864 matches
-
tocmai se întorcea de la cîmp în urma boilor, și a întrebat: Ce are poporul de plînge?" I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. 6. Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și s-a mîniat foarte tare. 7. A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăți, și le-a trimis prin soli în tot ținutul lui Israel, zicînd: " Oricine nu va merge după Saul și Samuel, își va vedea boii tăiați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
împăratului Saul, cîntînd și jucînd, în sunetul timpanelor și alăutelor, și scoțînd strigăte de bucurie. 7. Femeile care cîntau își răspundeau unele altora, și ziceau: "Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii." 8. Saul s-a mîniat foarte tare, și nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: "Lui David îi dau zece mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește decît împărăția." 9. Și din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine, și n-am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui și pînă în ziua de azi." 4. Dar domnitorii Filistenilor s-au mîniat pe Achiș, și i-au zis: "Trimite înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai așezat; să nu se coboare cu noi pe cîmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaș în timpul luptei. Și cum ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
depreciative la adresa josniciei făptuite. Să nu ne lăsăm înșelați de text. Și de astă dată se exagerează proporțiile unui gest altfel normal, pentru a se dezvălui, fără intenție explicită, anormalitatea: Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mânii ei mici, care se dăduse și ea pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă..." (p. 158). Dacă am citi cu precauție istoria afecțiunii celor doi, - relatată la începutul romanului pentru a conferi legăturii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a Întors cu fundu-n jos. Toate merg anapoda. Vara-i frig, și iarna cald. Auzi numai de cutremure, inundații și pogromuri. Nu știu de ce ne pedepsește Dumnezeu! - Dacă umblați și voi cu fofârlica, una spuneți, alta faceți... Dumnezeu s-a mâniat. Dacă vă merg treburile bine, uitați și ce-ați mâncat. Cum treburile se Încurcă, cum scoateți sfânta cruce și icoanele, cum scoate Subotin acesta al vostru așii din halat și Începeți să vă Închinați de vă spargeți capetele... - Suntem păcătoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
baba Gahița: să-i deie Ilenei baba apă din pumni, să beie, căci altfel se duce fără să ierte pe lumea cealaltă... Și s-a apropiat baba și îndemnau vecinele, ș-a venit și Ion - da’ Ileana făcea cu dosul mânii semn de împotrivire spre ușă: Nu! nu! - și șoptea: — Să mă lese, să mă lese să mor în pace! Și n-a vrut să beie apă din pumni - ș-așa nici pe baba Gahița n-a iertat-o, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boierul. - Nu l-am pălit așa de rău... Trebuie să aibă de mai nainte ceva... Și mergea la pas prin pădurea plină de apă... De două ori greși drumul și trebui să se întoarcă înapoi. Acu iar începea să se mânie. Dar când ajunse într-un târziu la casa chihaiei, îndârjirea căzu: carul sta gol în mijlocul ogrăzii și boii mestecau o leacă de iarbă la adăpost, subt un șopron. Intră în tindă. Îndată simți blândețea focului. Dar lângă vatră, jos, slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duce... tatăl ei s-a întors azi acasă... Domnu Ion s-a întors acasă... Voiam să-ți spun numaidecât... Chiar de aceea te-am așteptat... —Te-a trimes Tudorița? Nu, nu m-a trimis Tudorița. Azi a venit domnu Ion mâniat... I-a arătat o scrisoare... Nu știu cine-a făcut un denunț... Vai! ș-așa de cumplit a bătut-o, a lăsat-o mai mult moartă... Și tot o întreba: Cu cine? cu cine? Al cui e copilul?... Ș-o bătea... Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vântul nopții, îi vorbea cu dragoste, supusă se înălța spre ochii lui frumoși, îi apuca tâmplele între palme; și i se tânguia repede despre năcazurile ei, despre ce s-a spus în jurul ei, despre ceasul când tatăl, Sanis, se va mânia. — Dar eu nu mă tem de nimeni! Numai de tine mă tem!... Despre zilele viitoare nu vorbea; nu îndrăznea să se avânte alăturea de cel ce-i era drag, în planurile de viitor. Planurile acestea și le făcea singură, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el cinci băieți și patru fete... Și la toți le-a dat zestre câte o moșie. - Da’ era strașnic gospodar cuconu Iordache. Era un om mare, cu mustața groasă... Toată lumea se temea de el. Și cucoana Profirița tremura - când se mânia boierul cel bătrân... Ș-apoi uite dumneata cum s-a nimerit!... Pesemne că ist tânăr a-nvățat de la cel bătrân... Cuconu Iordache a avut vătav la Avrămeni pe unu Neculai Arnăutu... Era vrednic și rău - ia așa cum îi Faliboga al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum se usucă nomolul; să nu mai ai parte să fumezi tutun din banii mei. Și când ei duce la gură, să duci șerpi și sălămârde, ca să te saturi de rachiu pe parale muncite de aste mâni. Gogu nevăzut se mâniase. Fă! viu la tine și te calc în picere. —Tu? pe mine? se zvârcoli ea scuturându-și sânii. Vai de mine, că vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo, Gogu mă bate! Pune talpă lată lângă talpă lată, trece gârla să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fost doar din lipsă de mijloace, căci noi suntem cei mai săraci și mai slabi dintre andaluzi. Astăzi, am fost nevoiți să acceptăm botezul spre a salva viețile soțiilor și copiilor noștri, dar ne este teamă că vom stârni mânia Celui-de-Sus în ziua Judecății și că vom avea parte de chinurile Gheenei. De aceea vă implorăm, pe voi, frații noștri plecați departe, să ne ajutați cu sfaturile voastre. Întrebați-i pentru noi pe doctorii voștri în Legea Sfântă ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu capul sus. Încă din prima zi de colegiu, devenise cel mai respectat și cel mai admirat dintre învățăcei. Nu mai mergea decât înconjurat de un roi de camarazi de școală supuși, care râdeau când râdea el, tremurau când se mânia și îi împărtășeau toate dușmăniile. Acestea erau foarte tenace. Într-o zi, unul dintre dascălii noștri, fasiot de viță veche, îndrăznise să emită oarece îndoieli în legătură cu ascendența pe care o revendica Șchiopul. O părere ce nu putea fi trecută prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru ai tăi. Colonna mi-a explicat: — Printre trupele care împresoară castelul, există un mare număr de furioși care vor să meargă până la capăt în umilirea scaunului apostolic. Este vorba mai ales de germani fanatizați de Luther, urmări-l-ar mânia lui Dumnezeu până la sfârșitul veacurilor! Alții, în schimb, ar vrea s-o termine cu asediul și să găsească o soluție care să pună capăt umilirii creștinătății. Dacă Sanctitatea Sa ar încerca să iasă astăzi, cunosc regimente care n-ar șovăi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lumea. Epoca marilor cuceriri se încheia cu scena aceea, care se anima din nou în fața ochilor lui Antonius, în fulgerele ultimelor lovituri ale armelor soldaților, în strigătele quazilor muribunzi și ale celor care fugeau. Antonius scutură din cap. Îl cuprinse mânia. — Nu vor mai fi bătălii! strigă; apoi arătă cu brațul spre copaci: Nu va mai rămâne nici o plantă în pădurea asta! Or să sfârșească toate în palisadele de la castra hiberna. Noi nu vom mai lupta, Errius! Galopă spre cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de a salva statul... — Dar despre Licinius Mucianus, guvernatorul Syriei, ce-mi poți spune? — Nu-i demn de încredere. E avid de glorie și e gelos fiindcă soldații îl iubesc pe Vespasianus. Păzește-te de el. Curajul tău îl va mânia, iar inteligența ta în bătălie îl va face să fiarbă de invidie. În Mucianus vei avea un dușman, pentru că ai fire de comandant. Dacă ai o personalitate care îl pune în umbră, va face orice ca să te elimine. Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simțea însă împunsătura unui alt gând. Se simțise bine în recentele sale călătorii. Se simțise așa cum se simțea odinioară. Atunci. Cu mult timp. înainte. Să decazi de la încrederea absolută la mânia neputincioasă de acum era ceva intolerabil. Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Îndreptat spre Facultatea de Litere din piața Universității, cu intenția de a o vedea pe Bea. Știam că n-are să-i placă defel că mă Înființez acolo și că o să fim văzuți Împreună În public, Însă preferam să-i Înfrunt mînia decît să rămîn În aceeași incertitudine. Am Întrebat la secretariat unde se află aula profesorului Velázquez și m-am pus pe așteptat la ieșirea studenților. Am zăbovit vreo douăzeci de minute pînă cînd ușile s-au deschis și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se pomeni afară trântit la pământ. Castelul dispăru. O durere grea și adâncă îi prinse ființa. Auzi glasul Vrăjitorului. - Mânia este nestăpânire, și cel ce nu se stăpânește își pierde drepturile!... trebuie să te susții blând!... În momentul când te mânii, Coroana Luminii se stinge!... ți-ai pierdut chibzuința, te-au furat patimile!... cuvântătorii nu și-au mai respectat semenul ca pe ei înșiși și, cum acolo nu se întâlnea așa ceva, nimeni nu le cunoștea. Oamenii erau Zei și nu aveau
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
nefericita prințesă fusee aruncată. În marea ce scălda coasta Irlandei se află o insulă numită Ebud, ai cărei locuitori, pe vremuri foarte numeroși, au fost nimiciți de furia lui Proteu până când n-au mai rămas decât câțiva. Această zeitate fusese mâniată rău de faptul că localnicii încetaseră a-i mai aduce jertfe, și, pentru a se răzbuna, le trimisese un monstru marin ce se chema Orcul, să-i sfâșie. Și atât de mare era spaima pustiirilor lui încât întreaga populație a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ploaiei. Mini se aplecase peste 1 sghiaburile ude, asfaltul era ud și el șl burlanele se scurgeau. Orașul împiedica să vezi orizonturile amenințătoare sau geana promițătoare a soarelui. Pe deasupra coperișurilor nalte și dese, norii rotocoleau. Mini nu vroi să se mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ochiul; privește, și face pe neamuri să tremure; munții cei veșnici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7. Văd corturile Etiopiei, pline de groază, și se cutremură colibele din țara Madianului. 8. S-a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și te-ai suit în carul Tău de biruință? 9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
drept ești iubit. 5. Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, și cum sunt covoarele lui Solomon. 6. Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă, căci ma ars soarele. Fiii mamei mele s-au mîniat pe mine, și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-am păzit-o. 7. Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
rătăcit, dezorientat, cu o spoială de convingeri. Deveni mai prudentă, se depărtă tot mai mult de el, poate și din cauza problemelor de ordin fizic menționate de doctor în biletul de externare. Când soțul ei îl citi, se înroși brusc, înnăbușindu-și mânia. Nu avea ce spune. Noaptea, îl simți lângă ea tensionat, cu resentimente. Încercase să-l aline, dar el o îndepărtase. Mai rău decât nimic, murmurase el. Mai rău decât înainte de a te întoarce. O făcu să se simtă vinovată, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărîse să li-l facă. $4 1. Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, și s-a mîniat. 2. S-a rugat Domnului, și a zis: "Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]