759 matches
-
idee de chimie organică, și-ți arde de zâmbit în bancă! Poftim la loc! "Rău". Eram sigur și eu, și clasa, că profesorul se hotărâse să mă lase corijent. Și asta n-ar fi fost nimic, deși m-ar fi mâhnit foarte mult, că nu mai rămăsesem corijent niciodată până atunci: dar, în urma notelor obținute de mine pe trimestrul al treilea, puteam să rămân repetent chiar, cu toate că aveam note bune la toate celelalte materii! Și slabă speranță de îndreptare cu atâția
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gândești la fete! Faci poezii, ai pretenția absurdă că ești sentimental... și, când colo, dumneata nu ești capabil să-mi dai definiția sentimentului! Pentru asta, ți-am pus 3 la Psihologie pe ziua de azi. Prea mult nu m-a mâhnit această apreciere puțin măgulitoare pentru mine. Psihologia o simțeam fără s-o învăț din manual și eram convins că am să-mi îndrept nota mai devreme sau mai târziu. Dar motivul pentru care îmi dăduse nota rea, mă ridică și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
față de disprețul neobosit cu care azi Rim copleșea pe Lina. Ar fi plecat, de nu s-ar fi apropiat sosirea chiar a Linei, pe care vrea să o vadă, o dorea chiar, ca si cum ocările lui Rim în lipsă o putuseră mâhni, ca și cum ele erau o boală cronică, de care o va vedea după chip că sufere, ca să o poată mângâia. Vroia să o și întrebe ce mai e pe la moșia Hallipa, căci se vedea bine că Rim nu e ținut la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că ar putea exista între ei discordie, că nu admitea o ceartă între tată și copil, cu atât mai puțin între ea și Doru, dar că viața e așa de aspră, încît te aduce la cele mai crude extremități. Era mâhnită cum nu fusese niciodată. - Te-ai certat cu tată-tău! strigă Nory înghițind rău biscuituL Cînd? De ce? Elena povesti că, așa cum desigur știau, Lenora și Doru erau de un timp la București. Mai întîi fusese nemulțumită că nu au găzduit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Restul condițiilor nici nu le mai știa. Noutatea asta, credea Elena, o putea scuza că nu și-a putut conține indignarea și mâhnirea. Avusese cu Doru o explicație destul de violentă și penibilă. Firește, când ești așa de iritat și de mâhnit, nu poți cântări fiecare cuvânt... Nu vroise să-1 ofenseze, dar nu-i ascunsese dezaprobarea ei absolută, din cele mai bune intenții și sentimente. De la el învățase doară să iubească pământul cu pasiune și să înțeleagă însemnătatea lui. . . Dar vorbele au
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dar nu-i ascunsese dezaprobarea ei absolută, din cele mai bune intenții și sentimente. De la el învățase doară să iubească pământul cu pasiune și să înțeleagă însemnătatea lui. . . Dar vorbele au o asprime pe care nu o au sentimentele. .. Se mâhniseră reciproc. Era, desigur, stăpân pe averea lui, dar dacă vroise să vândă, de ce nu se gândise la ei? Făcuse apel la Drăgănescu în atâtea împrejurări și acum opera o tranzacție așa de interesantă pentru toți, neglijând complet să-i pună
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu gura încleștată Și ea-mi sărută buzele cu mâna. Bucăți de cer ard iarba, ofilite Și-o rază de luceafăr mă umbrește; Și-n dorul meu de visuri ne mplinite, Eu înțeleg că totuși mă iubește... Când l-am mâhnit pe Dumnezeu Ca-ntr-un blestem, sorbeam ades, cu sete Din cupa tristă-a-nsingurării mele; Și mii de doruri încercau să mbete Nevoia mea de ea ascunsă-n stele. Dar o minune, cât credința lumii Mi-a ruinat altarul meu ateu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că între voi este curvie; și încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăiește cu nevasta tatălui său. 2. Și voi v-ați fălit! Și nu v-ați mîhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvîrșit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! 3. Cît despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de față cu duhul, am și judecat, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
se spusese. Și ei au jurat. 6. Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu, și s-a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliașib. Cînd a intrat, n-a mîncat pîine și n-a băut apă, pentru că era mîhnit din pricina păcatului fiilor robiei. 7. S-a dat de veste în Iuda și la Ierusalim că toți fiii robiei trebuie să se adune la Ierusalim, 8. și că, după părerea căpeteniilor și bătrînilor, oricui nu va veni în trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
la mijloc!" 4. Apoi le-a zis: "Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viața cuiva sau s-o pierzi?" Dar ei tăceau. 5. Atunci, rotindu-și privirile cu mînie peste ei, și mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: "Întinde-ți mîna!" El a întins-o, și mîna i s-a făcut sănătoasă. 6. Fariseii au ieșit afară, și s-au sfătuit îndată cu Irodianii cum să-L piardă. 7. Isus S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
țintă la el, l-a iubit, și i-a zis: "Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea, și urmează-Mă." 22. Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuții. 23. Isus S-a uitat împrejurul Lui, și a zis ucenicilor Săi: "Cît de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!" 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: "Ședeți aici pînă Mă voi ruga." 33. A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și a început să Se spăimînte și să Se mîhnească foarte tare. 34. El le-a zis: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneți aici, și vegheați! 35. Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pămînt și Se ruga ca dacă este cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
mai puteam suporta, eram terminat psihic de atâta hărțuire. M-au mai chemat la școală să predau, elevii mă cereau la clase, însă nu am mai putut, când am intrat în clasă am izbucnit în plâns”, povestește profesorul. Este uneori mâhnit de ceea ce se întâmplă acum cu învățământul românesc și crede că în școli domnește acum o totală lipsă de autoritate, care se răsfrânge negativ asupra calității actului educațional. „După ’89 mă așteptam ca lucrurile în România să fie cu totul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
au zis împăratului: "Daniel, unul din prinșii de război ai lui Iuda, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, și își face rugăciunea de trei ori pe zi!" 14. Împăratul s-a mîhnit foarte mult cînd a auzit lucrul acesta; s-a gîndit cum ar putea să scape pe Daniel, și pînă la asfințitul soarelui s-a trudit să-l scape. 15. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat, și i-au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Au venit și au spus lui Ioab: "Iată că împăratul plînge și se jelește din pricina lui Absalom." 2. Și în ziua aceea, biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicîndu-se: "Împăratul este mîhnit din pricina fiului său." 3. În aceeași zi, poporul a intrat în cetate pe furiș ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4. Împăratul își acoperise fața, și striga în gura mare: "Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
ucenicul, așa cum Își plânsese alți prieteni, cu aceeași demnitate, cu aceeași resemnare, cu aceeași durere cuviincioasă. „Băuserăm același vin, numai că ei s-au Îmbătat cu două-trei rânduri Înainte de mine.” Cu toate acestea, de ce să tăgăduiască, pierderea manuscrisului l-a mâhnit cel mai profund. Ar fi putut, desigur, să-l refacă; și-ar fi amintit cea mai măruntă inflexiune. Se pare că, n-a dorit-o; În orice caz, dintr-o asemenea retranscriere nu dăinuie nici cea mai mică urmă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi dat nici un semn de viață timp de trei săptămâni. Probabil că m-aș fi simțit jignit... și încă rău. Nu eram amanți, e-adevărat, dar eram mai deschiși unul față de celălalt decât dacă am fi fost iubiți. Eram tare mâhnit. Ce îngrozitor e să rănești, fără să vrei, sentimentele cuiva la care ții! De îndată ce am ajuns acasă, m-am așezat la biroul meu cel nou și i-am scris lui Midori. I-am povestit, cinstit, tot ce simțeam și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sfârșitul vieții, ci făcea parte integrantă din viață. Naoko continua să trăiască cu moartea în ea. — Să știi, Watanabe, că mi-e bine. Nu-ți face griji! E doar moartea și-atât, părea ea că-mi spune. Nu mă simțeam mâhnit într-un asemenea loc. Moartea era moarte și Naoko era Naoko. — Care-i problema? mă întreba ea cu un zâmbet sfios. Sunt aici și gata. Gesturile ei familiare îmi alinau sufletul și-mi vindecau rănile. „Dacă aceasta este moartea“, gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au născut și au trăit patru generații de înaintași, nu mai mulțumește pe Grigore. Socotea planul lui drept începutul destrămării. Construcția s-a început și s-a terminat cu bani împrumutați de la Banca Română
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atunci mai bine la ea și a răspuns că da, așa este... Până peste vreo trei luni, când s-a întors Grigore din Germania, bătrânul Iuga s-a gândit deseori la Nadina, viitoarea stăpână a moșiei Babaroaga. Cât l-a mâhnit pe el fărâmițarea și înstrăinarea pământurilor părintești și cum le-ar mai fi luat dânsul dacă Teofil n-ar fi pretins bani gheață! Cu limbă de moarte se gândea să dea în grijă lui Grigore să reîntregească domeniul lui Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să facă foc și să ne pregătească masa... Of, și când mă gândesc că tot cu mașina trebuie să mergem! Tânărul Iuga protestă că nu poate să nu se odihnească măcar câteva minute, fără să mai puie cât s-ar mâhni bătrânul. ― Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina dacă-ți trece prin minte să faci asemenea mojicie! observă batjocoritor Nadina, adăugând apoi simplu: Aideți înlăuntru!... Jenny dragă, te rog!... Raul! În hol ardeau lămpile și era călduț
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luciri umede învăluitoare. Tânărul se zăpăci puțin. Doamna Alexandrescu observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei, acum noi plecăm, că suntem, vezi, și îmbrăcați. Am vrut numai să o vezi și s-o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit! Uite, îți promit că te luăm într-o după-amiază în familia lor și acolo poți pe urmă să-i faci și curte, dacă-ți place! Titu Herdelea reluă studiul senatorului. Dintre rândurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Harnic și sănătos să fie să-l muncească. Refuzul e numai în interesul lui. Dacă nu I-ar iubi, I-ar împrumuta cu orice sumă, fiindcă banca se poate despăgubi oricând, scoțîndu-i în vânzare domeniul. El, Dumescu, preferă să-l mâhnească azi, decât să-l lase pe drumuri mai târziu. Își împlinește o datorie de adevărat prieten. ― Apoi mă mir, Miroane, de planurile tale! Tu trăiești pe sub pămînt? Tu nu vezi și n-auzi nimic? Nu simți cum se precipită lucrurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de măsură. Ieșim la interval și construim între timp. În orice caz, cu românu’ de ispravă nu te poți plictisi niciodată, căci totdeauna vine cu cine știe ce noi isprăvi. Poți doar să te crucești de unele dintre ele și să te mîhnești cînd mai toate rămîn neisprăvite. Dar asta e, nobody is perfect !... Moartea se trăiește mai frumos la români ! — Ai văzut ce scrie colegul tău de dileme ? mă întreabă amicul B., întinzîndu-mi un număr anterior din Dilema Veche. Nu, nu văzusem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
putință s-o însemn aci. Pe scurt, Maitreyi m-a certat întrebîndu-mă unde vreau să ajung, căci neslăpinirea mea o compromite, că Mantu și Khokha au început să afle etc. Plângea cu spasme. Eu n-am scos un cuvânt. Eram mâhnit, o jicnisem. Dar și pozam enorm. Din nefericire, Khokha era pe verandă, alături de odaia mea, și a auzit tot. Când Maitreyi a aflat asta, a început să plângă mai desperat. Mi-a scris pe marginea unui plic că ar vrea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]