1,063 matches
-
aducea a durere, suferință, maltratare, metode proaste... nu odată am fost martoră la scena, când mama trage copilul după ea, grăbindu-se la serviciu... iar copilul, abia trezit din somn, morocănos, neîndemănatic, nu poate ține pasul cu adultul și plânge, mârâie, iar adultul nervos, speriat că întârzie, îl trage agasant după el... mă opream și mă uitam lung după copil, deși aveam tot timpul impulsul de a interveni, mă stăpâneam să nu fac, dar la cea mai mică provocare aș fi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Apă, uimit că americanii construiseră așa un palat ca să găzduiască filtrele de apă și valvele de admisie. Se ducea pe malul râului și stătea pe lângă bărcile trase la mal. Câini ciobănești germani, legați În lanț În curți albite de gheață, mârâiau la el, arătându-și colții. Privea pe furiș prin geamurile magazinelor pentru pescari, Închise peste iarnă. Într-una dintre aceste plimbări trecu pe lângă un bloc demolat. Fațada fusese dărâmată, dezvăluind camerele interioare ca la o casă de păpuși. Lefty văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea buldogului de la Yale, dar avea și eleganță. Wolvereta nu juca numai ca să câștige. Juca și ca să-și mențină silueta. La țâșnitoarea din apropiere am pus un deget peste gaură, făcând ca jetul de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tare de ureche încât să-i transmită că a greșit și că a fost ultima oară când a atacat un membru al familiei imperiale. Ajuns înaintea Împăratului, se plecă pe labele din față de parcă ar fi făcut o plecăciune și mârâi ceva. Corvium mârâi înapoi, nedându-și seama că nu vorbește limba sa și că era înțeles doar de patrupedul din fața lui. Se întoarse către ceilalți. Ei sunt Vagabonzii! Cei din fața noastră sunt doar un grup. Cică nu suntem singuri aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încât să-i transmită că a greșit și că a fost ultima oară când a atacat un membru al familiei imperiale. Ajuns înaintea Împăratului, se plecă pe labele din față de parcă ar fi făcut o plecăciune și mârâi ceva. Corvium mârâi înapoi, nedându-și seama că nu vorbește limba sa și că era înțeles doar de patrupedul din fața lui. Se întoarse către ceilalți. Ei sunt Vagabonzii! Cei din fața noastră sunt doar un grup. Cică nu suntem singuri aici, în subteran. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
orbiți, căci nu mai vedeau nimic decât alb. Totul era alb! Nici mâinile în fața ochilor nu le vedeau! Stăteau încremeniți, lipiți de trunchiurile Spinilor, temându-se pentru viața lor. Până și Vagabonzii erau neliniștiți în stratul gros de zăpadă și mârâiau ușor înfundat. Corvium se apucă instinctiv de numărat. 1... Focul rapid se opri! Nimeni nu mai trăgea. Zgomotul și zarva muriră și locul lor îl cedară liniștii nepământene. Clipele deveneau secunde. 2... Un țipăt de durere se auzi din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
clădire înaltă de vreo trei, patru etaje. Are o bază de vreo zece, cincisprezece metri pătrați. N-am văzut alte anexe. Foarte bun, încuviință Corvium. Fă-o pe-a lunetistul și uită-te după eventualele patrule și paznici din jurul clădirii! Mârâi apoi ceva către Vagabonzi, lucru care îi contrarie pe ceilalți, și îi puse în mișcare. Aveau cam două sute de metri până la clădirea vizată. Alergară cât putură de repede, dar nu avansau cum vroiau ei. Se împiedicau în nămeții proaspeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
decent, părțile intime. — Mai avem doar de spălat rana de la picior, că am curățat-o deja de puroi, și gata, am terminat pe ziua de azi, anunță Musa vestea cea bună. — Duceți-vă învârtindu-vă și nu vă mai întoarceți, mârâie printre dinți Livia. Doctorii și discipolii lui Themison fac fețe fețe, dar se prefac că n-au auzit nimic. Numai Augustus zâmbește amuzat, deși rana îl înțeapă rău. De 30 de ani, de când o are la genunchi, s a obișnuit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
buzele-i subțiri: — ...sau din fericire, mediocritatea cunoștințelor noastre anatomice. — De ce nu mi-ați spus asta înainte de a mă tăia, scrâșnește din fălci, neputincios, Augustus. Nu am fost eu acela, se dezvinovățește doctorul. — Tu sau confrații tăi, tot aia e, mârâie principele. Nu ți-ar fi folosit la nimic, îl consolează Livia. Stă aplecată asupra lui, încercând să-i aline chinul cu șoapte duioase, ca unui copil. — Pentru că libertatea carierei medicale nu ne oferă nici o garanție, se scapă Antonius Musa. Themison
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
băietanului de lângă el ventuza de bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta se spală singură? Rușinat, acesta se grăbește să îndeplinească ordinul. Themison îl suduie pe grecește, după care observă o nouă neregulă: — Boule, mârâie încet, de ce nu așezi cârpele lângă ventuză? Data viitoare când va trebui s-o folosești, cum ai să produci aderența dacă nu ai la îndemână zdrențele alea să le dai foc? Asistentul roșește până în vârful urechilor și execută comanda cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frizeri: — Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea. Prostie e să pui la în doială imensa autoritate de care se bucură magia, din moment ce reunește alte trei arte înzestrate cu o imensă putere asu pra minții omenești. Ridică sfidătoare trei degete în aer. — Medicina, filozofia și astrologia. Principele mârâie cu acreală: — Dacă ești atât de încântată de magie, nu înțeleg de ce te mai ostenești să-i condamni pe cei ce o practică. Luată din scurt, Livia se tulbură. Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
turbare și apoi să și toarne în urechea cea mai apropiată de măseaua bolnavă cenușa amestecată cu ulei de chiparos. Cezarul deschide ochii mari. Un remediu ce merită reținut. — Și l-a ajutat? — A scăpat pentru câteva luni de dureri, mârâie dezgustată Livia, dar zice că până la urmă tot va trebui să o scoată. Mai zvâcnește din când în când. Bătrânul își pipăie cu vârful limbii golurile din gură. Ar reuși și el în felul acesta să salveze ce mai are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
000 de sesterți. — Dar tuturor li se reține din soldă echipamentul, îmbră cămintea și mâncarea, șuieră tăios Augustus. Îi frig urechile de enervare. E sătul să i se tot arunce în cap povara armatei, de parcă ar fi o extravaganță personală. Mârâie printre dinți: — Dacă, din rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele sunt necesare pentru a susține legiunile care ne garantează pacea, nu e cazul să te apuci acum să-mi repeți cuvintele. Ianuarius ia seama la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fire răzlețe de pe țeasta pleșuvă. El se dădea de ceasul morții, explicându-le că resursele sunt minuscule față de mărimea uriașă a cheltuielilor, iar Pollio tu ruia întruna despre siguranța statului. — Tu vorbești de parcă tezaurul militar sustrage bani din finanțele statului, mârâie nemulțumit Augustus. Tonul devine arțăgos: — ...când de fapt se alimentează din venituri speciale, di rec ționate nemijlocit către el. Aceasta a fost ideea genială a lui Pollio, jubilează în sinea lui Ianuarius, deși împăratul se uită chiorâș spre el. Un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mari se duc pe aprovizionarea cu grâu și apă a Cetății, pentru menținerea ordinii publice, ridicarea și repararea construcțiilor... Cu o strâmbătură, Augustus îi retează vorba: Banii alocați acestor măsuri publice îmi aparțin și fac ce vreau cu ei! Secretarul mârâie nemulțumit. — ...Așa că nu le mai socoti la buget. — Ce fac cu celelalte...? oftează secretarul imperial. Împăratul face ochii mari: — Alte cheltuieli...? De unde le tot scoți? — Cele din domeniul finanțelor și al justiției... Ah, nu-mi veni mie cu gogoși dintr-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dispuși câte doi sau în grupe egale... Secretarul imperial își notează cu conștiințiozitate, dar pe mar ginea tăbliței cerate mâzgălește, cu o cută adâncă între sprâncene, costurile estimative ale dorințelor împărătești. Augustus trage din nou spre el bolul cu țelină. Mârâie posac: — Vorbește cu Curtius Atticus și cu Vitellius... Înghite și reia: — În Vitellius, mai ales, am toată încrederea... Secretarul aranjează cu un aer preocupat foile de pe masă. Ne-am lămurit atunci, conchide împăratul. Își pune grijuliu castronul cu verdețuri din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imperiu ori de regi barbari. În plus, patrimoniul își însușește încetul cu încetul de la tezaurul public, mai mult sau mai puțin legal, bunurile celor care mor fără rude apropriate sau testamente valide și pe cele ale criminalilor con damnați. Augustus mârâie nervos: — Până acum am virat către tezaur mai mult de 600 de mili oane de denari din averea mea personală, pentru înfrumusețarea Romei, pentru apeducte, drumuri, jocuri... Mai ales pentru jocuri, suspină Ianuarius amintindu-și de însărcinarea primită. Simte că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
naștere ca să te apere de strigoi și o vei purta până când îmbraci toga virilă! îi răspunde pe un ton care nu admite replică. Îl ia apoi de braț. — Unde e fratele tău? întreabă. A spus că are lecții de făcut, mârâie morocănos Herius. Vipsania suspină. Cu cine să semene amândoi, dacă nu cu tatăl lor? Intră împreună în sala de lectură. Mai sunt încă locuri goale, dar Herius are dreptate. A întârziat. Era datoria ei să fie la ușă să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care, chiar dacă nu-mi dez aprobă opera în sine, mă critică pe mine... Face o plecăciune. — ... Pentru că scriu și declam în public astfel de versuri. Surprinsă că vorbele lui fac ecou gândurilor ei, Vipsania simte cum roșește prostește. — Ce infatuat! mârâie printre dinți ca să-și ascundă nervozitatea. — Acestora..., continuă Maternus. Se întrerupe și privește parcă înadins spre ea. — ...Ca să-mi agravez vina... Surâde nepăsător în fața unei adunări brusc înveselite: — Vreau să le spun următoarele... A reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiul lor Drusus, ca până acum. Și apoi, Gallus va sta cu siguranță la pândă. Dacă îi vede împreună, dacă îi vede că se înțeleg, cine știe ce stratagemă murdară mai poate concepe mintea lui bolnavă, ca să-i îndepărteze unul de altul? Mârâie printre dinți: — Gallus e un nemernic periculos. Agrippina oftează din nou și o atinge liniștitor cu palma peste genunchi. — E doar nefericit. A înțeles de mult că nu-l iubești. Vipsania se crispează și, fără să vrea, își înfige unghiile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acum ca peștele în apă! Paterculus preferă să nu răspundă. Și cam ce apreciezi la Cicero? vrea să știe Calpurnius Piso. — Probitatea politică, elocvența lui curajoasă și devotamentul patriotic. — Ei, pe naiba! i-o întoarce nepotul istoricului. — Ba are dreptate! mârâie printre dinți Titus Livius. Se vede că nu-i face plăcere să-l laude pe tânăr, dar nu are încotro. Vipsania se îngrijorează. Discuția riscă să degenereze. Întâlnește privirea lui Claudius. Se îndeamnă reciproc din ochi să intervină. — Pă... Păcat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O bucurie răutăcioasă îi sclipește în ochi. — Mai ai tu vreo piele de schimb pe acasă pentru amant, ca și perucile din cap! Vipsania constată îngrozită că frumoasa ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înghiontește de la spate pe băieți să se apropie. Uite ce chipeși sunt! — Nici măcar nu mi-i vinzi în calitate de gemeni! protes tează Gallus. Înghite de câteva ori ca să scape de saliva abundentă ce-i in vadează gura. Este un preț scandalos! Mârâie cuprins de indignare: — Ai zis că unul s-a născut în Asia, iar celălalt, dincolo de Alpi! Toranius se apucă cu mâinile de păr și începe să tragă zdravăn. — Da’ cum crezi că mi-aș fi permis să cer un asemenea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scurt Gallus. Își controlează nervii, dar nu se poate împiedica să-l șfi chiuie cu ironie: — Din moment ce rezultatul este conferirea cetățeniei ro mane unui sclav, nu crezi că ar fi normal ca statul să aibă cunoștință de un asemenea act? Mârâie printre dinți: — De ce era așa de greu să faci o declarație în fața unui ma gistrat? E prea pornit ca să-l mai lase pe Scribonius Libo să protesteze. Adversarii o să scormone și n rahat pentru a găsi ceva cu care să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]