1,078 matches
-
N. Buzdugan mi s-a părut mai precisă decît cea a unui coleg de la „Steagul”. Au fost depuse - mi-a spus acela - 150 de coroane, fiecare a cîte 2000 lei. În fabrici, cei obligați să contribuie la achitarea lor au mîrîit. Nu de mult, un exces asemănător s-a petrecut și la Comitetul de Cultură: s-a dat dispoziție ca fiecare instituție componentă să plătească o coroană pentru contabilul David. La început, Genoiu s-a opus, declarînd, fără să realizeze enormitatea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
își însemna gândurile, în toate direcțiile; nu-și cumpăra hârtie, i-o furniza astfel poșta, gratuit. Din când în când, o cățelușă pe nume Lili scotea nasul din așternut, venea să mă latre cinci șase mi nute, apoi se întorcea mârâind în cușca stăpânei sale. Asta făcuse timpul din dragostele tinere ale lui Ludovic al XV-lea. Doamna de Châteauroux și cele două surori ale ei erau verișoare cu Doamna de Coislin: acesteia din urmă nu-i stătea în fire, asemenea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
scrierii a fost următoarea: „Nu s-a acordat viza, considerînd inoportun ca În preajma zilei de 9 Mai - de sărbătorire a Înfrîngerii fascismului - să se vorbească despre un român ca făcînd parte din unitățile hitleriste decimate de partizanii jugoslavi”. Cenzorul mârâise nemulțumit și față de alte chestii din lucrare: „De altfel, prizonierii fasciști luați de partizanii sîrbi par să fie niște oameni foarte de treabă, tratați ca atare de toți, ospătați și găzduiți cu prietenie de gazde, fiind lăsați să se ducă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nume felurite, Cum felurită le era simțirea, Când vitele chiar, necuvântătoare, Și fiarele scot glasuri felurite, Ori le e frică, ori au vreo durere, Ori sânt cuprinse de vreo bucurie. Aceasta tu o poți vedea cu ochii: Atunci când, mâniați, dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-arată Puternicii lor colți, cu totul altul E glasul lor, decât atunci când latră Și umplu mprejurimea cu lătratul. Iar când îi ling pe puii lor cu limba Și când îi dau cu labele de-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
el, se constată, între altele, la toate cuvintele care arată în limba românească sunete ca: a șui, a șușui, a scârțâi, a țiui, a zbârnâi, a șopăi, a șopoti, a șuiera, a pocni, a sfârâi, a zurui, a guița, a mârâi etc. fără excepție, fenomen ce cu greu se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează sunete, sunt asemănătoare cu cea latină”. Nu putem ști în ce măsură comparația cu franceza certifică latinitatea limbii franceze față de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fără excepție la toate popoarele i.-e., întrebuințată deci în trecut și în prezent de sute de milioane de oameni” (p. 100), în timp ce pe pagina următoare aduce exemplele de mai sus, la care adaugă în subsol pe a cârti, a mârâi, a gâfâi, în care onomatopeele sunt doar baza naturală a cuvintelor. 2. Structura aglutinantă a limbii române este ilustrată prin prefixare (p. 101 urm.), procedeu pe care etimologia tradițională (DEX) îl refuză în cele mai multe cazuri limbii române, întrucât aceasta nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
asalturi verbale. [diagrama: context conținut barieră] Agresiunea verbală ca semnal de alarmă pentru intențiile ostile Cele mai multe mamifere transmit semnale vizibile care pun în gardă că sunt gata de luptă. Caii își lipesc urechile de cap și își arată dinții. Câinii mârâie, își dezvelesc dinții și își zburlesc părul pe spate. Unii pești își schimbă culoarea când sunt enervați, sau își dublează dimensiunile corpului. Cocoșii și curcanii se umflă în pene pentru a părea mai mari și mai de temut. Cu excepția faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
a așteptat suficient. I am spus că am venit de pe drum, că am avut probleme urgente de rezolvat care n-au suportat amânare și, gândinduse puțin la aceste circumstanțe, datoria lui era să aștepte chiar și până la ora 14. A mârâit, a încercat iar scuze, dar nu i-a mers. Apoi, i-am scris o scrisoare (era rândul meu la corespondență) prin care i-am spus ceea ce i-aș fi transmis acolo, dacă stătea la întâlnire. Eu nu plec de aici
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nici șuieratul vântului, nici huruitul pământului când începe să se cutremure. Lasă impresia unui gâtlej uriaș care horcăie. Uneori se aude mai tare, alteori mai încet. Continuu sau cu intermitențe. Câteodată pare panicat, de parcă s-ar înăbuși. — Ai impresia că mârâie la cineva, am zis. Ea s-a întors spre mine fără să scoată o vorbă. Își croia drum printre tufișuri cu mâinile înmănușate, iar eu o urmam. — Drumul e mult mai prost decât pe vremuri, zise ea. Când am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Marea Roșie. Până acolo n-a ajuns decât nepoata aia a lui. Și tu. Cel puțin așa cred. Deci, îți dai seama cât ești de important, nu? Pe tine te-a chemat ca să-l ajuți să-și termine cercetările începute. Am mârâit ușor. Nu-mi venea să cred că pot prezenta atâta importanță pentru Profesor. Mi se părea tare straniu. — Deci, înțeleg că datele pe care le-am prelucrat pentru Profesor n-au nici o valoare. Au fost doar un pretext ca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nevoie de mine? mă întrebă ea. — Bineînțeles. 17 În țara aspră a minunilor Sfârșitul lumii, Charlie Parker, bomba cu ceas — Te implor, striga fata cea durdulie. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. N-are decât să se sfârșească, am mârâit eu. Mă durea îngrozitor rana. Parcă băteau în burta mea patru picioare a doi gemeni zdraveni. Ce s-a întâmplat? Ce te doare? Am respirat adânc, am luat tricoul de lângă pat și mi-am șters transpirația de pe față. — Un nenorocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
admite în cadrul Consiliului General câțiva frați, pentru a le cere părerea asupra unor chestiuni legate de competența lor. Acest mod de a lucra a fost interpretat, de vreun preot mai tânăr, o portiță ca să nu aplice Constituțiile. Și încep să mârâie, cu un surâs ironic: «La Congregazione è clericale di diritto, ma laicale di fatto». Și se răspândește murmurarea, suspiciunea, neîncrederea. Se spionează gesturile, se cântăresc cuvintele și, până și, privirile superiorului general. Practic, ambientul preoților din Nazareth îi imputa lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
păianjen atârnând peste schelete de plastic și lilieci-vampiri uriași legănându-se prinși de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la oricine se apropia. Prin difuzoare fixate în exterior se auzea zornăit de lanțuri, ca de altfel și gemete și râsete foarte autentice ale celor morți. Stafii din hârtie albă creponată unduiau prin copaci, iar dovlecii complicat sculptați și viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă izbească de zid. Bătea atât de puternic încât un automat de lângă mine fu trântit la pământ. Când am privit în sus, printre pleoape, am zărit brațele ceasului din turn zbătându-se ca niște pendule. Efectiv puteai auzi vântul mârâind. (Am închis ochii și m-am strâns în brațe, protejându-mă, și în aceeași clipă m-am întrebat fără să gândesc: Ce e și vântul? Și la fel de instantaneu, ceva răspunse: strigătul morților.) Și pe moment am decis să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mai târziu, scriitorul mi-a reamintit ce declarasem. El avea transcrisurile. - Toți dormeam și...un zgomot l-a trezit pe fiul meu...era...nu știu ce era...probabil avea puțin peste o jumătate de metru...avea o claie de păr blond și...mârâia la noi - de fapt, nu, scotea un fel de sâsâit...și ne-a urmărit peste tot...ne-a urmărit în toată casa...a rupt uși...vroia ceva... Cineva a observat că îmi pierdusem suflul. În acel moment unul dintre ofițeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în latină, apoi ochii au început să-i sângereze și capul să i se despice. Reacția mea la șocul produs a fost să murmur: - Hei, am avut un audit de la fisc. Am trecut prin chestii mai groaznice. Ce tip dur, mârâi scriitorul. Atât de cool. Miller n-a înțeles că asta a fost o reacție normală. A urmat o tăcere de piatră, Miller fixându-mă rece. - Glumesc, am șoptit. O glumă proastă. Eram.. - Incidentul acela, domnule Ellis, mi-a provocat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
seamă. Capul lui zvâcni brusc în sus. Cum câinele bloca ușa de la intrare și cum nu vroiam să trec peste el, am dat înapoi spre scări. Mă deplasam deliberat. Pretindeam că sunt invizibil. Scâncetul lui Victor se metamorfoză brusc în mârâit. M-am oprit, sperând că asta îl va calma pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur și simplu din gura lui într-un jet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în calitate de bibelou delicat, și nu de gargui ? Aici, mai delicat pare Depp, cu pomeții lui feminini, deși, la rîndul lui, acesta poartă favoriți și o claie supărată de păr negru, cu o meșă albă, iar pe unele porțiuni din cîntece mîrîie sadic ; pare copilul vîrcolacului mutant Wolverine cu mireasa lui Frankenstein. Pe scurt, Burton i-a reinventat pe bărbier și pe plăcintăreasă, făcînd din ei doi ciudați chic din familia celui mai frumos personaj al său, Edward Mîini-de-foarfece. Asta se poate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
atâta liniște în jurul partidului de la putere. Ion Iliescu este foarte senin, foarte detașat - asta o poate vedea oricine. Se mișcă acum ca un personaj din istorie. Opoziția o face presa. Opoziție mai multă se simte în cartierele muncitorești, unde se mârâie. Dar nu este bine că nu avem opoziție. Nu e sănătos.” Se pot imputa vechii și actualei Puteri PSD-iste multe lucruri și în special d-lui Ion Iliescu. Pe lângă procesul comunismului, cerut de mulți intelectuali și studenți, încă din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sigur, nu sunt nici eu, însă pot să-mi dau cu părerea că asemenea cu câinii comunitari, atinși de jigodie, care duc lipsa stăpânului, asemuit nu atât cu lanțul, cât cu mâncarea, cu ocrotirea, cu ciolanul la care poți să mârâi de bucurie, uitând că poți să latri. Dar chiar și așa, cu toți comunitarii trecuți în altă curte și altă cușcă, nu s-ar fi putut face nimic fără ajutorul dezinteresat dat de UDMR care, la douăzeci de ani de la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
condus la dezastrul Țării. Cei care ar fi trebuit să se facă auziți, apărând interesele celor pe care-i reprezintă pe bani buni, vorbesc de liderii de sindicat, s-au transformat din dulăi de maidan în cățeluși de salon, au mârâit ceva la întâlnirea cu președintele, și au promis ceva proteste. Ce s-a întâmplat de fapt? Liderii s-au îmburghezit, au afaceri, au relații cu capitaliștii, au devenit aristocrați după avere și săraci după vorbe. Ceea ce nu s-a spus
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să văd alinierea la o cauză care nu e în interesul major al românilor. Cred că am obosit de atâtea semnături, de suspendări, de vorbe multe, de moțiuni, de ieșitul în stradă, de joaca opoziției de-a “lupii tineri” care mârâie la Masculul Alpha, de toate... Totdeauna e bine să înveți din greșelile altora. Și Dimitrie Cantemir credea că Imperiul Otoman e prea slab și Rusia lui Petru cel Mare prea puternică... și a urmat exilul. 11 octombrie 2010 Ziua scadenței
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Dacii” este pe jumătate românesc: caii noștri și artiștii lor. Toată floarea cea vestită dâmbovițeană, în frunte cu Liiceanu, care a ieșit cel mai șifonat din dialogul cu Herta, s-a arătat generoasă în aplauze atunci când ar fi trebuit să mârâie, ori să tacă cu înțeles, îndeosebi pentru observația justificată, de altfel, că intelectualitatea românească nu s-a remarcat prin opoziție și dizidență. Străfulgerați de profunzimea zicerilor nemțoaicei, niciunul dintre participanții aplaudaci nu i-a zis, în glumă măcar, că premiul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
îndeamnă pe Pablo să-mi ia pulsul, explicându-mi că șamanii pot pune un diagnostic detaliat instantaneu unei persoane, de la boli, la energie vitală, doar prin a le simți pulsul. Îmi ofer mâna la care șamanul, cu aceeași privire semiascunsă mârâie că procedura mă costă zece dolari. Nu am timp să aprob sau nu și adaugă că, dacă vreau să învăț, poate face un curs de o săptămână, la el acasă. De bine ce ne-am studiat unul pe celălalt, mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pare să se stabilizeze. Recunosc o bucătărie umilă, în care un bărbat în maiou, hirsut și cu părul vâlvoi, o roagă, în rusește, pe maică-sa să spună ceva. Femeia se lasă cu greu înduplecată și deschide gura pentru a mârâi ceva nedeslușit. E prea sibilinic mesajul. Acum bag de seamă că zgomotul televizorului este bruiat de alte sunete: pătratul de cer de deasupra noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]