1,120 matches
-
vânt. La întretăierea a două crengi picotea o pisică portocalie vârstată cu un ruginiu întunecat. Lăsă geamul deschis, dar trase draperiile de damasc stacojiu. În cameră se lăsă o semiumbră roșiatică. O rază de lumină, trecând printre draperii, lovea colțul lustruit al bibliotecii, acolo unde se afla micul crucifix metalic, care luci brusc cu flacără albă. Începu să scoată cărțile din bibliotecă și să le așeze, după oarecare gândire, pe podea, împrejurul pianinei și sofalei. Scoase marele Baltrusaitis din cutia sa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gros cu o materie neagră, de care mă mânjeam mereu, cobora o treaptă pe care puneai piciorul ca să urci. Dar era atât de înaltă, că mama trebuia să mă ridice în brațe ca să mă pot apuca de bara de alamă lustruită. Ne urcam de obicei prin față, căci era mai puțin aglomerat, așa că de multe ori nimeream chiar în spatele vatmanului, care în acele tramvaie n-avea cutiuța lui de tablă și geam ca acum, ci stătea pur și simplu pe un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să mă uit cum sucește și învîrtește de manivela nichelată, terminată cu o mare bilă metalică, pe care o clănțănea de-a lungul plăcii aurii. Pe placă scria ceva în nemțește, în vagoane, scaunele erau din șipci de lemn galben, lustruit, iar din plafon atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză și alerga clătinîndu-se pe șine, mânerele se izbeau ritmic de plafon: trosc-trosc, trosc-trosc, ceea ce-ți dădea, în amurg, o senzație
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și improvizam acolo o grădiniță. Dădăceam păpușile, le învățam să se poarte cuviincios, le dezbrăcăm și le îmbrăcam. Când ne plictiseam, le lăsam acolo și mergeam în spatele casei, unde dădea ușa de la bucătărie. Acolo se afla o platformă de ciment, lustruită bine, cu latura de vreo trei metri, poate mai mult, unde vara, pentru că acoperișul ținea umbră, tanti Aura scotea o masă cu picioare în formă de X pe care se juca remy sau se mânca. Dar noi ne apucam să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dese până la alb lăptos, pândeau alții, mult mai mari decât cei alergători și cu labe scurte, musculoase. Într-un cui strâmb și ruginit erau înfipte pagini rupte dintr-o carte cu figuri geometrice. Gaura neagră care se căsca în scaunul lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de suprem curaj, închideam ușa și puneam cârligul de sârmă. Stăteam în picioare, pândind. Raze galbene de lumină pătrundeau printre scândurile ușii, ivind din penumbră sutele de muște care zbârnâiau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tramvaie cu alte numere decât cel așteptat. Tata, care se suia primul, mă trăgea în sus, urca apoi mama și ne așezam pe scaunele incomode. Ne legănam așa un timp nesfârșit până acasă, în zgomotul ritmic al mânerelor de lemn lustruit, izbite în dreapta și-n stânga de plafon, sub lumina chioară a unui bec galben-portocaliu. De obicei adormeam pe scaunul meu și mă trezeam numai când coboram în stația de la Obor. O luam pe jos pe Moșilor și iată-ne acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mașină. Mai văzusem de vreo două ori mașini de scris, când mersesem cu mama la notariat, dar acelea erau negre, de metal, și făceau un zgomot asurzitor. Cea pe care o priveam acum era mult mai mică, de plastic albăstrui, lustruit, iar pe o plăcuță de metal așezată în stânga scria cu litere negre "Erika". Tânărul scosese capacul albastru mai închis al mașinii, așa că se vedeau acum bine cele două role negre, evantaiul metalic de la mijloc, din care mereu se ridicau litere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În noaptea aceea am avut prima menstră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apropie botul ei de mops, cu nasul scurt și mustățile cărunte, de obrazul meu, simt o înțepătură ușoară și un mic gol în mijlocul corpului, acolo unde ar trebui să fie stomacul. Prin ușile larg deschise se vede înăuntru mobila sufrageriei, lustruită ca nouă, fără un fir de praf. Tișlaifăre apretate sub vaze cu flori, bufeturi încărcate de bibelouri. Incredibil ca în această cameră, lipită de cea a Vicăi, să miroasă a flori ! Totuși, n-am intrat niciodată înăuntru. Arată ca o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămas, În barul unui hotel, atrași de șirul de sticle de Cinzano și Martini și Ballantines și Coca Cola și alte nume necunoscute pe care le vedeți din stradă strălucind Într-o lumină galbenă. Ușa neagră de lemn tocit și lustruit, cu mîner de alamă și cu geam gros pe care scrie cu caractere de mînă Continental, Într-un chenar negru, vă Închide În acea realitate elegantă, bîntuită de o muzică familiară - vocea catifelată și stranie a lui Alison Moyet vă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arest. Acumularea momentului se dezumflă. Singurul care nu se dezumflă e Box, care trage ca un apucat de cartușul de țigări, iar eu țin de el, pînă se rupe Învelișul de carton și pachetele se Împrăștie pe dușumeaua de ciment lustruit. Le adună pe cele care se văd În dreptunghiul de lumină și iese aproape În patru labe pe ușă, pe hol, spre dormitorul lui, după ce le Îndeasă În sîn, alături de restul prăzii. În cadrul ușii, pe jos, au rămas un pachet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
canapelei, unde cățelul se instală cu seriozitate, de parcă și-ar fi luat, în primire postul. Tom McCaffrey, în vârstă de douăzeci de ani, era, indiscutabil, cel mai înalt și, discutabil, cel mai frumos dintre cei trei frați. Nu arăta nici lustruit ca George, nici hulpav ca Brian. Avea un trup zvelt, dar nu slab, și un ten neted, aproape ca de fată. Părul buclat, castaniu cu reflexe aurii, îi cădea pe umeri. Buza de sus era prelungă, bine modelată, gura senzuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aspect de cocoșat. Îi văzu pielea feței, îngroșată, cu pori mari, nasul puternic de pasăre de pradă și buza cărnoasă, umedă, care-i cădea peste bărbie. Simți impulsul de a întinde mâna și a atinge, nu genunchiul lui, ci materialul lustruit, murdar, al pantalonului. — Doamnă McCaffrey... — Aș dori să-mi spui Alex. Ne cunoaștem doar de atâta vreme. — Într-adevăr. Aș dori să-ți cer ceva. — Da? Ochii lui Alex îl fixau de parc-ar fi vrut să-l preseze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însăși imaginea vieții. Cabotinismul lui de la canal căzuse în uitare. Trecutul imediat îi apărea ca un fel de spectacol, un interludiu, nelegat de îndatoririle presante care alcătuiau acum semnificația vieții lui. Așadar, luni după masă, George se așeză la masa lustruită, dar prăfuită, din eleganta sufragerie a casei lui din Druidsdale (continua să locuiască la parter, nu mai urcase la etaj din ziua expediției în căutarea figurinelor netsuke) și așternu următoarea scrisoare: „Dragul meu John Robert, M-am gândit la dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai pot da înapoi“. De la patforma pe care se găsea, porneau în jos câteva scări paralele, mai puțin abrupte. Alese una la întâmplare și începu să alerge în jos, să sară, lăsându-și mâna să gliseze pe balustrada fierbinte, foarte lustruită. Își spuse: „Trebuie să merg până la capăt, trebuie să decopăr izvorul, trebuie să ajung până acolo, e periculos, da, în orice moment s-ar putea să aud un zgomot cutremurător, mugetul asurzitor al unei structuri uriașe care se descompune, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dacă avusesem răbdarea să-i redau rezervorului strălucirea de alamă, multe alte obiecte se pretau la aceeași operație, începând, spre exemplu, cu pintenii de la cizmele de călărie ale străbunicului meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri. Lustruiți, și-ar fi recăpătat strălucirea din vremurile lor de glorie. Apoi nasturii de alamă de la uniforma lui de cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură ață, paftaua de la centiron și poate și alte obiecte. Dacă stau să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vorbă”... Ieșit pe ușa crâșmei, și-a tras cușma mai pe ochi și a pornit spre casă. Viscolul nu lăsa zăpada să se așeze; o târa prin ascunzișuri încât zloata din zilele trecute se prefăcuse într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă fiecare pas însemna o reușită. Ajunsese să se încurajeze singur: „Hai, băiete! Încă un pas! Uite că suntem aproape de casa Dochiței și de aici până la noi îi o aruncătură de băț”. Tocmai când se bucura de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și cele zece lighene de pe temelii; 44. marea, și cei doisprezece boi de sub mare; 45. cenușarele, lopețile și lighenele. Toate aceste unelte, pe care le-a dat împăratul Solomon lui Hiram să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită. 46. Împăratul a pus să le toarne în cîmpia Iordanului, într-un pămînt humos, între Sucot și Tartan. 47. Solomon a lăsat toate aceste unelte necîntărite, căci erau foarte multe, și greutatea aramei nu se putea socoti. 48. Solomon a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
venit mîna Domnului peste el. 4. Mam uitat, și iată că a venit de la miază-noapte un vînt năpraznic, un nor roșu, și un snop de foc, care răspîndea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. 5. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. 6. Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. 7. Picioarele lor erau drepte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. 6. Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. 7. Picioarele lor erau drepte, și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel, și scînteiau ca niște aramă lustruită. 8. Sub aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mîini de om; și toate patru aveau fețe și aripi. 9. Aripile lor erau prinse una de alta. Și cînd mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. 27. Am mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită ca niște foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui pînă sus, și de la chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mîna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine. 2. M-am uitat, și iată că era un chip care avea o înfățișare de om, de la coapse în jos, era foc, și de la coapse în sus era ceva strălucitor ca niște aramă lustruită. 3. El a întins ceva ca o mînă, și m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pămînt și cer, și m-a dus, în vedenii dumnezeiești, la Ierusalim, la ușa porții de la curtea dinlăuntru, care caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mîhni, și toți genunchii se vor topi ca apa!... Iată că vine, a sosit, zice Domnul Dumnezeu!" 8. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 9. "Fiul omului, proorocește și spune: "Așa vorbește Domnul: zi: "Sabia, da, sabia este ascuțită, și lustruită. 10. Este ascuțită pentru măcel, și lustruită ca să lucească!... O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn... 11. A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mîna; este ascuțită sabia, și lustruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ca apa!... Iată că vine, a sosit, zice Domnul Dumnezeu!" 8. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 9. "Fiul omului, proorocește și spune: "Așa vorbește Domnul: zi: "Sabia, da, sabia este ascuțită, și lustruită. 10. Este ascuțită pentru măcel, și lustruită ca să lucească!... O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn... 11. A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mîna; este ascuțită sabia, și lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelărește. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
lustruită. 10. Este ascuțită pentru măcel, și lustruită ca să lucească!... O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn... 11. A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mîna; este ascuțită sabia, și lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelărește. 12. Strigă și vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voievozilor lui Israel, care sunt dați pradă săbiei împreună cu poporul Meu, de aceea, bate-te pe coapsă! 13. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]