10,420 matches
-
apropiată de spiritul nostru; afirmarea ei națională e un recent exemplu pentru ce vrem noi ! Mi-ar părea rău să te las să te-nflăcărezi degeaba își întinse ea mâna înmănușată-n parfumată muselină de mătase, ca și cum i-ar fi mângâiat mult scurtatele plete ce-i subliniau împătimitul aer leonin. Dar el se-nflăcăra: Belgia, doamnă, și-a rezolvat situația pe care noi o vrem rezolvată acuma, cu doar treizecișicinci de ani în urmă. A fost sub dominație austriacă, așa cum unii
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
Napoleon, ce se dovedea a fi mai profund periculos, mai ascuns combinator, mai calculat, mai acaparator și decât abilul aventurier care fusese în tinerețe și decât lipsitul de scrupule autocrat care ajunsese după 1848. Se uită altfel la Brătianu, îi mângâie fără jenă fruntea aceea lățită între niște tâmple mari, depărtate, pe care numai restul pletelor tunse revoluționar le acopereau într-o sugestie de romantism și rosti în șoaptă cu regret, ca și cum șiar fi spus sieși: Ce păcat; ce păcat că
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
vede alt orizont, altă perspectivă asupra norilor și florilor, asupra soarelui și a lunii, a poveștilor noastre și din noi. Se poate zări de la înălțimea lor nimicnicia de pe pămînt? Port o cămeșoaie din Maramureș, de undeva de pe Valea Izei. O mîngîi mecanic, dar cu multă tandrețe. Ca și cum am pierdut ceva însemnat și nu o mai am decît pe ea. Dar dacă așa și este?... Deseori, în duminicile foarte frumoase sau, dimpotrivă, foarte urîte, mă duceam la Muzeul }ăranului Român. Ca într-
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
în neștire, strigă după Alior cel cu tărie să-l absoarbă, să-nghită mașturul, să-i umble jignița. Beiul leuprados îi dă atunci să-și răsfețe gura-i hămesită cu rămâniacul cel menit. Îl dezmiardă cu preadulci sărituri și-l mângâie cu vorvor de usârdnicii îl strânge ușure între dinți, ca și cum i-ar câmpoți tăria, apoi îl lasă volnic să se-ntoarcă la poarta zgăului cel teferic. Revărsarea e pe-aproape, o simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
noapte bună, Bobby, îmi cere. Apoi adaugă, pentru prietena lui Carlton: Ar fi trebuit să se culce chiar înainte de a fi început petrecerea. Gagica lui Carlton își dă părul pe spate și îmi spune: - Noapte bună, bebeluș. Zîmbește victorios și mîngîie șuvița de păr de pe fruntea lui Carlton. - Nu! strig din nou. Mama îl cheamă pe tata, care mă înhață și dă să iasă cu mine din cameră, ținîndu-mă în brațe ca pe o bombă vie care sînt. înainte de ies, îmi
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
Carlton e tot mai întunecat, aproape negru. Urmăresc totul. Tata încearcă să-i apese gîtul și Carlton încearcă să-i apese mîna. Părul mamei e năclăit de sînge. îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea cu ochii cum se stingea viața din el. Cînd fața i s-a vlăguit, mama a început să jelească. O parte din ea s-a desprins
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
încăpățânare, să-l facă, în sfârșit, dependent. Dar mai ales să-și manifeste sentimentele reprimate în cei cinzeci de ani de căsnicie. Poate să fie afectuoasă cu soțul căruia îi mima somnul pentru a se face dorită, poate să-l mângâie, să-l îngrijească ca pe un copil. Și dependența lui față de ea pare să fie rolul pentru care s-a pregătit toată viața, copiii nefiind decât un exercițiu a priori. În puținele momente de luciditate, asaltate cu halucinații mai ales
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
nu fie nici o confuzie între cine și cine se dă lupta, inserturile avertizează. "Inamicii", burtoși, caraghioși, stupizi, ținând ședințe nesfârșite; dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
un căcat, - se posomorî Soljenițîn. - De ce? Că doar Gorbaciov a readus Rusia în lumea liberă! - Liberă de ce? De morală? - se posomorî și mai rău scriitorul. Gorbaciov al tău e un fiu de cățea! - Nu te necăji prietenul meu rus! - îl mângâie pe umărul lui de fost deținut James Bond. Soljenițîn răspunse cu un zâmbet strâmb. Amândoi au ochelari Armani negri. James Bond e îmbrăcat cu un maieu de bumbac, pantaloni negri cu dungi gri, bretele și șosete Hugo Boss. Soljenițîn are
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
un regret amarnic mai ales. Îmi limpezesc cu apa-i curată ochii triști și-n suflet e deodată primăvară. Cântând de fericire de pe vechi cruci coboară puzderie de visuri ce-au fost criști. Ce răcoroase umbre sclipesc în jurul meu! Le mângâi și trăiesc numai în clipa în care uit că-n viață m-a însoțit risipa și că mi-a fost adesea mult prea greu. Ca să gonesc din gânduri al amintirii plâns înot ca un copil în râul Lethe. Îi sorb
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
calculatorul și am început să tehnoredactez o carte, o carte ce a adunat în filele ei primăveri și muguri, raze de soare și verdeață, cromatica toamnei și puritatea iernii, o carte a speranței multor primăveri ce-și pot făuri destinul mângâiați de magia cuvintelor. Ghioceii primelor creații literare din această carte așteaptă să devină în timp raze de foc care să modeleze lutul transformându-l în piatră. Antologia „Micuții scriitori din Banatul Montan“ continuă misiunea culegerilor de creație literară „Îndrăgostiți de
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
rară frumusețe și sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleștează amintirile, nori ai tristeții pe aripi cenușii ale vremii, gânduri și aspirații care se țes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfințitului care mângâie privirea sa blajină și însetată prin cânturi ale liniștii depline. Un cor de îngeri coboară să aducă lumii sale purificare și tihnă. Iar fiecare înger a lăsat o lacrimă a necuprinsului pe versul poetului. Sonetul e acea scânteie a cuvintelor
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
o multitudine de stări esențiale, temeinice în conținut, armonioase în exprimarea lirică. Este, într-adevăr, o izbândă ce merită a fi cunoscută și considerată. Mă bucur de acest sonet și vi-l recomand cu prețuire colegială. Este o carte aleasă!..." „Mângâiați de dulceața acestei glorii, nu ne pasă de surghiun“ - Dante Alighieri Evenimentul va avea loc miercuri, 1 Aprilie, ora 18:00, la Sala Traian Moșoiu a Primăriei Municipiului Oradea. Vă așteptăm cu drag. ------------------------------------------------------- Florian Chelu Madeva și Alexandrina Chelu Oradea
LANSAREA VOLUMULUI „SONET – NUMAI RETROGRADUS” de FLORIAN CHELU MADEVA în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382680_a_384009]
-
din vise albastre o speranță, Cănd ploile-durerii plângeau printre suspine Și aș fi vrut să-ți dărui doar ție a mea viață, Dar am uitat că nu îmi aparțin doar mie. Cât aș fi vrut să te sărut, să-ți mângâi chipul Și focul să ți-l sting în noaptea pătimașa, Dar am plecat căci mă forță destinul, Să fug fără să-i dau iubirii nici o șansă! De ce există vină în marea de iubire? Când singură să crimă de care-i
IMPOSIBILA IUBIRE de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382689_a_384018]
-
când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul de revedere. Cu fiori de spaimă îngenunchez la mormânt, le mângâi amintirea și irișii din flori. Spre pace și odihnă mă rog la Tatăl Sfânt. Mă-nchin și le sărut pozele ce-mi dau fiori. La casă părintească duc plumb în picioare că, bucuria revederii-i amintire. În ceața ochilor încremenește
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
vieți însemnate, Consemnată prin încrederea - tăcută, Determinată de iubirea-i arhicunoscută! Tu acel “înțelept” de zici că n-o înțelegi, Dar ți-aduci aminte ca s-o respecți, Să-i săruți veșnic mâinile amândouă, De nu uiți, ea te va mângâia cât nouă... Astfel, psihicul feminin prezintă următoarele trăsături particulare: “imaginație bogată, sensibilitate deosebită, răbdare, capacitate remarcabilă de a asculta și simplifica, predominanța vieții vegetative, facilitate verbală, inteligență afectiv-intuitivă, dexteritate, prevalența sentimentelor estetice” (după George Baciu, ‘’Psihicul feminin, o enigmă?’’, Psicho
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
ochii lumii. Tu mă atingi, înfiorată Mâna-mi retrag, îmi pare rău Și vreau aidoma, pe dată Să se repete gestul tău. Doresc cu patimă nebună Trăirea sărutării întâi Când am simțit că sunt o strună Care vibrează de-o mângâi! Atât doresc, să mă săruți, Să mă lipești duios de tine Apoi...să pleci și poți să uiți De n-ai simțit nimic din mine... Vreau să rămân cu insomnii În casa adorării zorilor Și necântate simfonii Să le murmur
DE DRAGOBETE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382724_a_384053]
-
atòska Să tire ćhibăθe. [o rromano amboldipen: Daniel-Samuel Petrila] [traducere în rromani: Daniel-Samuel Petrila] # În limba ta - de Grigore VIERU - În aceeași limbă Toată lumea plânge, În aceeași limbă Râde un pământ. Ci doar în limba ta Durerea poți s-o mângâi, Iar bucuria S-o preschimbi în cânt. În limba ta Ți-e dor de mama, Și vinul e mai vin, Și prânzul e mai prânz. Și doar în limba ta Poți râde singur, Și doar în limba ta Te poți
GRIGORE VIERU de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382749_a_384078]
-
Și vinul e mai vin, Și prânzul e mai prânz. Și doar în limba ta Poți râde singur, Și doar în limba ta Te poți opri din plâns. Iar când nu poți Nici plânge și nici râde, Când nu poți mângâia Și nici cântă, Cu-al tău pământ, Cu cerul tău în față, Tu taci atuncea Tot în limba ta. Referință Bibliografica: ÎN LIMBA TA/ TIRE ĆHIBĂΘE - GRIGORE VIERU / Daniel Samuel Petrila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII
GRIGORE VIERU de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382749_a_384078]
-
2017 Toate Articolele Autorului MAREA EGEE Nu poți,tu,Mare Egee Să-mi dai frumusețea mie Și-ochii tăi albaștri poate Ce priviri străine-mbie! Să-mi dai liniștea din seara-n Care prima dată te-am văzut Și m-ai mângâiat pe gleznă Și mi-ai dat primul sărut Nu vrei tu,Mare Divină Să mă-nveți visul să-l duc, Iar pentru toate acestea Imn de slavă să-ți aduc! Referință Bibliografică: MAREA EGEE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MAREA EGEE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382760_a_384089]
-
i-ar fi anii un îndemn Să-și spună sieși: Mai rămân! Ați observat strigătul din ochii lor? E disperat, tăcut, dar cu ecou În inimile celor ce stimează un erou. Acolo - e un țipăt surd, asurzitor... Ați observat cum mângâie ei zarea, Uitând de tot ce e în jurul lor, Suspin chemând în ajutor Un suflet alungând însingurarea? Iar când, prin lacrimi lung prelinse, Răzbate, trist, câte-un oftat, E semn că dorul lor s-a înălțat, Spre ceru-mpodobit de priviri
PRIVIRI STINSE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382764_a_384093]
-
ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca tine, să o mângâi și să o sărut. Cât de mult te iubesc în clipa aceasta. Ești perfectă, scumpo, și ai cei mai delicioși sâni pe care i-am întâlnit vreodată la o femeie. Cred că așa trebuie să arate o femeie fermecătoare, care
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
fierbinți, împrăștiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
în mișcarea dinamică a celor două corpuri, ce tot încercau să-și armonizeze ritmul, se juca cu vârful degetelor în umezeala călduță. Sfârcurile fetei erau ca niște coloane mândre și tentante, de aceea el le devora cu buzele și le mângâia apoi cu vârful limbii, simțind o dorință de a o posedă și mai mare. - Ești dulce. Peste tot ești dulce, spuse fata. Gura lui caldă și umedă îi făcea plăcere. Limba lui se împerechea cu a sa într-un dans
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]