1,406 matches
-
mi-a plăcut gura dulce, dorurile pot să zboare, eu țuc mândra pe cărare. cântă cuce-n deal la cruce, tu te duci și eu m-oi duce, că eu sunt un om năuc și după mândra mă duc... zorilor, surorilor, mândrelor, voi zânelor, stați pe loc și tot ziliți, pe mândruț nu-l întâlniți, tot vă uitați înapoi să vină seara la voi, dar mândruțu-i musafir, și cu fir de calomfir, el umblă din floare-n floare pe la fata lui cutare
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]
-
se udă, nu se-neacă, cum mai trec ele prin tină, nu se-mbaie, nu se-ntină, numai spurcatul de dor, șade-n vârful munților și bocește singurel, ca glasul de porumbel. plecă-ți, codre, vârfurile ca să-mi văd eu mândrele, ridică-ți tu poalele ca să-mi văd izvoarele, unde beam apă -n pădure cu zmeură și cu mure și mă culcam în vâlcea alături de mândra mea. verde foaie de vâzdoace, voinicel făr’de noroace, nu bătea cărările, peste toate zările
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]
-
și bocește singurel, ca glasul de porumbel. plecă-ți, codre, vârfurile ca să-mi văd eu mândrele, ridică-ți tu poalele ca să-mi văd izvoarele, unde beam apă -n pădure cu zmeură și cu mure și mă culcam în vâlcea alături de mândra mea. verde foaie de vâzdoace, voinicel făr’de noroace, nu bătea cărările, peste toate zările că mândra s-a măritat și pe tine te-a uitat. sâmbătă, 30 iunie 2012 Referință Bibliografică: doină / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]
-
-ți tu poalele ca să-mi văd izvoarele, unde beam apă -n pădure cu zmeură și cu mure și mă culcam în vâlcea alături de mândra mea. verde foaie de vâzdoace, voinicel făr’de noroace, nu bătea cărările, peste toate zările că mândra s-a măritat și pe tine te-a uitat. sâmbătă, 30 iunie 2012 Referință Bibliografică: doină / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 547, Anul II, 30 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]
-
cu mîngîieri fruntea încruntată de bărbat și cînd lui Mancuse îi apăruse acea ispită în față, de care nici un bărbat nu se poate apăra, ea fusese aceea care îl liniștise și se mîndrise cu tăurașul ei, pentru că trebuia să fie mîndră de el, doar era bărbatul ei și, dacă iubești cu adevărat, ești fericită pentru fericirea lui, dar, dacă nu iubești pe nimeni, ca tatăl ei, care fugise parcă de propria lui slăbiciune, atunci nu mai e iubire, nici n-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
zicîndu-i “gură bogată”, ăilalți bărbați din partea locului erau tăcuți, munceau cu încrîncenare, e adevarăt, dar stăteau închiși în carapacea lor ca broaștele țestoase și numai cînd se atingeau de palincă îi apuca dorul de suflet și cîntau toată noaptea despre mîndrele lor, despre pădure, despre horincă și despre viață, care e cînd dulce, cînd amară, după cum și-o face omul ... Adelina se încălzise și ea cu un păhărel din vișinata din care băuseră și fetele și turuia și ea ca o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
dacă ești atent cu ea, atunci te place. Dacă două zile o neglijezi, îți întoarce spatele. Totodată, matematica formează caractere!” Accentuând faptul că făgărășenii erau oameni isteți și ambițioși, cărora le plăcea cartea, Doina Nicula mi-a spus că este mândră de generațiile care i-au trecut prin mână. Unii dintre elevii săi au ajuns profesori universitari, medici, academicieni. Printre aceștia se numără și Laurențiu Streza, pe numele de mirean Liviu Streza, mitropolitul Ardealului. Soții Nicula au fost apreciați în colectivele
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! (CAPITOLUL XXIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358008_a_359337]
-
privești, îmi spunea bunicul meu când îl întrebam de ce bocesc femeile, atât de jalnic, la o înmormântare sau de ce chiuie de răsună satul, la vreo nuntă. Dumnezeu mi-a oferit privilegiul de a mă naște pe acest meleag și sunt mândră de consătenii mei, oameni harnici, demni și pasionali. Am fost crescută și educată cu dragoste și respect față de obiceiurile și datinile străbune. Obiceiurile și Tradițiile fac parte din ființa noastră , respectându-le ca atare. Calendarul creștin-ortodox se structurează în jurul a
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358059_a_359388]
-
că eu nu sunt oricine. Nu știu dacă fără César Manrique al meu, care s-a pus de-a curmezișul peste tot în lume ca să deschidă ochii asupra nurilor mei, aș fi avut vreodată șansa să mă prezint așa de mândră peste tot. Până la urmă i-au dat Cezarului dreptate și UNESCO m-a declarat în 1993, cu tot cu gene și sprâncene, de la un capăt la altul, rezervă a Biosferei. Așa ceva de anvergură e mare raritate! Dar zău că e pe meritate
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
gest dureros, dar impactul este atenuat de o superioară înțelegere a enigmelor firii, iar „Rime basarabene” se înscriu în seria versului vechi, baladesc, ca un exercițiu de supraviețuire prin cuvânt, cu o retorică a iubirii de altădată: „când de dorul mândrei mele, / aprindeam un car de stele”, a timpului ineluctabil: „când s-au despărțit mările, / drumul și cărările, / și-au spus bun rămas / umbre fără glas”, a întoarcerii, a continuării dialogului într-un alt registru, resemnat cu sine, cu alter - ego
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
Cu stele și cu potcoave Că mi-s nopțile bolnave De urgie și adaos Și mă pierd, mă pierd în haos Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Că mi-s nopțile pustii Bântuite de stafii De mândre și de cârlani De jandarmi și pungi cu bani Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu luceferi și cu sori Că-i fac galbeni sunători Să-ți ia ochii, să te-mbete Și să-i pun
DINE, COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357665_a_358994]
-
de cârlani De jandarmi și pungi cu bani Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu luceferi și cu sori Că-i fac galbeni sunători Să-ți ia ochii, să te-mbete Și să-i pun la mândre-n plete Dine, Dine Costandine Nu mai, nu mai da în mine Cu vin vechi și grâu domnesc Că-n somn poteri mă-ncolțesc Să mă fulgere sub lună Să nu mor de moarte bună. Referință Bibliografică: Dine, Costandine / Ion
DINE, COSTANDINE de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357665_a_358994]
-
barbari. Un alt argument este și farmecul exotic al costumelor fistichii, podoabele excesive ale dansatoarelor din buric sau stilul sfidător cu care pufăie din țigările groase de foi mai toți purtătorii de turbane. Neglijența los studiată contrastează net cu scrobeala mândră a cruciaților reci. Se cuvine menționat în treacăt la acest punct că nu e caz de hlizeală permanentă și ploaie de bomboane ca pe la carnavalurile clasice din Veneția, Köln sau Rio de Janeiro. Maurii și creștinii defilează încet și sobri
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
o femeie cu „șurță” se repede entuziasmată spre mama, exclamând: « Getuțo, mai știi tu când erai fată de măritat și m-ai cântat pe mine mireasă ? ». Mi-am închipuit un fel domnișoară de onoare, într-o formă arhaică: mama, o mândră renumită pe atunci, floare printre tinerele învățătoare, cu voce de privighetoare (pe are eu nu o am; nu chiar totul se ”reciclează” în viață). Renume și nume; multe din numele de aici sunt neobișnuite: Candit (cu „t”, nu ca personajul
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
poeților basarabeni). Își dau concursul: actorii SANDU ARISTIN CUPCEA, din Chișinău, TATIANA SÎRGHI și INGA MARCU, din Chișinău (în prezent actrițe la Teatrul ARIEL din Rm. Vâlcea), poeții basarabeni LIDIA GROSU, VASILE CĂPĂȚÂNĂ și VASILE TĂRÂȚEANU (din Cernăuți). Grupul folcloric MÂNDRELE, din Prundeni. LAURI PENTRU ALEȘII NOȘTRI Organizatorii Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, ediția a IV-a, vor decerna Trofeul „CERURILE OLTULUI” unor scriitori, muzicieni, actori, editori și artiști plastici din țară și de peste hotare. Invitat de
EDIŢIA A IV-A A SALONULUI NAŢIONAL DE LITERATURĂ ŞI ARTĂ „ROTONDA PLOPILOR APRINŞI” (14-18MAI 2014) de REVISTA SINGUR în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344608_a_345937]
-
însoțește dansul cu strigături tradiționale: „Frunză verde de cicoare Azi e mare sărbătoare. Joacă și cântă tot Natul Cu ansamblul Liliacul.” „Asta-i fata jucăușă Cu gunoiul după ușă Și cu mătura sub pat Și zice c-a măturat.” „Haide mândră să te joc Să te joc să fii jucată Că ești cea mai mândră fată.” „Fost-am omul pădurii Și nu m-o mâncat lupii, Că nici lupii nu te mâncă Dacă meri la care mândră.” „De-ar ști tata
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
c-a măturat.” „Haide mândră să te joc Să te joc să fii jucată Că ești cea mai mândră fată.” „Fost-am omul pădurii Și nu m-o mâncat lupii, Că nici lupii nu te mâncă Dacă meri la care mândră.” „De-ar ști tata că eu joc Mi-ar face pielea cojoc. De-ar ști tata că-s aici Mi-ar face pielea opinci.” „Frunză verde măderană Ia mai zi-i o bihoreană.” În ciuda vremii mohorâte și a ploii ce
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
țară, nu numai a intelectualului ci în general al omului care muncind realizează ceva. Orgoliile depășesc posibilitatea de apreciere a merituosului confrate. Toți cei care prin muncă fac mici pași înainte se trezesc cu „polonicu-n cap” . Să tot trăiești în „mândra Românie”! În precedenta eră, așa numită comunistă, intelectualul oprimat ca și astăzi avea măcar dreptul să „reziste”. Înfrățit cu dracul spre a trece puntea sau cu meșteșugite sintagme deghizate în „ode conducătorului iubit” au apărut valoroase opere clasificate astăzi drept
NOI INTELECTUALII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350718_a_352047]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > E TOAMNĂ ȘI MIROASE A GUTUI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului E toamnă. Mândra mea și-a pus cojocul, Pământul s-a răcit și trist sunt foc Că-n iarbă nu mai pot să mă mai joc, Spre alte zări fugi de-acum norocul. Degeaba mai alerg flămând prin crâng Printre tufișuri ca să caut
E TOAMNĂ ŞI MIROASE A GUTUI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359313_a_360642]
-
s-au dus luând cu ele gura Și zău că-mi vine fraților să plâng. Mai am gândesc o ultimă scăpare Cu fumul alb ieșind pe hornul lui, La ușa să privesc doar prin cătare Pândind când pe acasă bărbatul mândrei nu-i Când lemnul va trozni și va-nroși cuptorul La fel ca-n plină vară i-oi alina iar dorul. Referință Bibliografică: E toamnă și miroase a gutui / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul
E TOAMNĂ ŞI MIROASE A GUTUI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359313_a_360642]
-
de ea!... Așa că n-am văzut cum arata un mânz. Așa cevba nu se întâmplase, ferească Mântuitorul!... Mai degrabă știam cum fătau caprele, oiile, scroafele... dar o iapă nici atât. Nemaipunând la socoteală că iapa colonelului Pătrașcu era una faină „dorobănțească”, mândră, nevoie mare și atât de înaltă... că mă-trebam cum o poate încăleca domn’ colonel Pătrașcu? Dumnealui era cam de un metru șaizeci și cinci, chiar mai scund ca mine, care păream destul de deșirat la douăyeci și unu de ani cât aveam pe-
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
afară, indiferent de simțirile din interior. Iar când acest „afară” era chiar mult hulita pentru noi mână a Kremlinului, atunci blazarea din dezamăgirea sufletelor ce nu-și găsesc mântuirea e și mai mare!... Pentru că simțirile din interiorul ortodoxiei noastre deveneau mândre de grava penitență prin care bătrânul patriarh își recunoștea păcatul trăgându-i după el, întru imacularea ierahiei bisericești și pe ceilalți care păcătuiseră. Dar au rămas derutate, nemulțumite, blazate, revenind la elementele formale ale ritului și legăturilor doar materiale cu
SAU INCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359408_a_360737]
-
câți mai primești tot cu un leu? Tot aici veneam să-i cumpăr mamei mele cadou de opt martie sau de ziua ei, din economiile mele strânse la “CEC”, la învățătoare, la școală. Era o adevărată satisfacție, eram atât de mândră în acea zi! Trecem mai departe prin fața monumentului eroilor din mijlocul satului. În fiecare an pe 9 mai trebuia să stau două ore de gardă, în poziția “drepți”, împreună cu un coleg, îmbrăcați în uniformă de pionier, până la ceremonia de depunere
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
vieții: plăcerea de a petrece „Tătă zâua aș petrece/Să nu sâmt viața cum trece” (Tătă zâua aș petrece), dragostea „Fă-mă, Doamne, lemn dă brad/La mândruța-n foc să ard./ Fă-mă, Doamne, lemn dă nuc/ Pân' la mândra să mă duc./” (Rău mă dor ochii, mă dor), prietenia „Prietenia-i lucru sfânt/ De Domnul lăsat în lume/ Pentru cei ce n-au pă nime'./” (Prietenia-i lucru sfânt), relația soacră-ginere „Tăte soacrile din lume/ Numai legate le-aș
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
cu gura căscată și i s-au umezit ochii. Mă așteptam cumva să mă critice, dar în loc de aceasta m-a luat în brațe, mi-a sărutat fruntea și mi-a spus pentru prima dată de când învățasem să scriu că e mândră de mine, că nu credea că pot scrie atât de viu, atât de frumos. O mândrie mare, mare m-a cuprins atunci. Era prima laudă venită din partea ființei celei mai importante din viața mea: Mama, o ființă care știe să
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]