3,280 matches
-
casei. Urcaseră treptele pridvorului și își dădu seama că totuși ceva nu era ca de obicei. Spre deosebire de alte dăți, ușa casei era închisă. Pregetase un moment, ca și cum nu îndrăznea să intre, dar apoi trase aer în piept și apăsă pe mâner. În tinda întunecoasă domnea un aer închis de casă nelocuită. Nu mirosea urât, dimpotrivă, se simțea o aromă slabă de busuioc, amestecată cu o urmă de scorțișoară. Înaintaseră apoi spre camera unde Calistrat obișnuia să stea. Și acolo ușa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moment dat, Boris se opri din joaca aceasta. Capacul rămăsese deschis, iar el sări sprinten de pe platformă. Se aplecă să ridice ceva de jos. Era un cablu, care se întindea până la cabina camionului care adusese remorca acolo. Trase hotărât de mânerul portierei și urcă înăuntru. Se așeză comod pe scaun, după care privi cu atenție înapoi de unde venise. De acolo de unde era, Cristian nu putea vedea ce face acesta dar avea o bănuială. Câteva clipe mai târziu, cablul se tensionă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Zece minute trecură în tăcere. Drumul îngust, pe care nu încăpea mai mult de o mașină, șerpuia pe coasta muntelui. Pohoață conducea cât de repede putea, având grijă să țină mașina pe drum. Simion se ținea cu o mână de mânerul de deasupra portierei, privind prin parbriz. Era adâncit în gânduri. Nu știa de ce îl luase Godunov pe ginerele său și se temea de ce era mai rău. Domnule comisar! îl făcu atent Vasilică. Vine o mașină din față. Îi văzui farurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită...“ O comisie ad-hoc va Întocmi un proces-verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mînere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, cîțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pînză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele norilor spre paradis), iar sub un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor pe post de bastoane, se ocupau cu evacuarea, barca trase la mal. Dante se aplecă peste cadavru; acesta zăcea cu fața În jos, cu brațele deschise În cruce și cu capul atârnat peste bord. Îi ridică Încetișor capul, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
afecțiune. - Un felinar? Arrigo Încuviință. - Dar de un tip extraordinar. Fratele Elia a spus că lumina lui va putea trece peste mare, ajungând și până la necredincioșii din Palestina. Pe o parte a ciudatului obiect era un gemuleț Închis cu un mâner. Dante desprinse dispozitivul de fixare, aruncând o privire Înăuntru. Acolo era doar o plită mică, ecranată În partea dinapoi de o parabolă care pesemne că avea funcția de a concentra lumina spre ferestruică. Se Întoarse către Arrigo cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apoi, o siluetă Întunecată se interpuse Între el și ieșirea din ulicioară. Sub imboldul acelei noi primejdii, forțele i se redeșteptară. Se ridică În picioare, rezemându-se cu spatele de zid și rămânând nemișcat, În așteptare. Își duse mâna la mânerul dăgii și se pregăti să Îl alunge pe intrus, dacă s-ar fi dovedit că nu era cel pe care Îl aștepta. În fața lui apăruse o figură Învăluită cu totul Într-o mantie de in ușoară, care Îl acoperea până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lustruit, guler impecabil și o mustăcioară subțire, pomădată à la Jaubert, ultima modă! Bătrânul îi comandă tâmplarului cel mai frumos sicriu, iar acesta lucră pentru singura dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba pe coșciug mânere din aur. Din aur adevărat. Puse apoi să se construiască un cavou deasupra căruia o statuie de bronz își întinde mâinile spre cer, în vreme ce alta, îngenuncheată, plânge în tăcere: asta nu semnifică mare lucru, dar produce un efect impresionant. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
l-am strigat, i-am prins fața în mâini, i-am lovit obrajii și i-am suflat aer în gură. Nici nu mă mai gândeam la copil. Nu mă gândeam decât la ea. Am încercat și să deschid fereastra, dar mânerul mi-a rămas în mână, așa că am lovit cu pumnul gemulețul, care s-a spart, m-am tăiat, sângele meu s-a amestecat cu al ei, am înjurat, am urlat pe stradă cu putere, ca și cum aș fi lătrat, cu furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
totul să-mi cadă pe jos, iar jandarmul a spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu pantalonii lui, pe care-i rupsese în fâșii pe care le înnodase de mânerul ferestrei. Nu credeam că-i așa de solid mânerul ferestrei... — Când aflară vestea, Mierck și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus“, îi spuseră primarului. Și se priviră cu subînțeles. Noaptea începea să se lase. Colonelul aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu pantalonii lui, pe care-i rupsese în fâșii pe care le înnodase de mânerul ferestrei. Nu credeam că-i așa de solid mânerul ferestrei... — Când aflară vestea, Mierck și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus“, îi spuseră primarului. Și se priviră cu subînțeles. Noaptea începea să se lase. Colonelul aruncă niște bușteni în șemineu, iar judecătorul o chemă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca de altfel și la alți bani, dar n‑o să îndrăznească niciodată să‑i ceară înapoi. Covorul persan este o suprafață întinsă și pufoasă, Sophie este ceva în care trebuie să pătrunzi, însă nu știi cum fiindcă nu există nici un mâner de care să te ții. Oare s‑o regulezi sus în gură și să‑i faci terci limba ca să nu mai dea din ea nici un cuvânt disprețuitor și jignitor, sau s‑o iei de jos, ceea ce‑i dificil, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rele. Peste tot sunt expuse tablouri moderne și obiecte care evocă arta și cultura veche la care ai acces doar dacă ți‑ai însușit cumva aceste lucruri. Cel mai bine însușindu‑ți‑o pe Sophie care, după cum spuneam, n‑are mânere de care să te poți apuca. Deși Rainer a studiat legile artei și le cunoaște bine, nu posedă încă nici un obiect de artă. De altfel, nu există nici un fel de legi ale artei, fiindcă arta este artă tocmai prin faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
expirat pe Îndelete. Pielea de pe obrazul stâng părea puțin aspră. Avea un machiaj discret, cu un ruj de culoare naturală. — Mulțumesc că ați venit. Numele meu este Kataoka. Keiko Kataoka. Am fost invitat să iau loc pe un fotoliu cu mânere, o piesă de epocă, și În tot timpul ăsta nu reușeam să-mi dezlipesc ochii de pe chipul ei. — Dar de ce mă priviți așa fix? Mă faceți să roșesc! Nu vreți mai bine să beți ceva? E În frigider bere sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
crezut că o să mă zdrobească, atât de Înalt era. Un munte de om. — Salut. Spune-mi pe nume, Gan. Hai, nu mai sta acolo, ia loc. M-am așezat pe un fotoliu lângă fereastră. Era un fotoliu foarte confortabil, cu mânere mari. Noaptea trecută nu reușisem să Închid un ochi. În zori, ieșisem din hotel clătinându-mă pe picioare, În căutarea unei farmacii deschise non-stop, ca să-mi cumpăr niște somnifere. În mod normal era recomandat să iei două pastile odată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Interiorul era decorat În stil victorian, o Îmbinare de aur, alb, negru, roz! În mijlocul salonului ale cărui ferestre dădeau Înspre Central Park și Fifth Avenue trona un pian cu coadă. N-am mai văzut o cameră de un asemenea prost-gust. Mânerele de la ușa sălii de baie și robinetele erau toate din aur. Yazaki adora universul ăsta de lux și acolo Își petrecea timpul cu Keiko, de seara până a doua zi după prânz, abandonându-se drogurilor și celor mai neînchipuite forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
celorlalți invitați. În cameră mai venise un bărbat și mi-am dat seama că trebuia să fie Weisthor. În vârstă de vreo 65 de ani, purta un costum din trei piese din flanel maro deschis și ținea un baston cu mâner din fildeș, ornat cu sculpturi ciudate pe toată lungimea sa, dintre care unele erau la fel cu inelul său. Fizic, semăna cu o versiune mai bătrână a lui Himmler, cu mustăcioara saca o părere, cu obrajii ca de hamster, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dintre oamenii mei. Îl cheamă Korsch și el o să te ducă acasă. Ea dădu din cap: — Te rog să ai grijă, Bernie, zise ea fără suflare, capul căzându-i în față pe piept. — Te simți bine, Hildegard? Ea bâjbâi după mânerul portierei: — Cred că o să mi se facă rău. Căzu într-o parte spre caldarâm, vomitând în rigolă și pe mânecă, în timp ce-și opri căderea cu mâna. Am sărit din mașină și am alergat roată spre portiera din dreapta ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
următorul stat, Miedersachsen, iar la Helmstedt ne-am oprit pentru un popas și ca să luăm niște benzină. Se întuneca și, uitându-mă la ceas, am văzut că era aproape ora 7. Prinzând cu cătușele una dintre mâinile lui Kindermann de mânerul portierei, i-am dat voie să facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-am prins de ea cu cătușele încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
22 de ani, despre un bonom: șters și abstract ca o cifră, ușor de confundat cu oricare din filistinii micului târg universitar; putând fi văzut în fiecare dimineață pe strada principală, întorcîndu-se pe bicicletă din piață, cu coșnița prinsă de mâner, un ceas mai pe urmă, reântâlnit într-o sală a Georg-August-ei dând citire, fără convingere, unui text șovăitor, din care însă, până la urmă, printre meandrele unor nesuferite banalități, se ridica nouă, covârșitoare prin originalitatea ei, o idee insolită cum ar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
curgând. Era sigur că este în cadă. A mers în dormitor și a dat repede pe gât două păhărele de whisky, unul după altul. Și-a scos tricoul și pantalonii. A rămas în slip și a ieșit. Cu mâna pe mânerul ușii de la baie, a mai ascultat câteva clipe. A zâmbit triumfător și a intrat ușor, fără zgomot. Din doi pași a fost lângă marginea bazinului și i-a vorbit fetei, până să deschidă ea gura. - Să-ți arăt robinetele, că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
austriecii s-au schimbat? Crezi că ne iubesc? N-ai ochi să vezi manifestațiile antisemite ale neonaziștilor, n-ai urechi să le auzi lozincile și strigătele de ură? Ce mai aștepți? bătu el nerăbdător cu încheieturile noduroase ale mâinii în mânerele jilțului. Când ieși în stradă, bătea un vânt dușmănos. Opri un taxi și ceru șoferului să-l ducă la malul mării. Coborî scările până la malul apei. Nisipul era ud de ploaie și lins de valurile care lăsau în urmă puzderie
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
ochii pe bagaje! Diferiți indivizi dubioși mă acostează oferindu-mi servicile lor pentru a ajunge la destinație. Toți mi se adresează în engleză! O fi scris pe fruntea mea că vin din Australia!? Nu! Dar scrie pe etichetă lipită pe mânerul bagajului de cală! SYD-BUD! Adică Sydney-Budapest. Le spun că nu sunt interesat... că aștept pe cineva care vine să mă ia. Unul dintre ei, de necaz, scăpa o înjurătură foarte colorată... Tac și mă uit pe tavan! Mă fac că
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
Vine..., îi este destul de greu să scape... Numai din cauza serviciului, dar face tot posibilul și vine. - La revedere, domnule Marcel! strigă Emanuela veselă, întorcându-se spre șoferul autobuzului. Sunt pe mâini bune! Apoi, așeză bagajele pe căruț și apucând de mânerul acestuia pentru a-și ajuta tatăl, plecară amândoi, sporovăind în timp ce parcurgeau drumul către casă, bucuroși... Mama Emanuelei nu mai avea răbdare. Ieșise de câteva ori la poartă, tot privind pe drum în direcția de unde trebuia să-i vină fiica. Când
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]