1,161 matches
-
S.U.A., ci și pentru lumea întreagă. Aici e o lume mult deosebită de cea din Irak, unde lucrurile par să se stabilizeze. Duminică, 5 decembrie 2010. Astăzi sunt mai matinal ca de obicei. De foarte de dimineață e mai multă luminozitate, o lumină care vine de afară, îmbiindu-mă stăruitor să nu lenevesc în pat că-i păcat ca pe o asemenea frumusețe de vreme să stau inert și cu ochii închiși. M-am ridicat imediat, pornind la rostul meu zilnic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
samovarul de pe șifonier, caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat - au amuțit pentru o clipă pe când Încăperea căpăta o luminozitate neobișnuită, fiind scăldată În lumina somnoroasă a felinarului care tocmai se aprinsese afară. Fantomele trecutului se aflau acolo, cu ei. O mașină a oprit și a parcat În fața casei, iar luminile farurilor au măturat interiorul camerei, luminând literele atârnate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o amuletă Împotriva deochiului; și un portret al lui Atatürk În frac, agitându-și fedora spre o mulțime care nu Încăpea În cadru. Întreaga Încăpere pulsa de amintiri și nuanțe vii - albastru, maro, verde marin, tucoaz - și strălucea cu asemenea luminozitate, Încât aveai impresia că undeva era o lumină În plus, diferită de cea răspândită de lămpi. Armanoush s-a uitat apoi la felurile de mâncare de pe masă cu un interes crescând. — Ce masă minunantă, a spus ea radiind. Astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a căzut brusc În fund, În timp ce teama plină de Încântare a primului său pas Îi strălucea În ochi. Dintr-odată, copilul a Început să zâmbească cu gura lui fără dinți și a rostit: — Ma-ma! Întreaga casă a căpătat o luminozitate rară, aproape fantomatică atunci când Shermin Kazanci și-a revenit din uluială și a repetat ca pentru sine: — Ma-ma! Acesta era cel de-al doilea cuvânt care ieșea din gura lui Levent, după ce experimentase un timp cu „Da-da“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să fim vii, și nu pentru că n-am vrea să ne fie bine... acest “bine” însemnînd un fals “bine” care nu echivalează cu adevărata fericire. Întotdeauna greutățile, dificultățile pe care le depășim ne aduc ceva în plus și ne adaugă luminozitate la aura proprie a evoluției... Asta nu înseamnă că e mai bine să nu ne fie bine. Că trebuie să prețuim mai mult suferința decît fericirea, conflictul decît înțelegerea sau mai mult încrîncenarea decît înțelepciunea. Că nu trebuie să căutăm
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Care e mai adevărat, visul sau realul? Spiritualul sau materialul? Aparențele trecătoare sau adevărul limpede și necesar? Acum trebuie să decizi, mereu decizi ce ți se pare important. Însă în fața esențialului, totul este relativ: concret, vis, certitudine... ceea ce contează este luminozitatea interioară... de ce? Iată de ce: valoarea spirituală va fi întotdeauna superioară materialismului. Creativitatea aduce mai mult decît încremenirea. Multe nenumărate iluzii pot fi, pînă la urmă, la fel de importante ca și realitatea... adeseori, poate chiar mai pline de înțeles și mai reale
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sentimentelor care se adaugă la această structură depinde într-un fel de iluzii și este oarecum la fel de efemeră ca realitatea, însă este - sau nu este. Iar ceea ce contează și rămîne nu e tot sufletul, iluzoriu dar adevărat? Să fie oare luminozitatea interioară și exterioară suprema iluzie? Ce poate fi mai iluzoriu și mai adevărat decît sufletul și sentimentele? Ce este mai iluzoriu decît a fi? Nu ești chiar tu iluzie, chiar acum? Nu sînt chiar eu un fel de a exista
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
acela inconfundabil, la imaginea clară și limpede, infinit de senină, a adevărului iubirii pe care am cunoscut-o totuși, cu ani în urmă... ca și cum de atunci am încercat să o găsesc din nou, fără să ajung vreodată la acea completă luminozitate, înțelegere, încredere, fericire și însemnătate a sentimentului ca atunci... mereu-mereu îmi revine în minte, în momente neașteptate, strălucirea absolută a seninului acelui cer de primăvară al certitudinii iubirii... și adeseori mi-am dat seama că așa sînt toate amintirile mele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ca soarele dimineții în anotimp senin. Este aici în fața lui, doar un spațiu imaterial și nesemnificativ îl desparte de ea, însă ea chiar este aici, Romeo simte însuflețirea aceea a iubirii care există foarte aproape, acea primăvară cu senin și luminozitate ardentă, înălțătoare a speranței... asta e de ajuns acum, înțelege că sufletul e liber să ajungă dincolo de obstacole, distanțe sau aparențe... despre ce e vorba? despre lumină... despre soare... despre speranță... despre a dărui ceva în plus... despre magia iubirii
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
se opresc direct în suflet... Acum cînd sînt împreună, chiar în acea scară de bloc, el ar vrea să se oprească timpul... să rămînă așa amîndoi, la infinit... pentru că e unul din acele momente care se detașează de restul prin luminozitatea lor aparte, prin acel sentiment că este ceva deosebit și ieșit din cotidian. “Angela”, gîndește Romeo în acel moment. “Ea e Angela, fără îndoială.” * Arăți super beton și îmi servești răbdări prăjite, i-am spus de curînd, într-o zi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
singur. Olarul ajunse la capătul drumului și respiră adânc. Decupat pe perdeaua de nori cenușii, dudul negru e la fel de întunecat pe cât îi cere numele. Lumina felinarului nu-i pătrunde coroana, nu atinge nici măcar frunzele crengilor mai joase, doar o slabă luminozitate tapisează solul aproape atingând trunchiul gros al copacului. Vechea cușcă pentru câine e tot acolo, goală de mulți ani când ultimul ei locatar a murit în brațele Justei iar ea i-a spus bărbatului, Nu mai vreau niciodată un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din spate. Toți știm că animalele au încetat să vorbească de foarte multă vreme, dar niciodată nu se va putea demonstra că n-au continuat să-și folosească în secret gândirea. Iată, de exemplu, cazul acestui câine Găsit, în ciuda slabei luminozități care coboară treptat din cer, pe fața lui se poate citi ce gândește, La vorbe nebune, urechi surde, el vrea să spună pe limba lui că Cipriano Algor, cu lunga experiență de viață pe care o are, deși puțin variată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cel mai bine era să închizi ochii înainte și să-i deschizi după aceea. Da, se gândi, asta trebuie să fac, închid ochii și cad înăuntru, până în centrul pământului. N-a căzut însă. Aproape la nivelul pământului, în stânga, era o luminozitate palidă care curând se intensifică, după câțiva pași, într-un șir de lămpi electrice. Luminau o rampă care forma o platformă de unde cobora din nou. Atât de grea, atât de densă era tăcerea, încât Cipriano Algor își putea auzi bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca o sugativă, absorbea Încet meduzele eșuate pe uscat. În mijloc era Întins trupul lui Gwen, pe care jandarmii Îl scoseseră din nisip. Marie, Îngenuncheată alături de Lucas, contempla chipul Încă murdar de nisip. Moartea Înăsprise rotunjimea trăsăturilor, pleoapele Închise ștergeau luminozitatea privirii, asemănarea acestei măști livide cu Yvonne era izbitoare. Lucas Își continua primele observații. - Uită-te... În vîrfurile degetelor se deslușeau limpede urme de Înțepături. Biletul În bretonă a fost găsit cîteva minute mai tîrziu, lipit În parte de meduza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se schimba intensitatea luminii sau miile de nuanțe ale celor mai înalți copaci. N-ar fi crezut vreodată că va ajunge să știe clipa din zi pe care o trăia după cântecul păsărilor, după parfumul greu al florilor sau după luminozitatea coroanelor de frunziș. — Erau atâtea lucruri pe care nu și le-ar fi imaginat vreodată despre sine. Îi luase ani de zile să le descopere! Se apropie de mal, scotoci în nămol și scoase un vierme gras și alb, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i cu luminația asta, strălucitoare și suspectă? De ce-s și atâtea persoane, pe aici? Oare ce fac ele, și de ce-s, parcă, așa de speriate și de alarmate? De ce, oare, oameni buni? Dan a intrat În camera, În care, o luminozitate extraordinară, făcea ca totul să strălucească. Pe o masă, Într-o parte, sub un cearșaf, acoperit până sub gât, era, Meteoru cel Mare; de cealaltă parte, tot așa, Brândușa, soția lui și mama lui Dan cel Mic. Pe o măsuță
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din întâmplare, cele două au ajuns la câțiva pași de ușa rezervei lui Iustin, care tocmai atunci se deschidea. Din încăpere a ieșit Iuliana și l-a așteptat pe Iustin, întinzându-i mâna pentru a-l ajuta. Se temea ca luminozitatea de pe hol, mai puternică decât cea din cameră, să nu-l deranjeze. Abia se închisese ușa în urma lor și au auzit vocea Marianei. - Bună ziua! Tocmai veneam la dumneavoastră să vă anunț că doamna doctor vă așteaptă la cabinet pentru control
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
geniului, nu se mai poate face nimic. Produsul experienței sale materne trebuie să-și asume rolul respectiv. Ceea ce am făcut eu, probabil chiar de la vîrsta de cîteva luni. Fiecare gîngurit scos de mine provoca în ochii mamei o astfel de luminozitate încît, în mod natural, printr-un feed-back logic, m-am aruncat total în acest joc. Iar mama nu m-a trădat absolut niciodată. Chiar și atunci cînd sunetele scoase de mine erau mai puțin concludente pe plan intelectual (cum ar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cerul înstelat. se făcuse brusc noapte, iar mașina nu mai avea acoperiș. Probabil că am demontat-o integral, își spuse vocea de rezervă din creierul lui Victor. Cerul era extrem de înstelat, părea că numărul stelelor se dublase, de unde și o luminozitate nocturnă neobișnuită. Din mașină nu mai rămăsese de fapt decît un fel de carcasă, banchetele și parbrizul. restul fusese demontat, portierele zăceau în jurul mașinii, la fel ca și roțile de pe care fuseseră extrase cauciucurile. Zeci și zeci de piese și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
coridoarele, infect luminate, numai bune de spart vaze și damigene prin domiciliile fermecătoarei. La o răspântie de coridoare, ținîndu-și echilibrul pe o frânghie de rufe, spectrul veghea, îmbunătățindu-și lucrul la o poziție de yoga și luîndu-se la întrecere, în luminozitate, cu niște spori de ciuperci putrezite și cu restul câtorva putregaiuri din lemn. 204 DANIEL BĂNULESCU - Cum s-o ridic?? - Cu vorba. Spune așa: "Cană mică, nenorocită, albastră, rotundă, nu te-ai plictisit să zaci pe măsuța asta? Ridică-te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
totul, dar aici fiind în clar cu ce se va întîmpla, luciditatea atenuează iraționalul soartei. Îți anticipezi viața, îți trăiești destinul ca un inevitabil fără surprize, căci, într-adevăr, ce-i singurătatea dacă nu viziunea translucidă a fatalității, maximum de luminozitate în agitația oarbă a vieții? Omul politic renunță la conștiință; singuraticul, la acțiune. Unul trăiește uitarea (și asta e politica); celălalt o caută (și asta-i singurătatea). O filozofie a conștiinței nu poate sfârși decât într-una a uitării. Un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru delegația română constituia o poziție de un cert avantaj. Finlanda ne-a întâmpinat cu o vreme mohorâtă, încețoșată și umedă. La aceasta se adăugau scurtimea zilelor și nopțile nesfârșite. De fapt, zilele erau un fel de amurguri cenușii, o luminozitate aproximativă cernându-se cu zgârcenie dinspre cerul plumburiu. Iluminatul public funcționa incontinuu. La fel, în spațiile de lucru, becurile și tuburile de neon rămâneau tot timpul aprinse. Ni se părea greu de suportat, deși aveam să realizăm repede că, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
la suprafața unei ape de pace. M-am oprit la fiecare poartă și la fiecare poartă am trăit un destin”. De la prima intrare În scenă „vizitatorul” ia contact cu o lume descoperită simultan În cele două registre amintite: unul al luminozității muzicale și transparenței (dimineața, minutele clare, albeață distinctă, apă de pace, trotuarele sonore, gonguri ale soarelui unanim), celălalt al Închiderii, obscurității, izolării, mizeriei (curțile, sărăcia zidurilor jupuite); iar Între aceste coordonate spațiale, cîteva evenimente verbale sugerînd apropierea / aspirația (am mers
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
camarazii [care] Își făureau lanțurile utile”; În sfîrșit, „viața care grohăia Între rufele Întinse, Între dosarele civilizației”, „cîrdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor Încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității și prospețimii spirituale a Poetului: din nou dimineața, cu un refren ce ritmează, din loc În loc, structura de ansamblu a poemului („Alergam cu dimineața pe stradă...”), prezența „visătorilor” (corespondenți ai Poetului) care „În piețele mici... stăteau la soare pe bănci
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lucși Aproape de o fereastră într-o zi senină 5 000 de lucși Lumina pentru citit 300 de lucși Sufragerie 200 de lucși Holuri 100 de lucși Lumina lunii 1 lux Totuși, acuitatea vizuală nu este bună decât în condițiile unei luminozități adecvate (de peste 100 de lucși); această acuitate scade la jumătate în cazul unei iluminări slabe (1 lux)... Concluzie Așadar, dacă nu vreți să vă obosiți vederea, citiți întotdeauna având lumină suficientă. Dimpotrivă, nu ezitați să vă întindeți rufele la lumina
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]