560 matches
-
O, Doamne! Da, așa e. Dumnezeule! — Atunci o să înțelegeți rugămintea mea de a vă lua tortul de aici. Regret că trebuie să vă spun, dar prăjitura dumneavoastră nu este potrivită pentru licitația organizată de Chicklets. —A, înțeleg. Da. În ordine. Mâhnit, Hugo a luat tortul. Cu dificultate, fiindcă îl avea încă în brațe pe Theo. În mod previzibil, Theo a devenit interesat de prăjitura refuzată și imediat a început să facă tot posibilul să pună mâna pe ea. Tatăl lui, convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
E absolut adorabilă. Dar idealul ar fi fost să ai posibilitatea să decizi dacă vrei s-o concepi sau nu. Așa cum știi, în rest, nu ai prea mult control când vine vorba de maternitate. —Mie-mi spui, a zis Alice mâhnită. —Dar majoritatea femeilor au ocazia să ia măcar acea decizie inițială. —Ei, asta a fost, a răspuns Alice vioaie. Jake a fost un idiot. Recunosc. Dar o să-i mai dau o șansă. Am înțeles. Dar ești foarte sigură că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
resemnarea se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți.. -Că viata veșnică, nu-ti este sortită...din această pricină, să nu-ti fie inima întristată, nici mâhnită, nici posomorâtă...îi șopti rar un gând. Nu te plânge de ceea ce aparține ursitei tale, și nu tânji după ceva, ce nu ți-a fost hărăzit !... ”Sic erat in fatis ! ”. ...Înainte ca ființele să fie, a continuat gâdul, Cel de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în capătul scării, Pascalopol îi strigă din ușă: - Poate am să încerc să trec și eu mâine pe la dumneavoastră, dacă aș avea onoarea de a fi primit. Ochii lui rugase. - Știi, zise Felix Otiliei, m-am întîlnit cu Pascalopol. Părea mâhnit că nu-l primim. În definitiv, poate c-am fost nedrept. Dacă tu mă iubești, de ce m-aș teme de el? Nu-i așa? Otilia deschise ochii mari. - Felix, știam eu că tu ești un băiat cuminte. Dar se-nțelege
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
generalului. Felix era, în chip învederat, distrat. Generalul găsi că ar fi potrivit ca Felix să se retragă și, cu aprobarea recunoscătoare a acestuia, cei trei se ridicară. Moș Costache declară posac că vine și el. Familia Iorgu se arătă mîhnită: - Puteai să stai, măcar la prăjituri. Într-adevăr, chelnerii aduceau pe tăvi lungi de argint mormane de prăjituri și de fructe. Pe fața lui moș Costache se dădu o scurtă luptă de tonuri, apoi lăcomia învinse, și bătrânul rămase pironit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șale până în pământ. Gunoierii mâncau cu lăcomie, își ștergeau gurile sălbatice și mormăiau câte o înjurătură. Unii îl bănuiau că are bani ascunși și i-o spuneau privindu-l cu ochii lor răi. Bătrânul nu le răspundea. Era tăcut și mâhnit. N-avea nici el prea multe: un bordei c-un pat, în care împletea iarna mături, și, afară, câmp cât vrei. Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
până vă faceți casă ca lumea, că d-aia v-ați luat! ce zici, domnu Stere? - Ne-om face! Casă de zid, înaltă, sănătoasă! Nu-i așa, nevastă? adăugă. Îi zicea pentru prima oară astfel. Ea era cam speriată și mâhnită, ca orice om care schimbă locul unde s-a pomenit. O trecea iar plânsul. Cocoșată îl fericea pe negustor: - Norocos ești! Luași zestre, dar ce mai fată! Stere șezu cu ele până la prânz. Nu se dezlipea de lângă Lina. Soacra și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a fost urât... Negustorul o duse până aproape de casă, peste maidan, ferind-o de câini. Când se întoarse, nevasta așezase masa. Mâncară amândoi, în tăcere. Când terminară, el întrebă: - Ti-e somn? - Nu. O să mă mai uit afară. Stere tăcu mâhnit. O auzi cum trece. Rochia ei foșnea. Se descălță. Căută ligheanul și-l umplu cu apă. Își muie picioarele, oftând ușurat, îl strânseseră pantofii și baia rece 0 liniștea. De afară se auzea vocea lui Grigore. Era bine. Se gândi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o trimisese pe Didina pe la gardieni pe-acasă, nu fusese chip. Îi mai aduseseră o dată la tribunal 274 fi la un apel, au vrut să fugă, n-au avut cum. Îi venise greu lui Paraschiv, dar zilele trecuseră. Era mai mâhnit, mai bătrân și mai uscat la inimă. Avea ce povesti câte petrecuse. Că și acolo erau reguli și stăpâni. Cum intraseră, i-au luat în primire hoții mai vechi. Mai mare peste pușcăriași se afla un vătaf de se ținea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
undele unei verticale nebunii te-avîntă spre dumnezeire. - Acolo să mă exilez, cu toată muzica... Omul e așa de singur, că deznădejdea-i pare un cuib și groaza un adăpost. În zadar își caută o cărare prin desișul firii, el rămâne mâhnit, cu fața spre înfundăturile propriului său duh. Căci, în el, lumina nu s-a despărțit de întuneric. Prin ceea ce încoronează Creația, prin spirit, el aparține începuturilor ei. Nimic nu-i va scutura din conștiință nopțile timpului. Nu-i crește noblețea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din interpretările bacoviene ale unor Demostene Botez sau Camil Baltazar, văzute cu ochiul unui adolescent ce-și pune pe față, pînă la identificare, masca lamentației elegiace. De la autorul Plumbului, Voronca moștenește cadrul orașului de provincie - „orașul Întunecat”, „deznădăjduit”, „de Întuneric”, „mîhnit”, „orașul cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfîșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorît și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini În toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acute de comunicare fraternă cu semenii, care va domina și opera viitoare. Citim, bunăoară, În Concluziuni, aceste versuri care spun mult despre permanența unei stări de spirit ce-l va individualiza tot mai mult pe „miliardarul de imagini”: Dar ce mîhnit e surîsul funcționarului de la ghișeu E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; cînd ne leagă buzele un curcubeu Și viața te Înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri pînă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
epocă o coerentă și o fluiditate În notarea cuvintelor, dar o figură veche În retorica poeziei recomandă limbajul tăcerii. CÎnd limba rămîne mută, vorbesc ochii. Privirea devine mesagerul focului interior: „Și amorul cu mîhnire Te privește și suspină”. O privire mîhnită, menită nu să seducă „obiectul de iubit” (nu există o strategie a seducției În poemele lui Grigore Alexandrescu pentru că faptele sînt dinainte hotărîte, poemul vine În urma evenimentelor), ci să exprime doar o „mirare”, o emoție discretă, un chin care rareori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Între lucruri, un scurt răstimp, În fine, În care cerul și pămîntul se Întîlnesc: „În scurtele restimpuri cînd soarele declină Și noaptea-și pune stema feerică, stelină, E un moment de pace În care, neoprit, Se perde doru-n umbra amurgului mâhnit. Atunci zărește ochiul minunile din basme, Acele legioane de tainice fantasme Care-ntre zi și noapte apar În loc oprite Cu mantii lungi și albe de-a lungul Învălite.” Toate momentele sînt euforice pentru Alecsandri, orice ceas are partea lui de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
persoanelor ce cunoscuseră pe fată. În primul rând la Erminia. . - Ascultă, Erminio, ce făcea Pica atunci când a stat latine? . - De multe ori ședea aici pe marginea canapelei, cucoatele pe genunchi și cu capul în mâini. . - Ce zicea? . - Că e foarte mâhnită de-a te fi supărat, că-și dă seamade dreptatea ta în general, însă sunt lucruri mai presus de priceperea ei. . - Se gândea la individ. . - Firește! Mi-a spus că dacă s-ar adeveri ce-ai spus tu ar fifoarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
21. Oricum, efectul fiecărui text asupra cititorului este un sentiment al autenticității, al deplinătății umane, iar o asemenea performanță se explică în opinia generală a interpreților prin ralierea unor calități opuse ale limbajului, devenit simultan explicativ și orb, fericit și mâhnit, fermecat de frumusețe și surpat de moartea diformă. Mai rar, au fost remarcate la Marguerite Yourcenar preocupări exclusiv estetice. E vorba despre observații limitate, precum una privitoare la atenția pe care o acordă ea stilului propriu discursului unei epoci, care
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Dumnezeu, ci din contră, parcă întotdeauna Dumnezeu a ținut cu împilatorii. Până nu s-a pus mâna pe armă, nimic nu s-a mișcat. In mod sigur, nu cu cădelnița s-au făcut revoluțiile. Sunt azi de Sfântul Dimitrie foarte mâhnit, când văd cum guvernanții jubilează și zâmbesc plini de încredere cu gândul la moțiunea de cenzură de mâine, în timp ce amărâții acestei țări în loc să-și ia coasele și topoarele în mâini și să se posteze la intrările Parlamentului, stau cu zilele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se autoprezintă în A patra elegie. Damnațiune și lamento vorbesc despre dileme, despre neliniști, despre terori perene: "Propriul meu trup / nu mă mai înțelege / și / propriul meu trup mă urăște, / ca să poată exista mai departe / mă urăște..." Ieșirea din Eul mâhnit, atât de împovărat, e comparabilă, ca finalitate, cu nostalgia transorizontică a lui Blaga, un fel de dor de "raiul sorin", de ceva indefinit, vag-intuit, finalmente intangibil. A plana "pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde" (Atreia elegie), e totuna cu a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în lume mai singur decât mine / Toți au venit și au plecat / Nu știu pe nimeni i-al cui și cum îl cheamă / Plâng zi și noapte neîncetat..." III Dar ce schimbare de fond în 1973, o dată cu Imnele bucuriei! Interogațiile mâhnite, obsesia păcatului, reprezentările agonice lasă câmp liber stării de grație, ec-stazei chiar. Expansiunea devine normă. Imnograful cu mască senină, acum diriguitor de conștiință, clamează pe tema resacralizării existenței. Mod de magnifiere semnalat la Pindar (lăudător, în Olympianikos, al învingătorilor sportivi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
timp circular. Celui cu "chip de om", în fapt simplă vedenie, iubitului-nălucă timorat de curgerea clipelor, i se recomandă un timp al quietudinii: "Așteaptă să vină octombrie, / Așteaptă să treacă / Tulburea fugă de moarte / Ascunsă în rut..." Ton scăzut, limbaj mâhnit în total contrast cu vivacitatea din cartea debutului; remanențe luminoase totuși: "Un singur râs" al celui fără nume ar putea "doborî păsările de pe crengi". O invocare-descântec adresată lui ("Limpedele meu mire") introduce într-un superb fascinans: "Întoarce-te, / Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Că te-ai dus la treizeci și trei de ani nempliniți / Cu liniștea cu care legăna crângul de pomi înfloriți" (Atunci am înțeles). Temporalizare și localizare; pe scurt oase, prăpăstii, patruzeci de zile de învățătură în ale morții. Fiecare moare singur (constatare mâhnită), lăsând în urmă cel mult un gest, o privire tandră: "Sora mea de dincolo / Se mai vede doar cum pleacă / Pe calul ei năzdrăvan / Împușcat acum un an..." În fond, Linia vieții (1982), linie ambiguă, coexistă cu moartea. Natura însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
luaseră la goană mai abitir decât toți. Se uita, buimac, cum o droaie de ieniceri încerca să scape de ascuțișul sabiei. Cu paloșul, ghiaurul își ridica biruința pe movile din leșurile lor. Nu mai avuse de ales și, cu sufletul mâhnit, pornise în galop spre fluviu. Fusese urmat în grabă de spahii disperați. Hăituiți ca niște lighioane înspăimântate se aruncau în apele înghețate unde dispăreau sub valuri. 5. COLINDÂND PRIN TÂRGURI a. Cetăți de prin Transilvania Încă din Antichitate, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
confuzie; conștiincios; copii triști; copil; cuminte; curiozitate; curînd; departe; deseară; devreme acasă!; dezgust; 5 dimineața; 7 dimineața; 8 dimineața; duzine; existență; familie; fără; fata; femeie; fraged; frumos; grabă; ieri; imposibil; inexorabil; interes; încet; înțelegător; întîrziere; întunecă; liniște; lipsă; la masă; mîhnit; moment nepotrivit; muncă; a murit; nașpa; nedorință; nepotrivit; nu; obligație; obosit; odihnită; Ok; ora; ora 4.30 dimineața; ora 5; ora 7; ora 9; pereche; plăcere; planificare; plictiseală; prematur; prevăzător; probleme; producere; punctualitate; reguli; rouă; sculare; scurt; seara; senzație; sîrguință
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
eliberare; emoții; entuziasma; eu; euforie; exprima sentimente; extaz; exterioriza; facebook; fals; falsitate; fată; față zîmbitoare; față; femeie beată; a fi fericit; frumoasă; fuge; gălăgios; gura deschisă; în gura mare; haha; haz; hlizește; inima; inimă; ipocrit; larg; lichid; mălăieț; mășcat; mereu; mîhnit; molipsitor; motiv; sub nas; natural; neamuri; neîncetat; nesimțire; ochi; om; omul; optimism; optimist; păr; plăcere; plăcut; plîns; cu poftă; pozitiv; pozitivism; prieteni; prost; ca prostul; prostul; sare; fără sens; serios; a se simți bine; a te simți bine; slăbești; speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
afectat (2); amar (2); botos (2); bucură (2); bucuros (2); chin (2); cineva (2); enervant (2); enervat (2); gînd (2); iertare (2); indigna (2); iubire (2); împăca (2); îngîmfat (2); înveselește (2); lacrimă (2); mamă (2); melancolie (2); mîhnire (2); mîhnit (2); mînie (2); neînțelegere (2); nasul (2); negru (2); nemulțumire (2); ocară (2); om (2); răutăcios (2); soartă (2); soră (2); supărare (2); supărăcios (2); tensiune (2); tristă (2); urît (2); pe viață (2); agitat; agresiv; Alex; am!; amăgi; amăgire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]