1,032 matches
-
pe loc! Skiiițțț ! Bravo, te-am pozat și pe tine! Vițelușul prinsese curaj. Nu mai fugea, stătea cu capul în sus și se uita la fete. Corina s-a apropiat la un pas de el, încă un pas, a pus mânuța pe capul lui. Bucuros, vițelușul a zbughit-o într-o nouă tură prin ogradă. - Hai să vedem și oițele de la vecinul de sus! zise Simona. Au sărit un pârleaz de răzlogi de lemn, au urcat prin livadă, până s-au
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
Erau cam vesele. - Ei, cum a fost ? întreb eu. Ce-a zis doctorița ? - Doctorița, zice că nu e nimic grav, copilul n-are nimic la glandă. Vestea asta m-a bucurat mai mult ca orice pe lumea asta. Corina, cu mânuțele ei firave m-a cuprins de după gât, bucuroasă, exclamând fericită: - Tăticule, n-am nimic! Am scăpat! Așa-i? - Da, n-ai nimic, puiul meu! Ce mare e Domnul! (în conformitate cu întâmplări autentice) (sfârșit) Referință Bibliografică: Liniștea de Cernobâl (2) - ultima parte
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
Se tot uită pe ferestră Să mai prindă câte-o rază, Prin senin cerul să-l vadă.. Rânduri de cocori trec zarea Aripi bat iar depărtarea, Amintirile-ți fac casă Unde vremea e frumoasă... Raze calde și drăguțe Sărută discret mânuțe, Fără teamă un trandafir Se tot ceartă cu-n ciulin... Vântul parcă-i la paradă A ieșit subit în stradă Suflă-n ceafa unui pom A crezut că este-un Om... Norii suri îmbracă zarea Și alungă resemnarea Hornul fumegă
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
luna. Zână bună, cu dor mare -Mama ei din depărtare-. Dulciuri multe i-a adus Și jucării mari ,de pluș. Zână bună, mama mea, Stai, te rog, nu mai pleca! Să mă duci la grădiniță Și să mă ții de mânuța... Să-mi faci din haina-ti umrela, Din brațele tale,schela, Iar când mă vezi pe ulița, Să mă aștepți la portița. Nu mai vreau să pleci departe, Ajuta-ma sa-nvat carte, Căci o rochita-mi ajunge Dar, ochii
MAMA, MAMA, STAI CU MINE! de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353487_a_354816]
-
cred intenționat, să sting lumina și ea nu a obiectat. Și ... A început studiul. Mai mult din partea mea, ea se mulțumea să nu se opună. După ce am scăpat de cămașa ei de noapte care ne deranja, mi-a dezbrăcat cu mânuța ei pijamaua și și-a strivit sânii de pieptul meu dezgolit. Tot anatomie? Prima analiză vizuală sa oprit la chiloței. Nu mai eram copii și ne sfiiam totuși reciproc să ne arătăm cum ne-a făcut natura. Poate datorită faptului
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
către Darrell, continuă fără aș fi luat vreun “elan”: “Odată, când era mic Darrell, să fi avut 2-3 anișori, apare, după cremenea strălucind în soare ca un ciob de sticlă, fulgerător, un cap mic și cu cârlionți blonzi “agățaț” cu mânuțele de colțul unei lespezi crăpate și tocite de timp care se profila în imediata apropiere a drumului pe care-l aveam de parcurs, am înlemnit, mi-am zis că nu poate fi adevărat că este băiețelul meu, îl știam lângă
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
să derulăm un parteneriat care să surprindă tocmai acest lucru determinant în evoluția unui copil de vârstă școlară mică. După ce elevii școlii gazdă și-au întâmpinat colegii cu flori, coșulețe cu însemne pascale și semne de carte, daruri confecționate de mânuțele lor în orele de abilități practice, a urmat un moment de împărtășire a unor impresii între viitorii prieteni. Lumea poveștilor este una vastă, iar micuții au dovedit că pătrund adesea în interiorul ei prin intermediul personajelor ce-i surprind pe parcursul întâmplărilor citite
ȘCOALA ALTFEL ÎN LUMEA COPILĂRIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354477_a_355806]
-
inspirate de operă scriitorului humuleștean plantându-se, cu ajutorul pensulei, cei mai frumoși ghiocei crescuți din sensibilitatea fiecărui elev participant. Iar dacă micuții au creat, noi, adulții prezenți am cules cu gingășie mireasma și frumusețea ce ni s-a oferit din mânuțele lor dibace. Felicitări participanților la competiție! Felicitări Școala Gimnazială Șutești pentru această activitate reușită! O primăvară plină de soare, de bucurii și succese școlare vă doresc tuturor! Cornelia Vîju Pentru imagini de la această activitate, vizitați: http://corneliaviju.blogspot.ro/2016
CONCURSUL JUDEȚEAN DE CREAȚIE PLASTICĂ „AMINTIRI CU CREANGĂ” de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354479_a_355808]
-
-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți și ciocolată, și poemu-mi recitea... Asta n-o făcea odată, uneori mă adormea. Cu mânuțele uscate, când în pat mă așeza, Îi spunea: "Jane, dă-i lapte și de Miți nu uita!... Amică bună ca ea, nu găsești, îți garantez: ...Culcă-te micuța mea, șoricei ai să visezi." Nu pleca, și iar citea din poem
PISISY MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353802_a_355131]
-
luna. Zână bună, cu dor mare -Mama ei din depărtare-. Dulciuri multe i-a adus Și jucării mari ,de pluș. Zână bună, mama mea, Stai, te rog, nu mai pleca! Să mă duci la grădiniță Și să mă ții de mânuța... Să-mi faci din haina-ti umrela, Din brațele tale,schela, Iar când mă vezi pe ulița, ... Citește mai mult Azi, ce fericită este:E o zi că din poveste!Îmbracă rochiță nouă,Chiar dacă afară ploua,Să meargă la gradinita
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
prag de-o luna.Zana bună, cu dor mare-Mama ei din depărtare-.Dulciuri multe i-a adusSi jucării mari ,de plus.Zana bună, mama mea,Stai, te rog, nu mai pleca!Să mă duci la gradinitaSi să mă ții de mânuța...Să-mi faci din haina-ti umrela,Din brațele tale,schela,Iar când mă vezi pe ulița,... Abonare la articolele scrise de sofia raduinea
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
un fel de abac cu mai multe bile pe o sârmă. Când Dănuț a început să fie preocupat de ele am găsit că este copt pentru numărătoare. La obișnuita ședință de după supt m-am jucat puțin cu degetul gros de la mânuța stângă. Când a devenit atent am pronunțat „unu”. El avea însă altă noțiune și arătând degetul a pronunțat „deget”. Fără să-l contrazic am arătat ostentativ degetul meu și am pronunțat răspicat „deget, unu”. Ședința se terminase cu obișnuitul căscat
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
să-i amintească de albine și de acul lor. Curajoasă, fetița nu contenea să fure din parfumuri, mai ales pe cel al unui trandafir frez care ori de câte ori îi apărea în drum o atrăgea ca un magnet și fugea desfăcându-și mânuța din mâna mamei. Mergând pe lângă părinți o vreme, în acest decor mirific, a aflat Lăcrămioara că trandafirii erau altoiți de Domnul Donțu. Acest domn a fost nu demult, grădinarul regelui Mihai și acum locuia în comună, în centru. Încerca să
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
Stanciu care era paznic îi spuse fetiței să vină cu el că trebuie să cheme caii de la păscut. O luă de mână și începu să urce scara de lemn din capătul grajdului. Urca încet și cu grijă ținând-o de mânuțe. Ajunseră sus pe o platformă de beton de lângă care pornea podul și ușa acestuia era deschisă. A fost pentru prima dată când Lăcrămioara a văzut un pod de grajd, luuung de nu se mai termina. Paznicul s-a uitat la
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
platină. Se finalizează finisarea, se pun acele de siguranță pentru a putea fi folosite ca broșă. Modelele sunt sub formă de eugenii, like-uri de facebook (simbol Ok I like you, în traducere românească „Îmi place de tine”), reprezentate printr-o mânuță strânsă cu degetul mare în sus, chiloți, sutiene, mustăți, nasturi, ciorăpei. Victoria Zidaru (Liteni, Suceava), sculptor și pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, renumită pentru lucrări de pictură, grafică, sculptură, broderie, expune mărțișoare arhaice cu modele din Bucovina lucrate din
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
dreptate Ștefan când spune că după tratamentul de recuperare voi fi mai în formă", se consolă ea singură. Veni cu brațele ridicate și-l îmbrățișă pe Ștefan de mijloc ca un copil vinovat de vreo ghidușie, care-i cuprinde cu mânuțele sale micuțe picioarele mamei, într-o strângere plină de afecțiune, știind că acolo găsește protecția de care are nevoie. Bărbatul o primi la pieptul lui cu toată disponibilitatea. Șeful orchestrei observând atitudinea din dans a celor doi, schimbă imediat ritmul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
pentru cântecul popular, trezindu-i în suflet pasiunea pentru frumos. Ar trebui ca să ridicăm voalul timpului trecător și să o vedem cum s-a dezvoltat și a crescut în plină natură această copilă așteptată și adorată de părinți; ce simțeau mânuțele ei când mângâiau florile miresmate din grădina casei (la care veneau albinele în alai domnesc să culeagă polenul); la ce visa ea când stătea întinsă sub coroana vreunui cireș înflorit, gutui, salcâm... (când își punea sub cap o pală de
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
în joacă... Pe loc nu rămâneau. Dar într-o dimineață, când s-a trezit devreme Și-a mers să-și ia păpușa din raftul cu hăinuțe, Rămase-n prag, uimită!... Păpușa râde, geme Și își rotește capul, și mișcă din mânuțe. Se pare că măicuța, de dincolo de lume Îi împlinise visul: păpușa chiar vorbea...! Și făr-a sta pe gânduri, fetița merge, spune Bunicilor. Iar vestea, pe loc, se răspândea...! Copiii, cu mirare priveau păpușa vie Cum cântă, cum dansează, cum râde
MARA de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347074_a_348403]
-
pe scaunele plusate, de culoarea bordoului, ascultăm cu atenție „Variațiuni pentru pian, vioară și violoncel pe o temă originală”, op. 44, de Beethoven. Liniștea din sală accentua mult tactul pe care nepoțica îl bătea pe marginea scaunului. I-am prins mânuța în palmă și îi simțeam nerăbdarea în degetele. Dincolo de Catincuța, erau două scaune goale când a început concertul. Privind prin semiobscuritatea sălii, am văzut că erau ocupate de două persoane. Un copil îmbrăcat ciudat și un bărbat cu cap olimpian
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357030_a_358359]
-
visez. Sunt treaz și mă aflu în pauza unui concert din orașul nostru. - Vă spuneam că „Variațiunile pe o temă originală, op. 44” au fost compuse în 1801 și au apărut, în 1804, la Hofmeister și Kuhnel. O strâng de mânuța pe nepoțica. Îi simt neliniștea. Nu visez. - Să intrăm, bunule! Privește, intră toată lumea... Când mă uit, persoanele ciudate dispăruseră. Poate împinse de șuvoiul de oameni sunt înainte, deja, în sală. Le-am văzut decum am intrat; erau pe cele două
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357030_a_358359]
-
pentru prima oară. Chiar dacă nu toți stăm astăzi cu gândul mereu la ei, totuși, sunt sigură că nu-i om pe acest pământ care să nu-și amintească de chipul acela care trecea printre bănci, se apleca și ne conducea mânuțele în conturarea primelor litere și cifre. Eu îmi amintesc mereu de ei, începând de la doamna mea învățătoare - căci o adevărată doamnă era „tovarășa” mea care, cu multă dragoste și răbdare m-a ajutat să fac și eu acei primi pași
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]