1,582 matches
-
ce a mai recoltat din citiri - disprețuind ghilimelele - și a mai strâns din auzite. În ciuda ifoselor de doctrinar și de martir pe care și le dă, acest mesager și apostol al vagului și al nimicniciei, își dă regulat în petec, lunecând, după fiece tiradă filozofească, într-o bolboroseală de nestăpânită lubricitate. Dar neputința lui literară nu poate fi o pricină de uimire decât în Occident, unde nu toată lumea cunoaște debuturile și desfășurările jalnicului pornograf. Calmul prefăcut, scelerateța reptiliană, perseverența lui care
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
de dispariția brățării cu ceas de aur în perioada scurtă cât ieșise până afară să bea o ceașcă de ceai. "„Când intră în odăiță, pe ușa deschisă, ca să depuie ceașca, observă îndată lipsa brățării. Era un obiect care nu putea luneca, nu se putea rostogoli, nu putea fi urnit de o adiere de vânt. Pământul bătut și curățit cu îngrijire nu prezinta nici o gaură de șoarece de câmp. E o absurditate să-ți imaginezi că un șoarece mănâncă un ceas de
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
bucuria facerii, bucuria nașterii, a izvorului condiție a vieții, a frumuseții. Ne-am întors la cojocul nostru și ne-am așezat în liniște, ca într-o biserică în care credincioșii stau smeriți când se oficiază, și priveam firul de apă lunecând subțire și alene la picioarele noastre, ca un prunc care învață să meargă, încet, nesigur, dar fără să se oprească. Natura, ca și dumnezeirea, nu se dezvăluie tuturor. Trebuie să o iubești nesfârșit și să fii veșnic pregătit să o
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
nechezi, la vecernii, sărutul. NECHEZUL IERNII Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, Nechezul iernii șuiera prin mine, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. pe gânduri lunecau schiori, în păr zăpada își torcea fuiorul, Azi, sub mâna ta, cădelnițând fiori. sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri Tușea înghețul în genunchii lunii, și, ca un copac legănat în șezlongul târziului
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
luminiță nu mai mare decât un licurici. Un fitil? se întrebă Hiyoshi. Cercul roșu răspândea în vânt scântei slabe, fumegânde. Se părea că omul îi semnaliza cuiva din afara zidurilor. „Coboară,” își spuse Hiyoshi, ascuns în umbră ca o nevăstuică. Omul lunecă în josul copacului și porni cu pași mari spre fundul curții. Hiyoshi îl lăsă să treacă, apoi se luă după el. — Aha! E unul din oaspeții de astă seară, murmură el, nevenindu-i să creadă. Era cel ce se prezentase Watanabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se îndepărta, nu plângeau, ci-și împreunau mâinile în rugăciune sau își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la bună distanță în urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
respectabil. Sunt Nagai Denpachiro din clanul Tokugawa. Pregătește-te! mai strigă el, repezindu-și înainte lancea. Ca răspuns la acest strigăt, ar fi fost de așteptat o rezistență rapidă din partea spadei acelui general faimos și feroce, dar lancea lui Denpachiro lunecă adânc între coastele oponentului său, fără nici o greutate. În locul lui Shonyu, căruia îi fusese străpuns trupul, Denpachiro fu cel care se împletici înainte, împins de inerția avântului său nemăsurat. Shonyu căzu, cu vârful lăncii ieșindu-i prin spate. Ia-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lor respective și, c-o superficialitate vrednică de inferioritatea intelectuală și fizică a acestui soi de oameni, crede a putea săca mări și pustii țări printr-o trăsătură de condei. Rasa maghiară, tolerantă de feliul ei, n-ar trebui să lunece pe acest povârniș pericolos, căci ura și dezbinarea înlăuntru, iată ceea ce doresc inamicii regatului unguresc pentru a-și crea unelte lesne de mânuit în contra existenței acelui stat: o existență la care ținem și noi de dincoace de Carpați pentru multe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
descopeream că e minunat să lași totul acasă, să te gândești cu o plăcere simplă, elementară, că vei urca munții fără senzația obsesivă că îți pierzi timpul căutând o bucurie previzibilă. Soarele inunda stațiunea! Iar hăul de sub teleferic pe deasupra căruia lunecam suspendați îmi dădea o senzație aproape violentă și în același timp diafană de eliberare de tirania atracției terestre. Să vezi brazii defilând sub tine, brazii pe care atâția ani îi priviseși de jos în sus, te făcea să simți că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
secvențele prin care obiectul este personificat și transformat în personaj feminin („sunt palidă, slăbită...”, „mă simt singură”, „cilindrii mei ticăie nebunește”, „mi-e sete de dragoste. dacă aș putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea/și dac-aș avea degete” etc.). În ultimă instanță, farmecul și savoarea acestui monolog sui-generis rezidă tocmai în dispunerea antitetică a termenilor, dozarea lor abilă conducând în final la evidențierea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în casă ea nu mai era. Văzând lumina la geamul de la bucătărie a sărit la fereastra cu lumină crezând că poate intra pe geam. Dar pervazul fiind aplecat, oblic, nu s-a mai putut agăța că nu mai avea de ce, lunecând și cazând afară pe pământ de la etajul I. Văzând că nu este, stăpâna a plecat jos să o caute. A căutat-o și a strigat-o toată noaptea, dar degeaba. Dimineața a plecat la servici. Iarăși s-a rugat la
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
comandau: "Mîncați!" Trebuia să mănînci și să speli gamela cu limba. Cine nu isprăvea la vreme bătaie! La prînz, trebuia să mîncăm, iarăși la comandă și iarăși repede, pîinea. N-aveam salivă, nu puteam înghiți. Luam bătaie. Vrejul de spanac luneca anevoie, din gît spre stomac, iar din gamelă nu se mai termina! Aceste chinuri, ce ni s-au părut fără sfîrșit, au durat totuși numai din ianuarie pînă în mai 1951. După aceea, am fost duși la Canal. În urma noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a mediului natural. Disoluția începe prin închidere (justificată printr-o legalitate incoerentă) și se termină cu demolările școlilor, spitalelor, clădirilor de patrimoniu și altor edificii-simbol pentru orice popor. Terenurile eliberate cu atâta ușurință nu rezolvă, ci complică viața comunităților, care lunecă inconștiente în magiile manipulative, fără reacții ferme la decizii obtuze, pline de consecințe ruinătoare. Așa este risipa absurdă de spații (și materiale costisitoare), prin împânzirea "vilelor" pe tot cuprinsul unei țări mici, cu populație în scădere alarmantă, prin îndemnuri la
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
invenții, și cu "funcțiile de conducător" sub forme precum călăuza, inițiatorul și civilizatorul. Hermetismul s-a impus ori de câte ori cunoașterea a fost sufocată de absurdități precum dobândirea obiectivității cu orice preț, cauzalismul logic, generalizările forțate. Cu astfel de scopuri gnoseologice oamenii lunecau spre scepticism și agnosticism neguros, iar politica devenea tot mai tiranică, fiindcă se baza pe teama inevitabilului sfârșit. Or, lumea este vie, iar omul este o vietate cu idealuri nesfârșite. El vrea ca prin cunoaștere să nu fie înlocuit de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vedem sînul femeii dezgolindu-se sub ochiul indiscret al poetului, a preferat să azvîrle pudic peste el părul auriu. (Poetul însuși de altfel a îndulcit un pic expresia: versul al doilea a avut o variantă, ștearsă, care suna așa: Să lunece de pe umerele goale. Tot pieptarul, nu părul).
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
depăși condiția. Altfel spus, se visează pe sine. E sentimental și i-ar plăcea să scrie versuri. Precum la Minulescu și Topîrceanu (ambii valahi, deci produse ale mediului caragialesc), superficialitatea afișată, redundantă, nu e străină de emoție, sub masca grotescă lunecă lacrimi. Comportarea arlechinului nu exclude misterele sufletești. Erosul dezlănțuie elanuri și stimulează inventivități în contrastanta materie ingrată a prozei părelnic iremediabile: Cînd eram tînăr, voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
erou-lui lui Xavier de Maistre voiajază în jurul odăii sale. Eroii romantici că-lătoresc ca năieri, pre-cum Robin-son Crusoe sau fac, în zilele noastre, ocolul orașului, precum Leopold Bloom, refăcând într-o singură zi epopeea lui Ulisse. Swan, al lui Marcel Proust, lunecă între saloane aristocratice și mai pidosnice locuri, eroul noului roman, soldat, circulă besmetic printr-o urbe devastată. Mistuit de foame, eroul lui Knut Hamsun rătăcește printr-un oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
Simona își luă la revedere, făcu câțiva pași, dar nu putu să se abțină și întoarse capul spre a mai privi o dată către copacul cu cele două păsărele. Erau tot împreună. Gângureau ceva numai de ele știut. Și gândurile sale lunecară spre mările necunoscutului. 5 O ri de câte ori singurătatea vagabonda prin cartierul Simonei și încerca să intre și în garsoniera ei, bătând insistent la ușă, minute în șir, ea bloca yala și-l aducea mental în preajma sa pe Mihai, singurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
urmărind licăririle felinarelor În biserică, alternarea periodică a luminilor, momentele de intensitate mai mare sau mai mică. Calculam cu cât se depărtau de statuia Libertății și cât putea ea să rămână În umbră. La un moment dat am riscat, am lunecat prin partea stângă a lui Gramme, strivindu-mă cu greutate de perete și contractându-mi mușchii abdominali. Noroc că eram slab ca un cui. Lia... M-am aruncat lunecând iute În gheretă. Ca să mă fac cât mai puțin vizibil, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să rămână În umbră. La un moment dat am riscat, am lunecat prin partea stângă a lui Gramme, strivindu-mă cu greutate de perete și contractându-mi mușchii abdominali. Noroc că eram slab ca un cui. Lia... M-am aruncat lunecând iute În gheretă. Ca să mă fac cât mai puțin vizibil, m-am lăsat să cad la pământ, obligat să mă chircesc În poziție aproape fetală. Bătăile inimii și clănțănitul dinților mi s-au Întețit. Trebuia să mă destind. Am respirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prin talpa subțire a pantofilor lui lucioși, vibrațiile curenților și să-și miște mâinile după logica sferei, iar după aceea a pământului căruia sfera Îi corespundea. Însoțitorii lui. Acum Îi vedeam și pe ei. Se mișcau printre automobilele din naos, lunecau pe lângă draisiniennes și motocicluri, mai că se dădeau de-a dura prin umbră, unii purtând un jilț și o masă acoperită cu pânză roșie În spațiul larg de trecere din fund, alții punând ici-colo alte felinare. Mici, nocturni, pițigăiați, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sânge. Pierre, În aceeași clipă, se aruncase asupra Lorenzei și, În timp ce se arunca, trăsese din teacă pumnalul care-i atârna pe piept: eu acum Îl vedeam din spate, n-am Înțeles imediat ce se petrecuse, dar am văzut-o pe Lorenza lunecând la picioarele lui Belbo cu fața ca de ceară, iar Pierre ridica În sus lama urlând: „Enfin, le sacrifice humain! Și apoi, Întorcându-se către naos, În gura mare: „I’a Cthulhu! Fa S’ha-t’n!“ Ca la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
coridor cu două closete, având pe uși un bărbat și o femeie În miniatură. Eram În lumea celor vii. M-am oprit gâfâind. Abia În momentul acela m-am gândit la Lorenza. Acum era rândul meu să plâng. Dar ea luneca din venele mele, ca și cum n-ar fi existat vreodată. Nu reușeam nici măcar să-mi amintesc fața ei. Din lumea aceea de morți, ea era cea mai moartă. La capătul coridorului am găsit o nouă scară, apoi o ușă. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cred În Dumnezeu, nu Înseamnă că nu mai cred În nimic, cred În orice. Orice nu e un secret mai mare. Nu există secrete mai mari, pentru că imediat ce sunt dezvăluite, par mici. Există un singur secret gol. Un secret care lunecă. Secretul plantei orchis este că Înseamnă testicule și acționează asupra lor, dar testiculele au rolul de a semnifica un semn zodiacal, acesta o ierarhie Îngerească, aceasta o gamă muzicală, gama un raport Între umori, și așa mai departe, inițierea Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru totdeauna, ține-ți suflul cât poți. Cred că intrase În starea aceea de uimire și torpoare care-l cuprinde pe un scufundător când caută să nu mai iasă la suprafață și vrea să prelungească inerția care-l face să lunece la fund. Așa Încât, Încercând să exprime ceea ce simțea el atunci, frazele din caiet pe care le citeam acum se rupeau fără nici o sintaxă, mutilate de puncte de suspensie, eliptice și rahitice. Dar era clar că În acel moment - nu, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]