7,613 matches
-
și nepotrivit) vorbesc despre iubire, prietenie, moarte, familie, natură, Dumnezeu, tinerețe, singurătate, putere, ignoranță, cultură etc. uneori fiind simple gânduri, întrebări sau paradoxuri, alteori dezvoltând scheme, silogisme sau doar... sfaturi vestimentare și preferințe culinare. Unele reflecții cuceresc instantaneu: "vanitatea este mândria orgoliului", "în prietenie muști și mănânci din prietenul tău", "a fi un cuplu înseamnă a fi singur în celălalt", "moartea are vocația studiului detaliului", "carnea este un animal fricos care viețuiește parazit pe noi", altele au fost spuse de când lumea
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
vers ce te exprimă, O să le lași pe masă toate baltă Și o să treci de partea ceealaltă Înțelegând că moartea n-are rimă." Într-un remarcabil sonet poetul spune: "Destinul tău e-un petec de hârtie", afirmându-și, nu fără mândrie îndeletnicirea nobilă și trudnică: În lungul șir de nopți și poticniri/ Voi mai compune, poate, un opuscul,/ Și-aștept să mă apropii de crepuscul/ Același rob, aceleiași meniri." Robit poeziei, " În toat-această grea ucenicie" poetul avertizează pe cei grăbiți: "Sonetul
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
limbii de lemn, ea nu poate fi neglijată la reutilizarea actuală a formulei. E totuși mai probabil ca valoarea pozitivă să fie determinată de natura însăși a analogiei: salba e o înșiruire, dar și un obiect de podoabă - deci de mîndrie. Gafa salbei de atentate nu e, desigur, una monumentală. Ea dovedește mai curînd obsesia podoabelor stilistice ieftine, de care beneficiază din plin știrile interne, dar nu sînt totdeauna scutite nici cele externe. I se asociază de altfel mania rimei, despre
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
Că lucrurile sunt mai complicate o dovedește furia polemică dezlănțuită la posturile de televiziune, în presă și prin mediile intelectuale. Evident, majoritatea covârșitoare a lucrurilor răcnite patriotard sunt niște prostii înspăimântătoare, fără absolut nici o legătură cu demersul intelectualilor ardeleni-bănățeni. Demagogii mândriei de-a fi român au găsit încă un prilej de-a trage un perdaf erotic la adresa patriei. în paranteză fie spus, e scabros felul în care tot mai mulți politicieni și intelectuali "naționaliști" tratează țara ca pe-o curvă: o
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
altădată la interlocutorii săi, dar de tutuit îi tutuiește pe destul de mulți. L-am auzit tutuindu-l chiar pe ,,regele" Hagi, ceea ce mi s-a părut aproape un sacrilegiu. O fi dus dl Hagi de râpă echipa națională de fotbal, mândria românilor, dar a făcut-o ca nimeni altul, într-un timp amețitor de scurt. ,,Regele" tot ,,rege" rămâne, chiar și când provoacă dezastre, și fiind ,,rege" parcă nu se cuvine să-i vorbești cu ,,tu". Și dl Virgil Ianțu, de la
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
substratul lor naționalist - or, aflăm dintr-un număr recent al lui "The New York Review of Books", sub semnătura regretatului Isaiah Berlin, - naționalismul nu e decît arareori rezultatul lăcomiei și al setei de glorie; cel mai adesea el provine dintr-o mîndrie rănită. Or, aici e buba: chiar atunci cînd au reușit să-și facă un rost în străinătate, intelectualii români - cu rarissime excepții - sunt plasați în poziții oarecum subalterne sau cu totul precare. Văzînd potopul de proteste trimise pe email din
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
multe meciuri de fotbal, călătoriile, weekendurile, plimbările prin Paris. Dar era o disciplină de viață liber consimțită pentru o emisiune care merita un asemenea sacrificiu datorită satisfacțiilor considerabile pe care mi le-a adus. De n-ar fi fost decît mîndria de a ști că, încă de sîmbătă dimineața, Apostrophes se continua în librării..." De vineri după-amiază pînă vineri seară Apostrophes a fost singura emisiune, de pe toate canalele franceze de televiziune, care, vreme de 15 ani, nu și-a schimbat ziua
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
Val Gheorghiu Dacă naivitatea îți dă tîrcoale, atunci tevatura noastră televizată în jurul Afganistanului te poate face să crezi că, după americani și, hai, după englezi, noi, românii, avem de spus ceva decisiv în ecuația conflictului (motiv, evident, de mîndrie națională!). Sustrași de inventivele televiziuni de la călduțele habitudini obștesc-private, urniți din fotolii și din iatacuri de taină, mandarinii galonați și negalonați ai puterii vocalizează într-o sotto voce grav-cavernoasă, responsabilă, asigurînd masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
Parisul Balcanilor, cum a fost denumit Bucureștiu, realizările unui Aurel Vlaicu, Coandă nu s-au construit prin inerție, ci prin inventivitate și efort într-o perioadă în care lenea era disprețuită. Gospodăriile țărănești prospere realizate de oameni harnici erau o mândrie a țării prețuite și de străinii aflați în vizită la noi. Comuniștii le-au distrus lovind în spiritul de inițiativă al țăranului. Prea multă apatie a cuprins zone reputate altădată pentru dinamismul lor. Vom dovedi ruptura definitivă de trecutul comunist
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
nu a fost făcută de la distanța autoprotectoare a turistului grăbit sau a cercetătorului arid, obsedat de canonul obiectivității. Scrierile lor (publicate în 1916, 1939, respectiv 1999), în care întîlnim aceeași constatare privind propensiunea românească spre conservatorism - avînd drept corolar exacerbarea mîndriei autohtonismului - acoperă așadar întreg secolul XX. Harnicul R. Ortiz remarca aceasta în diferite scrieri, între care documentatul volum Per la storia della cultura italiana in Romania (C. Sfetea, Bucarest, 1916), S. Guarnieri în consistenta postfață la broșura lui Aurel Cosma
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
pe urma investigațiilor unor cercetători români, privind considerentele istorice care au dus la formarea unei difuze conștiințe colective, cînd păturile rurale, urmîndu-și 'domnii', își făcuseră scut din valorile identitare. Efectul acestui proces istorico-social - citim într-una din primele pagini - este mîndria cu care și astăzi populația din satele maramureșene, revendicîndu-și propriul "autohtonism", tinde să-și salveze valorile cele mai autentice ale Ethosului lor istoric. (pag. 10) În densa introducere la volumul citat - cercetare filologică riguroasă a textelor din trist-înduioșătorul cimitir vesel
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
și încă mulți alții)? Cîtă vreme va exista cultura românească aceste volume de documente literare vor sta căpătîi pentru investigație și studiu. Și nu mă sfiesc să spun că, împreună cu zeci de volume de memorialistică, văd în această înfăptuire culturală, mîndria mea de editor, privind, azi, nostalgic, la trecut. Iar colecțiile "Momente și Sinteze", care, prin exegeze de valoare, au relevat momente semnificative din evoluția gîndirii teoretice a valorilor literelor românești (să amintesc numai remarcabilele studii Paul Cornea, "Originele romantismului românesc
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
sa, rămîne acoperit de colb. Sînt oameni care discută despre Eminescu cu o dezinvoltură inhibantă, amestecînd surse secundare sau terțiare de informație, folclorul, legendele, formule des întrebuințate și devenite stass, consacrate. Pentru cei mai mulți, Eminescu e doar o vorbă, dar de mîndrie națională! Cu cît îl cunosc mai puțin, cu atît e mai presus de orice, e intangibil acest "Eminescu al nostru". Segmentul de populație prezentat mai sus e cu mult mai numeros decît acela redus al cunoscătorilor, al acelora care au
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
nu pare să se fi detașat în mod radical de modul lui de a simți din tinerețe. Crimele comuniștilor se conturează mai degrabă ca niște monstruozități care au alterat o gîndire curată. Străbat în unele pagini ale sale accente de mîndrie și admirație (netemperată de nici un strop de ironie) cînd descrie fanatismul, pentru mulți dintre noi de-a dreptul rizibil, al tovarășilor lui de detenție care mureau "cu numele PCR pe buze". O carte densă, pasionantă și zguduitoare, chiar dacă autorul ei
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
ar menține, după Franzos, doar în limitele foarte înguste ale unei raționalități mereu amenințate, așa cum o semnalează chiar dînsul à propos de români, "fiii zvelți și dinamici ai Sudului, cu fețele lor smede și cu ochi negri strălucitori", a căror mîndrie și demnitate "naturală", "atîta vreme cît sînt treji" (ca antonim al beției alcoolice, dar și în sensul figurat al lucidității, al rațiunii în general) o elogiază; "aici - la serbarea din octombrie 1875, deși Franzos are în vedere, probabil, Cernăuții și
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
neadecvată. Inconfundabila expresivitate a scrisului lui Ion D. Sîrbu nu indică un autotelism estetic, autorul exprimându-și deseori dezaprobarea față de "arta pentru artă", în special față de textualism, în care identifică semnele unei blamabile abdicări etice. Curajul strecurării "șopârlelor", motiv de mândrie pentru unii scriitori, devine obiectul ironiei necruțătoare a autorului: "Roman în roman, mit în legendă, legendă în eveniment, mesaj în dresaj, sulemeneală în izmeneală. Trecutul e prezent, prezentul fuge când spre viitor, când spre înapoiul nepericulos, fără probleme pentru cenzură
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
înverșunare, descoperi cutia pătrată plină de bani de aur și argint. O ascunse apoi, din nou, bine și se simți stăpînă pe sine. Se apropie de ceilalți țigani și muncea alături de ei, dar cu un spor deznădăjduit. O răsucire de mîndrie avu cînd un fecior de țigan o îmbrățișă. Realiză pe dată distanța enormă care o desparte, totuși, prin naștere, de ceilalți țigani. Continua să muncească, trezindu-se, cîteodată, cîntînd vechi cîntece țigănești de tabără. O stăpînea gîndul răzbunării pe ucigașul
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
Dumitru Hurubă Acum vreo două-trei seri, priveam cu prietenul Haralampy la televizor și luptam cu vitejie tradițională împotriva exceselor de mândrie care ne bântuiau, fiindcă Guvernul tocmai o rupea cu tradiția post-decembristă și se ținea falnic de promisiuni... -Ai văzut, bade ?, mi-a țipat brusc prietenul la ureche. Ai văzut ? Ce ți-am ceterat eu că ăștia nu e ca pesediștii
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
Seculici a fost președintele Consiliului Județean și rezultatele implicării sale în atragerea de fonduri și investitori pentru Arad sunt spectaculoase. Ca arădean de origine care se întâmplă să locuiesc de treizeci de ani în Timișoara, am un sentiment amestecat, de mândrie și frustrare, când văd cum arată străzile orașului pe care l-am părăsit și cum au ajuns în ultimii ani cele ale "metropolei Banatului", în care m-am mutat. Nu e cazul să idealizez pe nimeni, dar știu că bunul
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
acelorași argumente, învinuiri și insinuări ineficiente (pare că un rănit își pansează rănile). De aceea nu-l voi rezuma, pentru că m-ar obliga la repetări, ci doar voi selecta câteva accente. Dan Botta face o incursiune autobiografică, își recunoaște cu mândrie filiera corsicană prin mamă și respinge, pe bună dreptate, ca neimportant amestecul sângelui într-o dispută de idei. Răul fusese făcut, producând celui ofensat o tulburare nemeritată (atacul la persoană nu e în nici o împrejurare justificat). Oțioasa problemă a priorităților
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
pentru celălalt, Horațiu Mălăele - într-o ipostază a vulnerabilității artistice mai puțin cunoscută - și Nicolae Urs - care face un rol de o mare delicatețe și sensibilitate - Actorul și Sufleorul, Svetlovidov și Nikita Ivanîci privesc înapoi cînd cu mînie, cînd cu mîndrie, cînd cu melancolie. Și beau. După ce prologul apropierii dintre ei s-a încheiat și Vasili Vasilici s-a liniștit că Nikitușka va rămîne pînă la sfîrșit - care sfîrșit? al sticlei?, al lui? - se intră treptat și tot mai emoționant în
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
rând o detaliată descriere bărbatul de vârstă medie, șomer cu intermitențe, în cartea de muncă, un intelectual "de mucava"; cu înțelepciunea de țărancă transplantată la oraș, apare în prim plan nevasta cu "ritualuri" și vocație de mamă, stoarsă de orice mândrie proprie, care e prinsă în același cerc vicios și obsesiv: își așteaptă mereu soțul, proprietate cu act și parafă de la primărie, îl ingrijește, îi iartă "preumblările" erotice cu alte femei, iar de dragul sfintei taine a căsătoriei, îi face chiar și
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
ca niște manechine pe scenă, pline de sine, inaccesibile, de parcă nu mai există nimeni pe pământ decât scena, reflectoarele și picioarele lor lungi aruncate în față unduitor. Vorbesc despre motociclete: așa mi se păreau și ele, ademenitoare, totuși distante în mândria lor, dar cu adevărat strălucitoare pe mozaicul imensei săli iluminate cu neoane puternice; m-au luat frisoanele privindu-le, poate de emoții, poate pentru că aerul condiționat era fixat la grade joase, iar afară arăta 39 grade Celsius, chiar atâta arăta
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
dacă protocronismul ar fi fost inventat. Fără îndoială că din această comparație a precursorilor, rezultă un accent ce nu trebuie neglijat: Dan Botta se consideră mai naționalist decât Blaga, pentru că se revendică de la o filieră internă, iar această competiție a mândriilor naționale va juca un rol decisiv în alterarea polemicii spre reproșuri jignitoare. Dar asta nu e totul. O notă finală e menită să pună paie pe foc, pentru a stârni sensibilitatea și orgoliul lui Blaga. După ce informează că a expus
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
Așa se întîmplă cînd te apropii de sfîrșit: începi să te îmbeți tot mai tare de încrederea în ceea ce ai făcut și să te codești tot mai slab de ceea ce mai ai de întreprins. Singur, compozitorul de geniu își ascunde mîndria. Mediocrul și-o flutură. Și unul, și altul, însă, au ajuns să înțeleagă anevoie epoca în care trăim. Fie că doresc să se impună în fața confraților ori să dispună de întregul răsfăț al publicului, fie că încearcă să-și controleze
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]