37,022 matches
-
așteaptă de la șapte. Fixăm pentru viitor această oră. Facem cunoștință cu șoferul mașinii ce ne va sta în permanență la dispoziție. Se numește Juan, un tip mereu zâmbăreț și destul de degajat. Coborâm toți la subsol, unde ne așteaptă masa suedeză. Mâncăm pe cinste, cu excepția lui N. care ciupește câte ceva și pleacă fără nici o vorbă. Îl regăsim în hol. Programul de azi - vizităm Havana din mașină. Prima impresie: un oraș al milionarilor. Totul ridicat solid, chiar dacă pe alocuri fară gust. Casele-cetăți, grădinile-parcuri
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
ânțarii tropicelor nu sunt mai puțin mizantropi decât cei din patrie... Hotelul "Nacional". 30.I. Noaptea. Enrique și Juan apar, ca de obicei, pe la vreo nouă. Urcă din subsol, de la masă. O dată ce noi îi așteptăm de pe la șapte înseamnă că au mâncat cel puțin două ore! Nici o scuză. Acceptă să mai ia odată masa, cu noi, și nu lasă defel impresia că nu ar fi flămânzi... Programul de azi - mergem la plaja Santa Maria. Cel general - mâine. Când ne întâlnim cu ceva
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
ai atîta nevoie chiar din plinul unei artere sparte cum ziua ta de naștere apare pe neașteptate roșietică o mică zgîrietură pe piele cum ploaia aceasta amară se uită-n oglindă își potrivește buclele. Semn de carte A-ncercat să mănînce floarea și-a dat seama că are gust de vierme. O dimineațî la Tg.Cîrbunești E-o dimineață care cade din înalt nitam-nisam în ograda ta ca un balon de la o serbare din ajun un deal domol în fața ta cum
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
mai palpabil asemeni ideilor mature în ochii tăi fanta istoriei albastră intensă îmi prinde tresărirea-n dinți și pleacă la vizuină să o savureze în liniște cea de-a treia generație a timidității da mai și mânânci față în față mâncăm din tăcere cu furculița și cuțitul bucătăria se vede trist de pe scaunul miresei un turn babel de vase murdare fericirea ne visează într-o limbă moartă la masa cantinei studențești cuvintele se-ntind între noi năpădite de-un somn tiranic
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
se risipea o cutie cu chibrituri tata le aduna și pleca la serviciu. Eu visam la fosforul lor roșu, la țigările Virginia care-i îngălbeneau degetele și dinții. Era galben. Era galben ca un pepene când s-a spart. Mama mânca, avea atâta poftă, mușca din el, din ușă, din cearceaf. Dimineața din pieptul mamei se risipea o cutie cu chibrituri tata le aduna și pleca la serviciu. Eu visam la fosforul lor roșu ... la țigările Virginia care-i îngălbeneau degetele
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
un bărbat...", adaugă Kiki, celor care fac mare caz de frumusețile Parisului, lumea e deja amestecată,vin americanii, haitienii, africanii, ce să mai înțeleagă parizianul obișnuit care iese la braț cu soția și fata lui în Bois de Boulogne, ca să mănînce în oraș, apoi și să bea un pahar de vin cu niște prieteni cu care se întîlnește la ora opt la "Lipp", să zicem, lui Kiki îi place la Lipp, lui Kiki îi place orișiunde, pentru că se bucură de orice
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
pieselor unicat din ce în ce mai rare din ziua astăzi...", și iar surîdea cu subînțelesuri transparente, învelindu-mă toată în zîmbete mieroase, de mie mi se făcea instantaneu și greață, și sete, și foame.Toată poves-tea s-a încheiat cu bine, noi am mîncat excelent la "Hermitage", și albanezul a fost de acord cu suma avansată de MD, iar peste cîteva zile am plecat la Paris, că venea Romero din Malta și urma să pregătim o altă expoziție. Și vin și te întreb, dragă
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
un dumnezeu fără fiu. Fregata Un sac (probabil gol) legat la gură și abandonat pe țărm nu departe de glezna monstruoasă a unei macarale. un sicriu legat cu o funie de un catarg. luna oglindindu-se-n apa murdară și mâncată de psoriazis a cheiului. o fregată-și aruncă ancora-n lună luna se deplasează-n tăcere spre vest și fregata legată de ea ca o umbră dispare în noapte. ultima oară a fost văzută în 1874 în Gibraltar. apoi în
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
cel mai bun,/ Bob, Bob, ideal,/ Un săpun fenomenal./ O mână spală pe alta,/ Eu vă spun vouă,/ Dar săpunul Bob, să știți !,/ Spală pe-amândouă..." Sau (în cor mixt): "Ah ce bine ne-am distrat/ La ŤMătușa Calistratť,/ Am mâncat și am băut/ Până n-am mai putut./.../ Iar papagalul/ Din colivie/ Sporea scandalul,/ Strigând ŤAh, ce nepoți netoți!ť/ Ah, ce bine..." Iată însă că, la fel de ciudat, Pierde-}ară își amintește alte melodii evocate și în cartea lui Eco
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
cu miez moale și alveolat... Dar și pâinea-simbol, care, de la Biblie și până azi, a inspirat mii de zicale populare sau metafore culte. "Prin mijlocirea teatrului să facem din gândire pâinea mulțimilor" (Victor Hugo). Sau proverbul: "Mai bună-i pâinea mâncată în picioare, decât friptura în genunchi." ...Imagini și cuvinte care i-au deschis apetitul. Și-a înfipt dinții în rustica crustă crocantă, a ajuns la miezul alveolat și... Și iată că Memoria, această Mumă a pădurii neuronilor, simți o perversă
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
sprijinită de geam, cu pupilele mărite și dorindu-i pielea de zahăr ars, ea ar fi vrut să facă amor imediat ce îi auzea pașii pe dalele de ardezie, dar el se spăla îndelung, se ungea cu ulei de argan și mânca în picioare o porție de cus-cus, până când cerul gurii îi devenea parfumat de la mirodenii și îi rămânea astfel până în zori. Zilele cu Mehria erau intense pentru că hoinăreau cu mașina de-a lungul coastei, printre turmele de capre și pentru că se
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
zori. Zilele cu Mehria erau intense pentru că hoinăreau cu mașina de-a lungul coastei, printre turmele de capre și pentru că se duceau la piața de pește din fiecare oraș, iar el plătea pentru ca bibanii să fie deja curățați și fripți. Mâncau în tăcere, prinzând cu degetele carnea albă și legumele fierte, de pe care se prelingeau uleiul de măsline și ierburile. Era fericită, inconștientă și leneșă, uitase aproape tot, uitase de ea, se odihnise pe dinăuntru. În lobii urechilor purta încă perlele
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
pe fața albă lucioasă, iar corpul tare de porțelan îi era acoperit cu o rochie din dantele fine, care, în cele două zile cât stătuseră în vizită, se prăfuiseră atât de tare, încât deveniseră cenușii ca zorii unei dimineți ploioase. Mâncase imediat după ce ajunsese acasă, poate că era doar o sfârșeală trecătoare. Băuse și un pahar de răchie, ca să se întărească. Toropeală îi stăruia însă în picioare și, încet-încet, începuse să-i urce înspre șale. Încercase să doarmă puțin, nu mult
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Rotundă Colacul de Sâmbră rupând în chip de Doi Șerpi încolăciți ca Făt Frumos Fiul lui Deucalion Tatăl Ploii, Viptul Vieții împărțind Apa Oltului cu Ino Lucena. Aceasta mi-a zis: Mirele meu, bea Bucure Baciule Codru de Caș. Să Mănânci Nume sacerdotale: Basu Jubilatu Codrecaș Cu tâlcul dezvăluit: Cu Dota de Oi a Ciutei Iubirii: Bucur Odre de Codru Recaș, m-a numit Stăpânul Atoate Frumusețile, îți dăm Edenica Nuntă cu purtătoarea de Sica și încununata, Cunună-Mă cu Zeea
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
unei reviste de succes. în același ritm amețitor, femei cu buze sclipitoare și bărbați zâmbitori intră în retinele omenirii pentru fapte demne de reținut: au iubit, au ucis, au furat, au urinat pe Statuia Soldatului, au violat câțiva minori, au mâncat 36 de hotdogi, au făcut un tort cât Biserica Sfântul Petru, s-au sărutat 48 de ore, au dormit într-un borcan expus pe Turnul Eiffel. Iar sub apăsarea acestor gesturi memorabile, impulsurile și dorințele și visele lui cele mai
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
o să-l mai vadă niciodată. Fata stă neclintită și el știe, chiar de la distanța asta, că ea vrea să-i arate clar că nu-i face decât o favoare. A sunat-o acum o oră, vino, fă, că nu te mănânc, stăm și noi de vorbă, jos, la Vodafonele de pe Ferdinand. Și ea s-a lăsat destul de repede, bine hai, dar pe urmă mă lași dracu-n pace. Băiatul își scutură capul, ca să-și simtă părul abia spălat, iar ea își
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
capului meu arde/ iată în stradă/ de câte ori eu/ gândesc mai liniștit// unde sunt acum/ înfrățite fericit/ pagina albă din carte/ și pagina plină de tot// ce carte stelară este/ aerul nostru domesticit/ atât de albastru// cum pot eu acum/ să mănânc liniștit/ din piatra Muntelui liber// o pădure incendiată sau/ un râu înghețat întreg/ trăiesc în mine un echilibru/ ca cerul senin/ și broasca țestoasă". Trăind în același timp într-un dublu areal lingvistic, geografic și afectiv-ficțional, româno-sârb, Adam Puslojio are
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
un șerpișor cu burta Sătulă-'‘ntins pe-o creangă, lîngă măr, Mai învîrtind în vîrful limbii scoase Un flutur năucit de-așa mătase, Și roșie, și plină de-adevăr, În clipa bună, cînd se coace turta Cea dulce ce-o mîncăm, puri, pe din două, Blînd podidiți de îngeri și de rouă, Rugîndu-ne: o, Doamne, dă-ne nouă Măcar o rază din lumina ce ne plouă, Dintr-un arhanghel doar un fir de păr...
Tu mă despoi de tot ce am pe suflet... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8231_a_9556]
-
de acest beteșug al meu: că nu simt gustul și plăcerea mâncării. Ce fel de arătare mai sunt și eu?, dacă nu mă hrănesc, cum am să mă fac mare?! zicea și se ruga de mine în toate felurile să mănânc, promițându-mi că o să-mi placă și că e spre binele meu. Îmi dădea cu lingurița în gură, iar eu îmi țineam buzele încleștate și refuzam să înghit. Până la urmă, impresionat de lacrimile ei (o, de atunci o iubeam pe
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mă face să-mi pierd darul rar al hranei de sorginte verbală și de a mă trece în normalitatea mâncării banale, mama a observat că sorb poveștile ca pe apă, că le respir ca pe aer. Drept care, cînd voia să mănânc (încă îmi dădea în gură!), îmi spunea și câte o poveste. Era un fel de armistițiu între noi: eu obțineam povestea, adică hrana, ea obținea să-nghit musacaua, sau friptura cu cartofi, sau mâncarea de mazăre. Ea credea că de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mâncare, ele mă țin de fapt în viață și îmi dau putere. Însă nu mă mai oboseam să-i explic mamei acest adevăr, sigur nu m-ar fi crezut. Până la nouă ani mi-a dat în gură și n-am mâncat decât cu povești: ajunsesem de râsul lumii. A fost pentru ea o luptă grea să-mi schimbe mecanismul de funcționare, să mă treacă în rândul oamenilor obișnuiți. Apoi mama a murit în accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
parisului, își făcuseră el și prietenarii lui o tabără din rulote părăsite și din cartoane, era ca-n rai, trândăvea toată ziulica, asta era plăcerea lui cea mai prima-ntâi, când îi venea foame se ducea cu prietenarii în carrefour, mânca pui fripți, cartofi la cuptor, se dădea cu șpreiuri, apoi se ștergea pe mâini de grăsime pe hainele de la raionul de dame. Când s-a împuțit treaba, și-a luat tălpășița: întâi în germania, unde n-a făcut mulți purici
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Ștefan Cazimir Omul primitiv vîna pentru a avea ce să mănînce. Omul modern vînează ca să aibă ce povesti. " - Pentru ce să nu combatem erorile răspîndite în public de reaua credință sau de fanfaronada unora? De ce, chiar în materie de vînătorie, să nu hotărîm marginile posibilului?" Așa socoți că te-ar fi
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
sensibil la stridență și se demodează invizibil. Tinerele profesoare (rarissim jurnaliste cu Litere până la 30-35 de ani), afișează câte o bijuterie patinată, teatrală. Majoritatea cazurilor - fumători și cafegii înveterați, drogul face parte din identitate. Clamează că „mai bine n-ar mânca decât fără țigări“ etc., etc.). Fetele nu mai poartă tocuri, merg mult pe jos, și-apoi, e inutil. Bărbații din aceeași categorie, eligibili, în speță, nu sunt receptivi sau se inhibă în prezența luxului unei cizme mai elegante. În general
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
exemplu de împrumutare mutuală sau de diferite origini”, face un examen comparativ prin „mai toată Europa”. Alte câteva studii privesc relația dintre literatura de autor și cea nescrisă, ca în paginile în care cercetează sursa populară a povestirii Ciubăr Vodă mâncat de guzani, de C. Stamati, și motivul probei cu cutii umplute cu diferite substanțe, care apare în Neguțătorul din Veneția, de W. Shakespeare. De o mare generozitate, el este cel care „mai mult sau mai puțin” l-a îndemnat pe
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]