendentală sau formulările alternative ale imperativului categoric îi interesau pe acești profesori - elevii lor nu ar fi putut oricum urmări asemenea demersuri conceptuale pretențioase -, ci îndemnul kantian la instaurarea suveranității rațiunii, un mesaj al modernității într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosofie „trebuie să călătorească pe picioarele sale, trebuie să se decidă la lucrul cel mai greu, a cugeta însuși, a cerceta însuși, a judeca însuși”7. Asemenea formulări ne duc imediat cu gândul la sentințele din articolul lui Kant despre luminare. Ținând seama de stările și mentalitățile locului, în acele timpuri, afirmațiile pot fi apreciate drept deosebit de îndrăznețe. Reluate în Cuvântul academic rostit de Laurian la o festivitate din 1 iulie 1845, cu ocazia examenului public și a împărțirii premiilor la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Bibescu, ele au provocat reacția celui din urmă. Acesta l-a corectat pe vorbitor spunând: „Filosofia trebuie să fie întemeiată pe religie, fără de care este fără folos”8. Încă și mai clar se profilează receptarea gândirii kantiene drept mesaj al luminării în lucrarea mai sus citată a lui Zalomit. Ideile pe care le afirmă ea trebuie să fi fost reluate în profesoratul lui Zalomit la Colegiul Sf. Sava și apoi la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conduce acest examen. Dincolo de ceea ce cititorul avizat din zilele noastre ar putea percepe drept amatorism sau superficialitate în prezentarea filosofiei lui Kant, modul cum este înfățișată aceasta în cărticica lui Zalomit este reprezentativ pentru evaluarea rostului filosofiei din perspectiva ideii luminării. Nimic nu-i mai sigur decât natura imuabilă a rațiunii - acesta este spiritul filosofiei lui Kant; dar întotdeauna trebuie să revenim la cercetarea ei, înaintea tribunalului în fața căruia trebuie să apară orice vrea să treacă drept adevăr... Critica nu distruge
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se desprinde este că ne simțim cu adevărat în filosofie doar în acel cerc de probleme care sunt destul de îndepărtate de frământările presupuse meschine ale vieții practice. Dincolo de o asemenea atitudine suspectă de mandarinism, Petrovici se raportează distanțat la ideile luminării, în particular la idealul democratic al lui Kant. Discutând ideea kantiană a păcii eterne, el opune cosmopolitismului lui Kant ideea națională. Simpatia lui se îndreaptă în mod clar spre cea din urmă19. Dincolo de orizontul fiolosofiei teoretice se întrevăd, așadar, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că durerea ține de condiția omului și că ea va trebui să fie valorificată în vederea mântuirii sale. Corolarul politic al acestei viziuni este organicismul, colectivismul și naționalismul autarhic. De pe pozițiile ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spirituale. Ca realități istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din cercetătorii reorientării istoriste a gândirii, care a căpătat contururi clare încă în epoca lui Kant și Goethe, caracteriza astfel conflictul ei cu raționalismul universalist al filosofiei luminării: „O gândire relativizantă, cu toate primejdiile ei, a pășit în locul credinței în adevăruri absolute, atemporale ale rațiunii și în uniformitatea naturii umane în toate timpurile”4. Voi aminti pe scurt câteva teme ale gândirii lui Johann Gottfried Herder și Wilhelm
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acele presupoziții și opțiuni care au susținut întreaga sa întreprindere critică, este mai puțin probabil că el și-ar fi dat seama în ce măsură asemenea critici dezvăluie un conflict al valorizărilor. În încheiere, câteva considerații asupra acestui subiect. Ca filosof al luminării, Kant a valorizat cunoașterea, cunoașterea metafizică și cunoașterea despre fapte, altfel spus cunoașterea „pură” și cunoașterea empirică. Temeiul acestei valorizări este tocmai acea valabilitate universală care distinge cunoașterea obiectivă. Pentru Kant, această valabilitate reprezenta expresia universalității rațiunii. El nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prelucrare a informațiilor sau a nevoilor de confort 30, Blaga socotea că lumea culturii este o lume a particularității ireductibile. Este lumea în care particularitatea, și nu universalitatea, va constitui semnul distinctiv al valorii. Orientările valorice ireconciliabile care opun universalismul luminării particularismului istorist se exprimă cu multă claritate în contrastul dintre idealul metafizic al lui Kant și al lui Blaga. Idealul lui Kant a fost metafizica științifică, cel al lui Blaga metafizica drept viziune asupra lumii, drept creație originală structurată de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
1998, p. 671.) Autorul caracterizează această „despărțire” cu referire la o sumă de teme și concepte ale filosofiei kantiene. În cele ce urmează, îmi propun îndeosebi identificarea acelor orientări fundamentale ale gândirii care îl opun pe Blaga lui Kant. 3. „Luminarea este o ieșire a omului din starea de minorat a cărei vină o poartă el însuși. Starea de miorat este neputința de a se servi de mintea sa fără a fi condus de altcineva. Te faci tu însuți vinovat de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se află într-o lipsă a inteligenței, ci în lipsa fermității și a curajului de a te sluji de ea fără a fi condus de altcineva. Sapere aude! «Ai curajul să te servești de propria minte!Ă este, prin urmare, deviza luminării.” (Imm. Kant, „Răspuns la întrebarea: ce este luminarea” traducere de D. Flonta, în Filosofia practică a lui Kant, Polirom, Iași, 2000, p. 118.) 4. Fr. Meinecke, Schiller und der Imndividualitätsgedanke. Eine Studie über die Entstehungsgeschichte des Historismus, F. Meiner Verlag
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în lipsa fermității și a curajului de a te sluji de ea fără a fi condus de altcineva. Sapere aude! «Ai curajul să te servești de propria minte!Ă este, prin urmare, deviza luminării.” (Imm. Kant, „Răspuns la întrebarea: ce este luminarea” traducere de D. Flonta, în Filosofia practică a lui Kant, Polirom, Iași, 2000, p. 118.) 4. Fr. Meinecke, Schiller und der Imndividualitätsgedanke. Eine Studie über die Entstehungsgeschichte des Historismus, F. Meiner Verlag, Leipzig, 1937, p. 3. 5. J. G. Herder
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un «început absolută și un unicat este, într-un sens și până la un punct, opera de creație artistică.” (T. Cătineanu, „Lucian Blaga și filosofia istoriei”, postfață la Lucian Blaga, Ființa istorică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 263.) IDEEA KANTIANĂ A LUMINĂRII „Nu știu dacă nu se poate garanta că obstacolele în calea unui bun examen al ideilor nu provin atât din faptul că spiritul este lipsit de știință, cât din faptul că el este plin de prejudecăți.” Pierre Bayle, Dictionnaire historique
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un act al autocriticii filosofice. Mai mult decât oricând înainte, mi se pare că a venit timpul ca prezentul nostru să se supună unei asemenea autocritici, să se așeze în fața oglinzii luminoase și clare pe care a creat-o epoca luminării... Secolul care a identificat și a venerat în rațiune și în știință cea mai înaltă putere a omului nu poate și nici nu are voie să fie pentru noi pur și simplu unul apus și pierdut.” Ernest Cassirer, Die Philosophie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Aufklärung, 1932 Câteva observații preliminare Posteritatea a fixat locul aparte pe care îl ocupă opera lui Immanuel Kant în istoria gândirii filosofice caracterizându-l pe profesorul Universității din Königsberg drept întemeietorul filosofiei critice. Kant a fost numit însă și filosoful luminării 1. Ar fi, poate, mai potrivit să se spună că autorul celor trei Critici a fost unul din filosofii luminării. Prin idei și orientări fundamentale ale gândirii sale, Kant se delimitează clar de iluștrii contemporani care au făcut faima filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
gândirii filosofice caracterizându-l pe profesorul Universității din Königsberg drept întemeietorul filosofiei critice. Kant a fost numit însă și filosoful luminării 1. Ar fi, poate, mai potrivit să se spună că autorul celor trei Critici a fost unul din filosofii luminării. Prin idei și orientări fundamentale ale gândirii sale, Kant se delimitează clar de iluștrii contemporani care au făcut faima filosofiei luminilor. El nu este deist, așa cum este Voltaire, nu întemeiază moralitatea pe sensibilitate așa cum face Hume, nu crede că omul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sentiment, Kant și-a construit sistemul etic și filosofia religiei prin raportare la ceea ce a socotit a fi o facultate distinctivă a ființei omenești, facultatea pentru care a consacrat denumirea de rațiune practică. În sfârșit, Kant a fost printre filosofii luminării un optimist sui generis. El a crezut în progresul libertății și moralității, deși a afirmat că „răul radical” (das radikale Böse) este încrustat o dată pentru totodeauna în natura omului, ca ființă în același timp liberă și finită. Era, așadar, de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]