4,609 matches
-
simți dacă te-aș suspecta că porți bluze pe gât. După ce mi-a țipat să plec, în prag i-am aruncat răzbunător: — Mi se spune că unii bărbați pretind s-o aibă și călcată. într-o lume perfectă, un dictator luminat ar interzice cu severitate degradanta invenție. Femeile au fost spălate pe creier de-a lungul secolelor ca să accepte această abominație ca pe ceva natural. Bărbații adevărați nu dorm în pijama. Ca să-i fac un cadou de despărțire, am plecat cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu șase brațe, răsucite artistic, iar fiecare bec își aduce tributul de lumină, astfel încât stăpâna casei nu este nevoită să ceară aprinderea unor lumini suplimentare puteți să renunțați la candelabru, dacă nu vă place, și să vizualizați tablourile în penumbră, luminate, fiecare în parte, într-un mod elegant și discret, de becuri mici, așezate deasupra lor, în lăcașuri speciale. Doi pereți ai încăperii despre care vorbim sunt acoperiți de o bibliotecă impresionantă, din lemn masiv (neapărat), care îi îmbracă de sus
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
felul cum arăta. Răvășit total! Aproape nu se recunoscu. De câte ori s-o fi privit ea în această oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un mic secretaire, o bijuterie, pe care odihnea un ametist cu cristale mari, întunecate. Mângâie ametistul, gândind: Ametistul ascunde ceva! Trase un sertar și... surpriză! Un caiet! Era al lui Clotilde! Îi recunoscu scrisul delicat, îngrijit. Îl deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
te ajunge o vacă neagră Cu coarnele să te spargă, Să te-azvârlă peste mare, În pustiu, în depărtare! Acolo să chei, Ca ziua de ieri, Ca roua de floare, Ca spuma la soare, Iar capul cel deocheat Să rămâie luminat Și curat Și de boală scăpat!” Apoi lega copilul cu un fir de ață roșie la gât și la mânuța dreaptă care trebuia purtat 40 de zile. Urmează apoi botezul, scăldăciunea și cumetria. Copilul creștinat de preotul satului însoțit de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
am întrebat-o, ștrengărește. — Nu-ți bate capul cu mine. Nu vreau nimic. Astăzi iar a urcat febra la 39 de grade. De la fericire, brusc, la neagră disperare. Neștiind ce să fac, mi-am plimbat privirile în gol, prin camera luminată slab. Îmi venea să mor. — De ce oare? 39 cu 5. — Nu pot suferi clipele dinaintea declanșării febrei. Mă doare puțin capul, am frisoane și apoi fac febră. Se întunecase afară. Ploaia încetase, însă vântul mai bătea. Am aprins luminile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
n-o mai ai, dar ale cărei dureri le simți, ascuțit, ca junghiurile în membrele-fantomă. Despre ea, ilustrată din altă lume, amestecînd renunțări fine cu jinduri groase, după lucrurile cele mai neînsemnate, îngăduite celor vii și liberi, scrie Blecher Vizuina luminată. Un jurnal din anii goi, prin care se merge cu pași mici, vătuiți, ca-n preajma bolnavilor cu viitorul fragil și măsurat. Anii de sanatoriu. Care se opresc, cu viața, în 1938. Abia în 1971, Sașa Pană restituie, în ediția
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
primit întotdeauna notă de trecere pentru că scria la "Vlăstarul" și, cum "chimist n-are să ajungă, poate ajunge scriitor". Mai târziu, bătrânul profesor și-a deschis o farmacie pe Calea Victoriei și Alexandru Paleologu își amintește cum îl privea serile, prin vitrina luminată, trebăluind printre borcane și eprubete, fără a îndrăzni însă ca, măcar o dată, să intre și să îl îmbrățișeze. Regretul (prea) târziu al acestei timidități excesive se transformă într-o confesiune sfâșietoare: "Era tot mai bătrân acum și părul îi era
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
colț de țară, a unor inși devotați unui cult, cel închinat primului nostru poet universal, harului său, care i-a conferit o supraomenească, misterioasă putere plăsmuitoare, greu de definit, în ciuda exegezelor românești sau străine? O opțiune pentru trecut, un conservatorism luminat, o retragere din proza imediatului? O regăsire de sine, un acord muzical cu lumea vechimii noastre, imersiunea în apele copilăriei mitice? Sentimentul romantic de infinit, o retrăire proustiană a ceva familiar și totuși greu de definit, fantasma sufletului unei națiuni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
era mai înainte, tânăr, pre cînd era Beizade... încă și mai rău și iute la beție. Să scîrbie, și ușa îi era închisă și nu lăsa pre moldoveni nicăiuri din târgu să iasă afară... Suspiciunea vine din Crivăț. Acest intelectual luminat vede acum în jurul său numai urzeli dușmănoase. Nu s-a scris încă un roman al acestei perioade ce ne amintește de marii kominterniști ai mișcărilor comuniste din Europa, adăpostiți cu toții în celebrul hotel moscovit unde se încuiau, ferindu-se unii
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
cu umărul o portiță într-un gard de nuiele. Am văzut în fundul ogrăzii o casă cu streșini joase, încărcate de zăpadă. Era lumină la fereastră. Un câine a hămăit de câteva ori și ușa s-a deschis: în privazul ei luminat s-a ivit o femeie tânără și, la spatele ei, un moșneag. - Stancio! a strigat femeia, c-o tresărire de nemăsurată bucurie". După ce se descotorosesc de echipamentul militar, înfrigurați, drumeții se aciuiază lângă cuptor, primiți cu dragă inimă de soția
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
un interlocutor cuceritor. Explicația? Ne-o spune chiar părintele călugăr, cu vorbele din popor, considerate emblematice: "Mare-i Dumnezeu!" Să ascultăm povestitorul mărturisitor și să așternem rândurile cuvenite. - Sigur am citit și eu Jurnalul fericirii de Părintele Nicolae. Minunate pagini, luminată minte, frumos caracter! Faptele s-au petrecut întocmai cum le istorisește. Neîndoios, cu talentul său încântător. Eram în celulă trei preoți. L-am întrebat încă o dată în ce rit creștin vrea să fie botezat. Ne-a răspuns fără șovăire: ortodox
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
față: Dacă e deteriorată, atunci...). Nu mai reproduc și alte vorbe de ocară, pe care RT le tolera cu indiferență, ca și cum nu le-ar fi auzit. Ele contrastau cu laudele pe care MV le aducea familiei sale ("sunt un patriot luminat" etc.). MV formula și câteva revendicări, unele legitime, dar și una care nu-și avea locul în acel context: Parcul Ioanid să fie numit Parcul Ion Voicu. Această revendicare nu trebuia în niciun fel asociată cu restituirea viorii. Pe tot
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
sub clopotul unei meduze, balan-sându-l ușor în adierea de tei, la ora la care în Filaret se auzea țignalul lui Stere și șuierul personalului de Giurgiu, la ora la care Tudose încuia poarta și o privea din curte prin geamul luminat al bucătăriei pe Aneta tăindu-și unghiile de la picioare, la ora la care se spărgea sindrofia negustoreselor de mărunțișuri de pe șelari, Norbert îi dădea bacșiș chelnerului de la Gambrinus (cineva gâdila coardele unui instrument care chicotea înfundat) și revenea în preajma Băncii
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
înfundat) și revenea în preajma Băncii. Clădirea era întunecată și acoperișul se profila bombat sub norii vag luminoși. Urca treptele până la broderia de fier forjat care proteja ușile de cristal și privea printre arabescuri în vastitatea holului de marmură, spre cușca luminată a portarului, mereu la post. Apoi o lua agale spre Crucea de Piatră." (pp. 135-136). Inflexiuni lirice barbiene apar în cuprinsul acestui desfășurător prozaic, tern, ca și cum poezia ar fi chemată să facă breșe, supape salvatoare în proza cenușie a vieții
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
valorilor europene. Lupta se desfășura pe toate fronturile - pe cel cultural, îndeosebi, dar și pe cel al obiceiurilor ori al comportamentului, al imaginii, al gesturilor simbolice. Dusă cu mijloace vădit inegale, lupta urma să fie cîștigată de puterea instalată. Partea luminată a societății românești a rezistat din ce în ce mai disperat, fără mari șanse de supraviețuire. Chiar dacă victoria comunismului asupra spiritului european în România nu a fost pînă la urmă totală, daunele provocate de-a lungul cîtorva lungi decenii s-au dovedit considerabile. în
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
lunare, cu un tiraj de nici o mie de exemplare.) l Printr-o recentă decizie a Ministerului Culturii și Cultelor, Centrul Internațional de Creație "George Enescu" de la Tescani a fost transformat în secție a Muzeului Enescu din București. De ce? Dacă minți luminate au reușit să convingă oficialitățile comuniste că acest așezământ - crescătorie de păsări până în 1970! -, unde compozitorul-emblemă al românilor a creat multe din opus-urile sale, să fie renovat din temelii, înzestrat și redat circuitului cultural, iar în 1990, prin semnătura
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
care poetul E.E. Cummings o descrisese ca pe "un Lucru misterios, nici primitiv, nici civilizat, sau dincolo de timp, în sensul în care emoția este dincolo de aritmetică". Însăși apariția treptată a corpului gol al dansatoarei, într-un străveziu maiou colant, corp luminat încet de la cap până la picioarele încălțate cu pantofi-copită, iar în rest rămas într-un hău de întuneric, ne-a introdus de la început într-o lume misterioasă, plină de ambiguități. Mișcările minime, când lascive, când candide ale acestui corp, la care
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
decis cu culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a scris anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea luminată a bonetei. Lucrare foarte timpurie, practic una de adolescență, Autoportretul dezvăluie un artist sigur pe sine, cu abilitate manuală și cu un ochi bine exersat dar, mai ales, unul care cunoaște bine atît alfabetul cît și instrumentele picturii. Fără a
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
decît un fapt, răscoala lui Horia este, urmează vorbitorul, un act din tragedia noastră națională. Ceea ce stîrnește și întreține această tragedie este, în fapt, granița dintre Ardeal și Regat, precum și orînduirea care a dus la răscoală. Din foișorul unui secol luminat, se sparie gîndul de ce s-a putut întîmpla cu nici o sută de ani în urmă, și Odobescu are grijă să o spună. Ca-ntr-o poveste, unde ascultătorii trebuie strămutați cu toții. Intrarea o face prea cunoscuta bucată a lui Bălcescu
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
lua în răspăr totul, inclusiv cele sfinte. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții... Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă în traistă... Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa, și altele... Acum, după problematica dispariție, întrunindu-se marile, luminatele, bărboasele capete, este bine să fie admiși, printre ele, și lingviștii de vază, cei ce studiază zicerile grele, românești, să le ia serios în discuție, să stabilească de unde pornesc ele. Mai cu seamă că noi acordăm oamenilor Bisericii rolul de
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
pentru demnitatea lui, pentru viitorul lui" (p. 221). S-a comportat mult peste atitudinea unui activist obișnuit al partidului comunist, deși - trebuie să o recunoaștem pentru a nu-i exagera meritele - George Macovescu nu a fost altceva decât un comunist luminat și onest, a cărui luciditate amară a fost trezită de propriile înfrângeri și umilințe. George Macovescu evocă în 21 iulie 1982 vorbele lui Valter Roman, ce ar fi putut deveni celebre în epocă: la început, militanții clamau "Oameni, fiți comuniști
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
nu face decît să le întețească și mai mult agresivitatea. Cam acesta e mesajul cărții lui Enzensberger, un mesaj cîntărind cît un avertisment și în același timp cît o constatare amară, și anume aceea că europenii, cu toată rațiunea lor luminată, sunt mult mai orbi decît iraționalii de musulmani, și asta fiindcă se încăpățînează să creadă că, dacă se vor înconjura cu un cordon de protecție teoretică, explicațiile le vor servi drept platoșe de protecție, iar teoriile drept adăpost antiterorist. Și
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
Dieudonné Niangouna. Fără scenă, pe pămînt, doar un cerc desenat de cărbuni de jăratic. Cărbuni nestinși ce conțin focul în ei, cărbuni ce mocnesc în noaptea avignoneză. Apoi actorul pătrunde parcă pe neobservate în mijlocul cercului, și, cu fața de-abia luminată, negru dispărînd în obscuritatea nocturnă, el pare a fi mai degrabă o voce. Imobil, grav, Dieudonné Niangouna povestește o istorie africană de azi cu personaje și aventuri bizare, cînd comice, cînd neliniștitoare. Auzindu-l, privindu-l, avem sentimentul că în
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
și îl strângeau cu putere. Brațele lui muncite îi cuprindea cu multă dragoste. Ei au primit în dar tot ce și-au dorit: păpuși, mașinuțe și... multă, multă dragoste. Copiii au ieșit afară. Uitându-se spre cer, în negura nopții luminată de stele, șoptiră cu lacrimi în glas: Mulțumim, Bunule, pentru bucuria pe care ne ai facut-o ! Toți copiii te iubesc și te așteaptă cu nerăbdare! POVESTEA BUNICII În vacanta de vară Maria și fratele ei, Nicu, au mers la
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
prin ipocrizie, o viclenie de curte îi otrăvește pulsiunile emascu late. Discernământul nu e de căutat printre indivizii aceștia care nu suportă existența decât imaginând-o ca pe o moșie „intelectuală“. Asta înseamnă că o cultură majoră dispune de vechili luminați... Între străini, românul se laudă cenzurat, își dă importanță uzând de eufemism. Faptul că nu se poate exprima firesc în limba țării de adopție îl îmblânzește, așa încât se comportă cu precauție, de parcă ar fi de sticlă, își admiră stăpânii (dar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]