748 matches
-
o o situație penibilă când prietena ta îți disprețuiește iubitul. Nu că Aidan ar fi fost iubitul meu... Ultimul meu iubit, Sam, fusese un tip foarte amuzant, dar într-o noapte de tristă amintire i s-a pus ștampila de Mângâietor Delicat pentru că a mâncat iaurt-cremă degresat cu căpșuni și, deși asta n-a avut nimic de-a face cu faptul că ne-am despărțit - relația noastră nu era menită să fie una de durată -, a complicat puțin lucrurile între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iaurt-cremă degresat cu căpșuni și, deși asta n-a avut nimic de-a face cu faptul că ne-am despărțit - relația noastră nu era menită să fie una de durată -, a complicat puțin lucrurile între noi. Nu văzusem niciodată un Mângâietor Delicat care să scape de acest stigmat: cine e, așa rămâne pe viață. Jacqui era ca împăratul roman din Gladiatorul, degetul ei se îndrepta în sus sau în jos, soarta unui om era hotărâtă într-o clipă și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așa rămâne pe viață. Jacqui era ca împăratul roman din Gladiatorul, degetul ei se îndrepta în sus sau în jos, soarta unui om era hotărâtă într-o clipă și nu mai exista cale de întoarcere. Detest testul de detectare a Mângâietorului Delicat, dar nu sunt cea mai în măsură să judece pentru că eu am o „chestie“ cu bărbații care adulmecă. Bărbații care te asaltează folosindu-și fața și capul, fără să apeleze la mâini, împungându-te cu capul în gât, frecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la mâini, împungându-te cu capul în gât, frecându-și fruntea de a ta, înainte de a te săruta în sfârșit - act însoțit uneori de sunete tânguitoare. Nu-mi plac deloc. Deloc. — Deci, când te întâlnești din nou cu acest potențial Mângâietor Delicat? a întrebat Jacqui. A rămas să-l sun când o să am chef, am spus cu un aer distrat. Totuși, m-a sunat el după două zile, a spus că n-a mai suportat tensiunea de a aștepta să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
au schițat un „Hei“. —Dumnezeule, e bestial. Jacqui părea uluită, dar și-a revenit apoi. Nu că ar conta. Poți să ai cel mai arătos bărbat din lume, dar, dacă refuză alunele din partea casei din cauza unei fobii de microbi tipică Mângâietorului Delicat, adio! — O să mănânce alunele, am zis prompt și m-am oprit pentru că tocmai apăruse. M-a sărutat, s-a strecurat lângă mine și a salutat-o pe Jacqui, dând din cap. —Pot să vă aduc ceva de băut? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
A fost o seară grozavă. Ne-am simțit așa de bine împreună că am luat încă un pahar, apoi încă unul, iar Aidan a insistat să plătească el nota. Din nou, asta m-a îngrijorat. Oare cineva care nu e Mângâietor Delicat ar fi insistat să o împărțim la trei? —Mulțumesc, am zis. Nu trebuia. Da, mulțumim, a zis Jacqui, și eu mi-am ținut răsuflarea. Dacă zicea ceva de genul c-a fost o plăcere să își petreacă seara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a fost o plăcere să își petreacă seara cu două doamne minunate, eram duși pe copcă. Dar el a zis doar „Cu plăcere“ și, de bună seamă, asta avea să fie o bilă albă în proba finală de eliminare a Mângâietorului Delicat, nu? — Hai să mergem la toaletă, a zis Jacqui. Înainte de a migra spre casă. —Bună idee. Am urmat-o și am întrebat: —Ei bine? Mângâietor Delicat? —El? a exclamat. Categoric nu. —Bun. Eram mulțumită - încântată chiar - că Aidan obținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
seamă, asta avea să fie o bilă albă în proba finală de eliminare a Mângâietorului Delicat, nu? — Hai să mergem la toaletă, a zis Jacqui. Înainte de a migra spre casă. —Bună idee. Am urmat-o și am întrebat: —Ei bine? Mângâietor Delicat? —El? a exclamat. Categoric nu. —Bun. Eram mulțumită - încântată chiar - că Aidan obținuse cu brio certificatul de non-Mângâietor Delicat. Plină de admirație, ea a adăugat: — Pariez că e greu să-l ții în lesă pe unul ca el. Zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-am simțit exaltată de speranță. Așa tare încât m-am simțit în stare să dau ochii cu lumea. Pentru prima dată de când murise, îmi doream cu adevărat să văd pe cineva. Rachel era plecată într-un loc de meditație Mângâietor Delicat, așa că am sunat-o pe Jacqui. Am încercat pe mobil pentru că ea era întotdeauna în plimbare, dar a intrat mesageria. Într-o doară, am sunat la apartament și a răspuns. —Nu-mi vine să cred că ești acasă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
luni de când ne-am despărțit. De ce sunt atât de afectată? Nici măcar nu mă mai gândisem la el de secole. Cu un aer obosit, s-a întins pe iarbă, cu fața în sus. —N-ai vrea să iei în calcul un Mângâietor Delicat ca viitor prieten? am întrebat-o. Măcar ei n-ar încerca să îți propună o partidă în trei cu o prostituată. —N-aș putea. Mi-ar veni să vărs. —Dar toți non-Mângâietorii Delicați ăștia..., am zis, dezarmată. Sunt groaznici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
furgonetă, a condus-o chiar el și mi-a ridicat toate cutiile și lucrurile. M-a ajutat chiar să fac curat în casa nouă și tu m-ai luat de beregată și mi-ai zis, „Dacă zici că e un Mângâietor Delicat pentru chestia asta, o să te urăsc“. Și am fost așa de nedumerită pentru că, deși părea un comportament de Mângâietor Delicat, pe el îl făcea să pară și mai macho și mai sexy și ți-am zis, „Tipul acesta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
curat în casa nouă și tu m-ai luat de beregată și mi-ai zis, „Dacă zici că e un Mângâietor Delicat pentru chestia asta, o să te urăsc“. Și am fost așa de nedumerită pentru că, deși părea un comportament de Mângâietor Delicat, pe el îl făcea să pară și mai macho și mai sexy și ți-am zis, „Tipul acesta n-are nici un oscior de Mângâietor Delicat. Trebuie să te iubească sincer“. —Îmi amintesc. A oftat și am mers în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o să te urăsc“. Și am fost așa de nedumerită pentru că, deși părea un comportament de Mângâietor Delicat, pe el îl făcea să pară și mai macho și mai sexy și ți-am zis, „Tipul acesta n-are nici un oscior de Mângâietor Delicat. Trebuie să te iubească sincer“. —Îmi amintesc. A oftat și am mers în tăcere, apoi a zis: —Ai fost așa de norocoasă. Da, am zis. Am fost. Nu m-a sfâșiat când am spus-o. N-am simțit nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Aveți grijă cum conduceți. M-am întors spre Jacqui. De unde îl știi pe amicul? Pe domnul polițist Karl? — Am colaborat la una din vizitele lui Bill Clinton. A gâfâit, cuprinsă de o altă contracție. —Era bodyguard. —Arătos, nu-i așa? —Mângâietor Delicat. În ce fel? —Prea drăguț. Până să ajungem în salonul pentru nașteri de la spital, contracțiile erau la un interval de patru minute. Am ajutat-o pe Jacqui să-și schimbe rochia minunată cu o cămașă oribilă, apoi a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
toți fiorii când am auzit asta. —Mama ta ți-a pus numele Bifang, deși Dumnezeu mi-e martor că am Încercat să o fac să aleagă alt nume. „Jad cu reputație bună“ sună ca un afiș publicitar, după părerea mea, mângâietor pentru urechile celor care nu știu mai mult de-atât. „Bifang, bifang, cumpărați acum bifang!“ Ha, mai bine ți-ar fi zis fang pi, un pârț, da, chiar asta ai și fost, un pârț mic și puturos care a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acționeze. Se târâ Încet lângă Erina și Îi puse ușor palma peste buze. Femeia se trezi, dar nu spuse nimic. Lumina lunii, care pătrundea prin pânza cortului, făcea ca totul să se vadă ca printr-o mătase fină, Întunecată, dar mângâietoare. Erina observă că Oană are mâinile libere și că desface funia cu care erau legate Încheieturile ei. Înțelese că Începeau evadarea, dar nu Înțelegea cum. Cortul era păzit, tabăra la fel. Căpitanul privi În jurul lui, dar nu găsi nici un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
turnurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vestește vechea și trista legendă că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înalța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicîndu-și fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le-au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea. Învățăturile lui Buddha, viața lui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
națiuni a românilor, îl încheie cu un tulburător și creștinesc adevăr, să știe și să conștientizeze toată suflarea românească din Basarabia, că "acolo unde a lovit palma jandarmului sau cuvântul neghiobului, rușinea n-o poate spăla cnutul imperial, oricât de mângâietor s-ar arăta, ci numai sărutul maicii Românii." Drama celuilalt Mircea, adică M. Druc, e de altă natură, pentru că "structura lui intelectuală e a celui vindecat de complexul sfâșierii". În pofida acestui fapt, însă, el "a fost tratat la Chișinău și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar care nu te invita nicicum s-o iubești. Însă Georgie o iubea - și pe Bunica, pe care o săruta pe mânecă, pe genunchi, îmbrățișându-i genunchiul sau brațul cu ambele mâini și împingând buza de jos înainte, cast, greoi, mângâietor, blând și harnic atunci când își apleca spatele îngust, iar bluza se lăbărța toată în jurul lui și părul albicios îi sta ridicat și des ca ciulinii sau ca pălăria florii soarelui din care au fost culese semințele. Bătrâna doamnă îi permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
decât ochii. Avea ochi de lumină, o lumină verde-albastră, ei înșiși erau lumina o lumină verde-albastră, așa i-am văzut în somn, era la început doar o lumină albă, nesfârșită, ca a soarelui de amiază, care inunda totul, dar blândă, mângâietoare, spre care lunecam plină de bucurie, apoi s-a făcut albastră-verde, unduitoare, ca o apă nesfârșit de adâncă și înmiresmată și atunci i-am auzit glasul : "Fetiță, scoală-te" și m-am căznit să deschid și eu ochii și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gând. — Nu, am răspuns. Palmer mă mai studie câteva minute, apoi oftă și zise: — Așa e mai bine. Și tu cum te simți, Martin? — Mort, am răspuns. În rest, minunat. — Hai, spune-mi, vorbește, spuse Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu surprindere că mă pregăteam să-i opun rezistență. Nimic, nimic, am spus. — Ce înseamnă asta, „nimic”? — Înseamnă că n-am nici un fel de probleme nerezolvate. — Mare mincinos mai ești! zise Palmer. M-am uitat lung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ciuruite de pori dilatați, aflate atât de aproape de ea, de cealaltă parte a mesei, îi inspirau un ciudat simțământ de tristețe, de bătrânețe. Se simțea cuprinsă de frică și în același timp de milă. Rosti, doar ca să spună un cuvânt mângâietor: — O, nu fi îngrijorat, te rog, nu fi îngrijorat... — M-am privat de tovărășia ta și acum cred că am greșit. Dar să fie oare prea târziu? Mi-era teamă tot timpul că ai să mă socotești înspăimântător, un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor înguste, plumbuite, precum și galeria picturilor canonice, de pe pereții afumați. Dinaintea catapetesmei și de-a dreapta altarului, ferecată în foiță de argint patinat și fărâmițe de curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu-l va rosti, făcându-se a nu fi priceput nimic, alternativă pe care o prefer, deoarece doresc să priceapă totul pentru a nu mă simți singură - dulce alianță (alianță, iar nu complicitate) a unui om alături de tine, cu știința mângâietoare a tăcerii. Mâine pleci... Când te vei mai întoarce?” - „Niciodată”, eram să răspund, dar fiindu-mi teamă de reacția ei imprevizibilă, încercai un nevinovat ocol ce nu era decât forma de viață a unei sincerități disperate, îmi dădui seama atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Muntele Sinai și dealul Căpățânii, în timp ce domnul Pavel ne căuta în vis lângă tufele de măslini, să venim să vedem fantasticul răsărit de soare dinspre Marea Roșie... În seara aceea - căci mă prinse înserarea acolo - soba bucătăriei iradia o dulce căldură, mângâietoare; doamna Pavel, în sărbătoarea născută de epistola domnului Davidsohn pregăti și ne servi nemuritoarele ei rulade, iar eu, mâncându-le, mi-adusei aminte deodată de serile petrecute asemeni cu Anna Viaceslava în anul începutului de război, în bucătăria mătușii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]