4,645 matches
-
Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al virginelor, întruchiparea capitalismului pentru cei de vîrsta mea, mîngîierea pe care o așteptau toți bătrînii decrepiți. Numai idolul ei nu, acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine că aici e cheia problemei, adevărul a rămas undeva la mijloc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bine. Așa se pare și ăsta era principalul lucru care mi se tot repetase cu o blândețe insistentă. Reacționasem bine, fapt care dăduse naștere la o stare de caldă recunoștință, palpabilă și permanentă, în care, fiind lipsit de orice altă mângâiere, eram invitat să mă bălăcesc în mod abject. Inevitabilitatea situației de a mă bălăci în această stare era exact lucrul de care încercam acum să fug. Ratasm momentul acțiunii; percepeam acest fapt uneori cu un regret crunt, îngrozitor, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din nou scaunul de masă și se așeză. Ridică sabia ca și cum ar fi fost un obiect foarte greu și-și răcori fruntea lipind-o de lamă, rotindu-și încet capul în contact cu ea cu o mișcare ce aducea a mângâiere. Apoi o puse pe masă, ținând în continuare o mână pe mâner. M-am uitat la mânerul lung de culoare închisă care continua arcuirea ușoară, înspăimântătoare a lamei: învelișul lui împletit, semănând cu o piele de șarpe împodobită cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
genunchii. Sentimentul de intimitate era copleșitor, și am iertat-o imediat pentru că nu mai voia să facem ce făceam În camera 202. Încet, am avut o revelație că ăsta eram eu, numai eu - corpul ăsta gol, fermecat, exaltat de atâtea mângâieri. Niciodată n-am vrut să fac dragoste doar cu o parte din mine, Într-un singur fel, ci Întotdeauna cu Întreg corpul, cu Întreaga lume. Am simțit un curcubeu desfășurându-se În mine, și mi-am dat seama de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lume. Am simțit un curcubeu desfășurându-se În mine, și mi-am dat seama de ceva ce nu voiam să uit niciodată: Sascha Knisch era suma tuturor posibilităților, tuturor nebuniilor și tuturor minunilor. Dora vorbea În șoaptă, aproape imperceptibil, dar mângâierile ei vorbeau cât zece. Ajungând la membrele inferioare, se aplecă peste fața mea și Îmi spuse, gâdilându-mă cu părul și c-o voce umedă, că am picioarele de campion la ciclism, vânoase și puternice. Apoi se Întinse mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trecuse, acum părând nu numai inutil, ci și nedorit. Nu-i poți fi recunoscător cuiva pe care-l cunoști de atât de multă vreme. Primești favoruri și faci favoruri și vorbești puțin despre vreme, fără să te indignezi de-o mângâiere sau să te Întristeze un moment de indiferență, și dacă l-ai văzut În stal, zâmbești o dată sau de două ori În timp ce dansezi, pentru că trebuie să faci ceva cu fața ta, care e una nu prea expresivă, iar unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se execută, dar mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold, repetă Herr Kolber și Anna Întoarse căptușeala. Când văzu că și buzunarul acela era gol, Herr Kolber coborî revolverul, dar Încă mai tremura de furie bătrânească. — Faceți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii, bagă coșul într-o margine, face un gest de mîngîiere cu palma pe sub broboadă murmurînd ceva, după care se întoarce să urce. O familie cu doi gemeni, fiecare cu cîte un copil în brațe, avansează cu greu printre rîndurile de scaune. Iulian Barbu s-a oprit lîngă femeia cu guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeia îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat, ca o mîngîiere nesfîrșită. Ușor-ușor, trezite din amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar obrazul ei se îndeasă tot mai des în pieptul bărbatului, inspirînd cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deja reproduse la scară. Numai că Bull se temea și mai mult de un eventual refuz venit din partea lui Juniper. Se temea că nu va fi suficient de ferm și de consecvent pentru a o putea satisface. Se temea că mângâierile lui pe sâni nu erau suficient de empatice - că era prea evident că mâinile lui erau antrenate doar pentru masturbare. Bull voia să poată absolvi academia lui Juniper. Și, pe lângă toate celelalte, în seara asta era și această vulnerabilitate agasantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi uitat, am o mâncărime în scăfârlie care ține musai să-mi reamintească de asta. Și nu cred să fie de-ajuns să vă descriu blândețea lui Uca, zâmbetul ei care-mi lumina orice amărâtă de dimineață, după-amiază sau seară, mângâierile acelea care ștergeau într-o clipă orice complicație chinuitoare ca și când nu ar fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca un escroc sentimental fără scrupule, aproape că o târam, știind, oho, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu ochiul printre perdele și le vedeam împreună, cu corpurile și degetele ocupate de blânda știință a sânilor lui Catherine și-a sutienelor concepute pentru a-i scoate în evidență într-un fel sau altul. Karen îmi atingea soția cu mângâieri stranii, lovind-o ușor cu vârfurile degetelor, mai întâi pe umeri, de-a lungul adânciturilor roz lăsate de lenjeria intimă, apoi pe spate, unde încuietorile de metal ale sutienului lăsaseră pe piele amprenta unui medalion, și-n cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zonele rănilor pe care le marcase pentru moartea ei. Șovăind, mi-am coborât brațul de pe umărul lui. Stomacul tare îi era marcat de o rețea de cicatrice. Pe șoldul drept, cicatricele formau un model care-mi aștepta degetele, șabloanele unei mângâieri imprimate cu ani în urmă într-o uitată tamponare multiplă. Controlându-mi flegma pe care o simțeam în gât, am arătat spre cicatrice, cinci gâlme care descriau un cerc vag deasupra crestei iliace. Vaughan mă privi fără un cuvânt în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dat fiind că ea o dorește, nu se poate să nu existe? Profesorul e acolo, la biroul lui; în conul de lumină al unei lămpi de masă se ivesc mâinile lui în aer sau abia atingând volumul închis, cu o mângâiere tristă. — Pentru a citi - spune el - e nevoie să existe un obiect, un obiect făcut din scriere, un obiect solid, material, ce nu poate fi schimbat; prin acest obiect ne confruntăm cu alt lucru, care nu e prezent, dar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
grup, căci nimeni nu poate fi delegat să reprezinte pe altcineva: patru foști pușcăriași, dintre care un evadat, trei foști internați cu infirmiera și manuscrisul infirmierei. Sau perechi, nu în mod necesar, dar ca tendință, soț și soție, de parcă singura mângâiere a vieții în doi ar fi producerea de manuscrise. Fiecare dintre aceste personaje a cerut să vorbească cu șeful unui anume sector sau cu expertul unei secții, dar sfârșesc toți prin a fi primiți de doctor Cavedagna. Șuvoaie de discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
doamnei, ca și în reacțiile mele, dat fiind că o anume reciprocitate se stabilise în mod evident între sensibilitatea ei și a mea. Întreprindeam delicata recunoaștere tactilă cu buricul degetelor, dar și planând mădularul meu peste sânul ei, într-o mângâiere razantă și rotită, dat fiind că poziția în care ajunsesem să ne aflăm favoriza întâlnirea acestor zone diverse, iar ea părea să accepte, să ajute și să ghideze, autoritară, aceste mișcări. S-ar putea ca și pielea mea să prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lungă se derulează de pe un fel de mașină de scris, care, cu viteza unei mitraliere, o acoperă cu majuscule reci. — Atunci, dacă îmi permiteți, voi profita să iau capitolele ce-mi mai rămân de citit, spui tu, atingând cu o mângâiere tremurată fluviul dens al scriiturii, în care recunoști proza care ți-a însoțit orele tale de deținut. — Cum doriți, spune ofițerul, vă las cu Sheila, care va insera programul de care avem nevoie. Cititorule, ai regăsit cartea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atît de Încet Înainta aceasta. Nu-i era teamă de imensitatea mării liniștite care o Înconjura, de inimaginabila adîncime care se deschidea sub picioarele lor, nici măcar de posibila prezență a rechinilor. Singurul lucru de care-i păsa era să simtă mîngîierea apei de-a lungul trupului, care i-ar fi Îngăduit să uite, fie și pentru numai cîteva clipe, Înspăimîntătoarea monotonie de a sta așezată, ore și zile Întregi, la prova unei bărci care nu Înaintase nici un metru În acea absurdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîteva mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați adevărați care nu se temeau de moarte. Toți cei care s-au temut de ea au rămas să zacă în tranșee. Cei care au înfruntat-o au simțit pe frunte și pe obraji mîngîierea aripilor Victoriei. Italia a devenit un stat datorită a o mie de oameni curajoși. Italia a devenit o putere datorită a zece mii de bravi, a zece mii de soldați care nu s-au temut de moarte. Și tot ei au reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
valurilor. Fetele cele mai frumoase se îngrijeau să le ducă apa proaspata și mâncare celor care munceau, să le șteargă sudoarea atunci când era nevoie, să le ofere un zâmbet sau un cuvant dulce și să-i răsplătească pe burlăci cu mângâieri și îmbrățișări pătimașe, după lăsarea serii. Tapú Tetuanúi se simțea foarte fericit cu rolul său, mai ales datorită faptului că scumpă lui Maiana părea să-i acorde mai multă atenție decât oricăruia dintre nenumărații ei pretendenți, chiar și decât lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dragoste cu Vetéa Pitó, iar Tapú Tetuanúi se convinse că, până când Miti Matái nu-l va accepta că discipol, iar tatăl Maianei nu i-o va da de soție în mod oficial, focoasa față nu va-nceta să-și dăruiască mângâierile altor amanți, ori de câte ori aceștia i-o vor cere. Cât despre Miti Matái, acesta părea să se încreadă atât de mult în arta lui Tevé Salmón, încât nici macar nu trecu prin golful lui Farepíti, ca și cum ar fi vrut să dovedească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ești văduva! bolborosi în cele din urmă Vetéa Pitó. Ai fi putut veni cu noi. Nu cred că ți-ar fi plăcut. Și nici mie. Îi observa apoi cu privirea aceea a ei, care promitea un paradis de sărutări și mângâieri. Să mă vizitați pe rând, adaugă. Va trebui să rămân satisfăcută pentru mult, mult timp... Se ridică și se depărta de-a lungul apei, iar cei trei prieteni o urmăriră cu ochii până când nu mai era decât un punct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
văzut niciodată, recunoscu el, cu lăudabila sinceritate. Dar am umblat prin locuri în care oamenii se temeau de ei că de diavol. Se pare că sunt și canibali. Nu mai aveau ce să obțină de la insulari, în afară de apă, provizii și mângâierile celor mai focoase tinere, astfel că, două zile mai târziu, Miti Matái ordona să se ridice pânzele, odată cu căderea serii. Dacă rechinul încă se mai află prin preajmă, odată cu lăsarea întunericului, mai ales dacă începe să sufle și vântul, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi dureau mai mult să se atingă pe pielea crăpată sau să se întindă pe salteaua rece, scăldată în sudoare, cu atât mai luminos trebuia să-și închipuie viitorul. Fețele îi dureau de la atâta zâmbit. Îi ardea pielea înroșită de mângâieri. Cu cât maratonul dura mai mult, cu atât recompensa trebuia să crească la proporții tot mai incredibile. Apoi, în cât timp îi ia unui doctor să-ți spună că boala ta e mortală sau unui judecător să pronunțe o condamnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai fusese niciodată bătută. Coborî înfrântă și se încuie în camera ei. Așezată pe covor, cu genunchii la gură, plânse în voie până când se întoarse mama acasă. În momentul în care aceasta o luă în brațe și-o copleși cu mângâieri, fetița constată, uimită, că nu simțea nici un resentiment față de femeia care o lovise. Dimpotrivă. O admira pe bunica. Cum fugise ea, cu toată bătrânețea, s-o ajungă din urmă, cu ce hotărâre o lovise și cu ce inimă de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]