5,997 matches
-
întrebarea, dacă iubitul ei sunt eu, atunci el cine este, șmeghegiul 1 ăla cu care trăiește ea? Nu, nu trebuie să faci cine știe ce săpături ca să-ți dai seama care-i treaba cu indivizii ăștia - își poartă bătrânul lor inconștient pe mâneci! Parcă o văd pe doamna Nimkin plângând la noi în bucătărie: — De ce? De ce? De ce ne-a făcut una ca asta? Auzi, dom’le! Nu ce i-om fi făcut noi lui, aș nici vorbă - de ce ne-a făcut el una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ele ca la niște vaci dăruite cu două miracole gemene: graiul și mah-jong-ul. De ce să nu fim milostivi în gândire, doctore? Iată detaliul meu preferat din sinuciderea lui Ronald Nimkin: în timp ce se bălăbăne atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele apretate și călcate atât de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de coloana vertebrală, de-ai fi zis că, dacă-l atingi, probabil o să-nceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceva? Vă pot fi de folos? Era mai scund cu peste treizeci de centimetri și ea râse cu voce tare la vederea feței lui avide, cătând În sus. Nu trebuie să mă considerați un băgăreț, spuse el, cu mâna pe mâneca celuilalt. Un om al bisericii din compartimentul meu are impresia că ar fi cineva bolnav. Adăugă plin de zel: — I-am promis că o să mă interesez. Ea Îl văzuse pe doctor cum străbătuse culoarul În sus și-n jos, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
conductor. Pot să intru? — Evident. Este compartimentul dumitale. El zâmbi și nu fu În stare să-și reprime un gest de deschidere a brațelor, o ușoară Înclinare de la șold. — S-avem pardon. E al dumitale. Își scoase o batistă din mânecă, Își suflecă manșetele și făcu gesturi de prestidigitator În aer. — Uite. Vezi? Un bilet de clasa Întâi. Din batistă căzu un bilet și ateriză pe podea, Între ei. — E al dumitale. Nu, e al dumitale. El Începu să râdă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și clădirile albe ce se vedeau ca printr-un văl. Arestații ieșiră și ei. Se țineau aproape unul de celălalt În furtuna de zăpadă care-i asalta. Nu ajunseră prea departe când Josef Grünlich Îl trase pe dr. Czinner de mânecă. — Nu-mi spui nimic. Cu mine ce se va Întâmpla? Mergi și taci. Bombănea și gâfâia. — O lună În Închisoare, Îi spuse doctorul Czinner. După aceea vei fi trimis acasă. Așa cred ei, nu? Se cred al naibii de isteți. Rămase tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din tărășenia asta. Soldații se plasaseră Între ea și mașină, iar ofițerul ieși din depozit și li se alătură. Domnișoara Warren spuse repede și cu voce scăzută: — Promite orice. Nu contează ce spui. Puse o mână mare și pătrățoasă pe mâneca ofițerului și Începu să vorbească, pledând cu insistență. El Încercă s-o Întrerupă, dar cuvintele lui trecură pe lângă ea. Bărbatul Își scoase ochelarii, Îi șterse și se simți În mare Încurcătură. Amenințările n-ar fi avut nici un efect. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
formă de ieșit În oraș În seara asta. Ar trebui să-ți acorzi niște timp de gândire, să reflectezi. Oricum detest Bungallow 8. N-am putut să intru acolo cu Christopher. Era prea supraponderal, spuse Marci, ștergându-și lacrimile cu mânecile din dantelă. Apoi, uitându-se la mine cu disperare, Întrebă: Cât durează partea asta cu meditatul asupra problemei, mai exact? Trei săptămâni? Aș putea să termin de meditat până la Ziua Recunoștinței? 13tc "13" FΨΨΨ de aniversarea căsătorieitc "FΨΨΨ de aniversarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acte și aveam nevoie de o pauză. —O să comand ceai pentru toată lumea, am spus, formând numărul magazinului de la parter. — Nu a venit, spuse Lauren slăbită. Se aruncă pe singura sofa din atelier, care era plină cu mostre de materiale și mâneci și pliseuri ciudate. Puteți să trimiteți sus la atelier pe cineva cu ceai pentru toată lumea? Sylvie sunt... OK, mersi, am spus, punând receptorul jos. Apoi m-am Întors spre Lauren. Ce o să faci cu inima? Am Întrebat-o. Lauren oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
arate ca dansatoarele de flamenco, așa că nu-i nici o problemă cu asta, Îi răspunse Marci, ca să scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu se pot Îngrășa, spuse Tinsley, Împingând-o ușor pe Marci din calea ei, ca să se poată vedea mai bine În oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
folosite de vechea școală. Camera era plină până la refuz cu tot felul de tipuri de artă. —Aici! spuse Tinsley. Era tolănită pe o canapea uriașă Învelită cu o carpetă din piele de capră. Purta o rochie din catifea roșie, cu mâneci bufante, care arăta ca și cum ar fi fost destinată unui copil de patru ani. Stătea la taifas cu Prince Angus. Acesta semăna cu o corcitură Între Sid Vicious și David Hockney, așa Îmbrăcat cum era, cu un tartan tăiat În fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
același principiu. Își ridică brațele deasupra capului și se-ntinde, întorcându-și palmele spre tavan. Zice: — Lucrurile astea nu funcționează ca o rețetă dintr-o carte de bucate. Nu ai cum să le diseci la microscopul electronic. Rochia nu are mâneci, iar părul de la subsuorile ei e, desigur, castaniu-cenușiu. Bun, zic, dar cum poate să acționeze asupra cuiva care nici măcar nu aude vraja? Mă uit la radio. Cum poate să funcționeze o vrajă dacă nici măcar nu o rostești cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și picioarele mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare se scutură și se clatină, răsunând ca niște șiraguri de clopoței în bătaia vântului. Niște piese sclipitoare se rostogolesc pe podea. Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
răutatea; e prezentată doar dorința de-a se manifesta, plăcerea de-a comunica. Țîs? întreabă tatăl întorcîndu-l cu fața spre el. Copilul scutură cu îndîrjire din cap, fără să închidă gura. Nasul? continuă tatăl, surîzîndu-i cu toată ființa lui obosită. Mîneca mică a hainei de blană sintetică se ridică încet, apare un degețel scurt cît o bucățică de creion, care se îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pune fruntea pe ea. Letiția a spălat farfuria și a pus-o pe colțul barului, continuînd să șteargă paharele. A ta și-a mea s-au dus la culcare că-s frînte spune Pavel, venind dinspre bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni? întreabă Letiția încet, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uzină. A, și ce partid aveți voi la uzină? Ochii bărbatului se ridică brusc, înfruntînd privirea ironică a femeii, încruntîndu-se. Ia te rog să ieși afară! face femeia un gest autoritar spre ușă, întinzînd mîna albă, împlinită, ieșită grațios din mîneca largă a capotului de interior. Ies, doamnă, a acceptat bărbatul -, dar am să stau la poartă, să-l aștept pe domnul profesor Bujoreanu, el o să mă înțeleagă, așa m-au învățat... Femeia începe să rîdă, apoi, oprindu-se, spune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară, care, trecînd maiestuos pe lîngă țăranul cu capul plecat, l-a întîmpinat cu mîna întinsă, ieșită grațios prin mîneca largă. "Uite așa va fi și fiică-sa peste ani" își amintește că și-a spus. Pot să iau loc? A? Poftim, poftim! Scuză-mă, eram cu gîndul... dezvelește bătrîna un surîs trist pe obrazu-i săpat adînc pe alocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu am făcut așa ceva. Și știți de ce? Să faci pe plac socrilor. Nu. Să simt că, însurîndu-mă, a fost o zi festivă în viața mea. La Starea Civilă m-au terminat în patru-cinci minute: unul cu cămașă în carouri, cu mînecă scurtă, a intrat grăbit în sală, și-a pus tricolorul, mi-a citit ceva, eu am zis da, au urmat alte perechi, sportivul a lăsat tricolorul în seama unei femei și el a plecat la o ședință. Pe cînd popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe care nu le-ar fi putut bănui de o asemenea forță... Zgomotul cu care ușa mare, încărcată de fier forjat, a căzut în urma sa... Fuga spre tramvaiul hodorogit, amestecul printre oameni, gîndul că e urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pipița îl vrea pe chelner. Pavel iese și începe să-1 caute pe Ovidiu. Îl găsește sus în dormitor, întins pe pat, cu porția de carne pe noptieră, neatinsă. Ești un prost! se înfurie Pavel, trăgîndu-și în sus, pînă peste coate, mînecile puloverului, cînd află ce i-a spus fata. Eu, în locul tău, îi dădeam una... Și dacă, totuși, rămîne gravidă? întreabă Ovidiu. Nu-ți dai seama ce iese? Trebuie să găsim o soluție. Fă-i vînt în iaz, naibii rîde Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Fetița, care și-a auzit numele rostit de îngrijitoare, s-a întors spre mine: era toată numai ochi și cîrpe rupte, îmbrobodită ca o babă. Din nas îi curgeau două lumînărele pe care ea, mereu, și le ștergea cu dosul mînecii. De la brîu în jos, pînă în vîrful papuceilor de cîrpă, era udă fleașcă. M-am aplecat spre ea, așa, să fac un gest. Ochii ăia mari parcă mă înghițeau; o clipă am avut impresia c-o am în față pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să meargă pînă în Cartierul de Nord. Mihai! se aude strigat din urmă. Doamna Aura! se bucură el, recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i șoptească: Abia aștept să mă întorc la echipa de teatru. Mi-a fost dor de tine, Aura atacă prompt Mihai, șoptindu-și vorbele, cu ochii ficși în ai femeii, în vreme ce-i ține mîna strînsă, cu dezgolitura dintre mănușă și mînecă apropiată de buzele lui. Capul Aurei începe să tremure încet, în semn că nu, iar mîna ei, retrăgîndu-se cu putere, strînge pînă la durere palma tînărului. Nu trebuia, Mihai, te rog! Nici nu-ți închipui ce mult îmi iubesc soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bărbat care are o pizdă în dosul genunchiului? Un murmur intrigat se ridică din public. Bull simți cum i se înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba dacă știu, prietene, dar tre’ să te faci frate cu dracul până treci puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]