1,346 matches
-
asemenea zaharicale și delicatese, pe care balena normală le poartă uneori pe spinarea-i pestilențială. între timp, buzatul leviatan brăzdează marea, lăsînd în urmă tone de caimac alb și făcînd ca firava ambarcațiune să se zbuciume pe valuri ca o luntre ușoară în preajma roților cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de mișcare năvalnică; dar în fund, printr-un contrast de un admirabil efect artistic, poți vedea pardoseala de cleștar a unei mări calme, pînzele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
au observat, primii, această ciudată similitudine exterioară. Un prieten din străinătate mi-a arătat într-o zi scheletul unui dușman pe care-l omorîse și din ale cărui vertebre tocmai își cioplise un soi de basorelief pentru prova ascuțită a luntrei sale. Consider că frenologii au omis un fapt esențial limitîndu-și investigațiile la cerebel în loc să le extindă asupra canalului medular, căci după părerea mea șira spinării unui om îi explică în buna măsură caracterul. Aș prefera să pipăi coloana vertebrală decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
După ce-i vorbi marinarului în felul acesta, Queequeg îi mărturisi că îl îngrozea gîndul că va fi înmormîntat în hamacul lui, după obiceiul marinăresc și azvîrlit ca un lucru de nimic rechinilor lacomi de hoituri. Nu! el își dorea o luntre ca aceea a oamenilor din Nantucket, cu atît mai potrivită pentru un vînător, cu cît, întocmai ca ambarcațiunile unei baleniere, bărcile-coșciuge n-au chilă, ceea ce înseamnă că plutesc la întîmplare, lunecînd în derivă pe valurile veșniciei. De îndată ce această stranie rugăminte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de minute în șir, apariția lor. Dar roadele acestei așteptări erau destul de neînsemnate. în asemenea momente, cînd plutești o zi întreagă, sub un soare blînd, pe o mare legănată de o hulă domoală, așezat într-o ambarcațiune ușoară ca o luntre de mesteacăn, parcă amestecîndu-te cu valurile înseși, care torc aidoma unor pisici lipite de copastie - în asemenea momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului, uiți că sub ea palpită o inimă de tigru și nu vrei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în același an, întâia carte: Chenar pe marginea războiului, jurnal sensibil ce exorcizează spaime de dincoace de front. Revine în 1943 cu o culegere retrospectivă, Versurile mele. Evadările în trecut, eden pierdut și recucerit prin rememorare, inspiră stampe nostalgice (Brateșul, luntrea cu vântrele, masa de scris a tatei, poeme spuse din Verlaine, Verhaeren). Pastișele (uneori alarmante), adieri mistice, apăsarea și tânga, neliniștea interogând misterul și neantul conferă plachetelor următoare aspect compozit, distonant. SCRIERI: Chenar pe marginea războiului, Brașov, 1942; Versurile mele
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
versuri) și „Contemporanul” (articole). Lasă în manuscris ciclurile de poezii Vârsta de fier. 1940-1944, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă și Ce aude unicornul, apărute postum în ediția Opere (I-XII, 1974-1995), autobiografia Hronicul și cântecul vârstelor, piesa Anton Pann, romanul Luntrea lui Caron, precum și lucrările filosofice Aspecte antropologice și Ființa istorică. Opera literară și cea filosofică ale lui B. au crescut într-o osmoză perfectă, versurile autorului fiind ecoul trăirii lirice a meditațiilor sale, după cum piesele de teatru izvorăsc din conflictele
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
a acestei întregi epoci. Singură contribuția lui Camil Petrescu îi poate sta alături. Hronicul și cântecul vârstelor, o reconstituire autobiografică a copilăriei și adolescenței autorului, cuprinde bogate și sugestive informații asupra mediului său de formație, familial și intelectual. Romanul postum Luntrea lui Caron are stângăcii de poet aventurat pe tărâmul prozei, dar reușește să intereseze datorită stăruitoarelor analogii mitice evocate. Lirism gnoseologic, lirismul lui Blaga se constituie din aspirația spiritului său la cunoașterea totală. Descoperind pretutindeni în lume numai taine nedezlegate
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
București, 1987; Teatru, I-II, îngr. și pref. G. Gană, București, 1987; Peisaj și amintire, București, 1988; Poezii, București, 1988; Corespondență A-F, îngr. M. Cenușă, Cluj-Napoca, 1989; Éloge du village roumain, îngr. Mariana Danesco și Raul Marin, Paris, 1989; Luntrea lui Caron, îngr. Dorli Blaga și Mircea Vasilescu, postfață Mircea Vasilescu, București, 1990; Ecce tempus, București, 1992; Din activitatea diplomatică (rapoarte, articole scrisori, cereri, telegrame). Anii 1927-1938, I-III, îngr. și postfață Pavel Țugui, București, 1995; Opera poetică, îngr. George
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
moldoveni. La restatornicirea domnilor pământeni. 1822, La introducerea limbei naționale în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul moldovenilor (la inaugurarea Academiei Mihăilene). Poezia patriotică nu rămâne doar declamativă și conjuncturală, ci resuscită, alteori, figuri alegorice, clasicizante: motivul „bărcii”, „luntrea”, „vasul patriei plutitor” - preluat din Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor și virtuților ce se transmit urmașilor, iar
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
marele vehicol al rătăcirii fără hotare. În Peisagiu atlantid, lumea „profunzimilor” nu are habar de cea de deasupra, de „cerul” pe care alunecă și pier corăbii; metropola, în perspectivă răsturnată, e o mare deasupra căreia gândul se avântă ca o luntre. O Barcarolă îngână o litanie amară, cu dor de neîntoarcere: „ barca somnului înceată/ Pe tăria depărtată/ Luneca-va printre nori.” (Somnul). Corespondentul terestru devine drumul de fier, cântecul obsedant al roților inspirând o adevărată beție a simțurilor. Pe drum traduce
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
tristețea, neliniștea nedefinită și gravă (se cultivă un fel de mister al stării afective) și singurătatea se reliefează prin contrast cu calmul naturii, cu liniștea câmpenească (sesizată, în ciuda unor note de bucolică gessneriană, cu o sensibilitate profund românească). Simbolul sufletului - luntre rătăcitoare în furtună - este împrumutat din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă. Și eu trec de-alung de maluri, Parc--ascult și parc--aștept Ea din trestii să răsară Și să-mi cadă lin pe piept; Să sărim în luntrea mică, Îngânați de glas de ape, Și să scap din mână cârma Și lopețile să-mi scape; Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune - Vîntu-n trestii lin foșnească, Undoioasa apă sune! Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
călătorii și n-am să mă mai întorc niciodată aici în vale. Pe negândite, teama că s-ar putea să nu-și mai vadă niciodată copiii și soția îi întunecă sufletul. Apele liniștite ale golfului pe care pluteau puzderie de luntre oglindeau siluetele munților. Pe mal erau stive de cherestea. De pretutindeni se auzea nechezat de cai. Se găsea și ulm japonez tăiat de pe muntele Kenjō din spatele golfului pentru luntrii și pentru cherestea, dar și cedru adus cu bărcile din peninsula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu i-a fost rușine că prin venele sale curgea același sânge cu al înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei meschine ambiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se poarte cu răceală față de niște japonezi care au trecut la aceeași religie cu a lor. De asemenea, ducele a cerut pentru noi ajutorul cardinalului Borghese, un om cu mare trecere la Roma. Astfel, vrând-nevrând, unchiul ne-a pregătit o luntre cu pânze care să ne ducă de la Barcelona în Italia și două mii de ducați - cheltuieli de călătorie, însă, a pus condiția ca, în cazul în care Sfântul Scaun nu va da curs rugăminților japonezilor, să mă las păgubaș și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și domoli și conturul vag al unor insule. Era Japonia. O Japonie care nu semăna mai deloc cu ținutul prigoanei și asupririi pe care mi-l închipuisem. Dar când vasul nostru a intrat în golf, au apărut dintr-o dată câteva luntre. Pe corabie s-a urcat un comandant cu chip trufaș urmat de niște supuși înarmați cu puști. Ne-au silit să coborâm pe țărm ca și cum ar fi împins de la spate niște captivi și după ce ne-au lăsat vreme îndelungată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva. Un vas purtând flamuri cu blazon se apropia de ei din umbra golfului. Dintre flamuri îi privea un slujbaș mic de statură. În urmă veneau două luntre cu vâslași. Slujbașul își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit cum stăteau lucrurile. Japonezii trecură în luntre. Golful Tsukinoura se apropia din ce în ce mai mult. Pe promontoriile de pe laturi se înșirau case pipernicite cu acoperișuri de stuf. În spatele acestora se zărea o mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii. Nu mai încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
siguranță, remediul cel mai potrivit pentru reumatismele lui Audbert. înfășurându-se în învelitoare, închise ochii și hotărî că nu avea nici un rost să se mai frământe; mai bine să doarmă: urma o zi lungă și istovitoare. 4 Ceea ce localnicii numeau „luntrea lui Fergal“ nu era, de fapt, decât o plută mare, veche, folosită înainte la transportul sării, și căreia de câțiva ani bătrânul mattiace - obosit să se tot plimbe în sus și în jos pe fluviu, pe care navigația nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ființele umane trebuie să simtă că au o ieșire și că puterea intelectuală și iscusința propriei specii deschid drumul. Invitația la călătorie, dorința baudleriană de a scăpa - de a scăpa de circumstanțe omenești - sau dorința de a fi o luntre beată sau un suflet care râvnește să spargă și să deschidă un univers Închis e Încă reală, doar că impulsul nu trebuie să fie pus pe seama oboselii și deșertăciunii vieții și nu trebuie neapărat să fie o călătorie a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o știu, chiar dacă greșesc în ea. Poate mă laud. Numai că aici te vezi mai bine. Asta e ciudat. Deși faci mult mai bine „acolo”, te vezi mult mai bine aici. Dacă eram cu zece ani mai tânără, mă făceam luntre și punte să ne mutăm. Fără nici un regret. Nici unul. Fiindcă mi-am dat brusc seama că nu e nevoie să ai gustul vieții normale profesional și bune uman, poți să le ai ca fapte. La noi, normalitatea e o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
freamătul sălciilor. Vedeam zboruri grăbite de rațe, vedeam stârci fâlfâind greoi peste pămătufurile trestiilor, auzeam țipetele găinușilor și ale lișiților, dar eram prea departe de ele. Înțelegeam că am nevoie de un tovarăș, de un vânător din partea locului, de o luntre care să mă ducă la băteliști și ascunzișuri - și lăsam vânatul în liniște să se strecoare pe luciu, să se ridice în unghiuri lungi pe roșeața asfințitului, și, cu sufletul plin de frumusețea locurilor, de miile de glasuri ciudate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ale apei sub bătaia celor din urmă raze, rătăcii mult, la întâmplare, fără țel hotărât. Când mă întorsei, crâșmarul se uită cu coada ochiului la torba mea goală. Apoi văd eu că n-ai prins nimic... Nu, n-am avut luntre... Nici luntre, domnule, nici om care cunoaște locurile... Dacă mai ai plăcere să vii pe la noi, să te învăț eu ce să faci... Știi ce? Să-mi spui mie... o vorbă! nimic mai mult, și eu trimit răspuns lui Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sub bătaia celor din urmă raze, rătăcii mult, la întâmplare, fără țel hotărât. Când mă întorsei, crâșmarul se uită cu coada ochiului la torba mea goală. Apoi văd eu că n-ai prins nimic... Nu, n-am avut luntre... Nici luntre, domnule, nici om care cunoaște locurile... Dacă mai ai plăcere să vii pe la noi, să te învăț eu ce să faci... Știi ce? Să-mi spui mie... o vorbă! nimic mai mult, și eu trimit răspuns lui Marin... Dumneata vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor... Și uite, colea pe mal, între sălcii, deasupra stufului bălții, căsuța mea... Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]