4,285 matches
-
deocamdată numai la subsol, e pentru el lipsit de orice șansă, deci pierdut, dacă mai ales reclamanta ar cere un test de paternitate. Doctorul Teodoru mulțumi inspectorului pentru amabilitate și plecă fără a primi răspunsul așteptat la întrebările care îl măcinau. Înțelese și ceea ce acesta nu-i spusese, și anume că atunci când faci o cale fără cale, foarte multe lucruri fără căi pot urma. Ce avea de făcut? Își pusese această întrebare de sute de ori. Nimeni nu putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
admira fără încetare, mângâind-o cu privirea, de la distanță. Deși, la început, Marius n-o prea remarcase, nu după mult timp, ea ajunsese să-i stârnească sentimente ascunse, alcătuindu-se cu toatele într-o zonă furtunoasă în sufletul său, ce-l măcina pe dinăuntru, făcându-l adesea să se frământe cu putere. Curând, n-o mai vedea decât în imaginea care-i obseda singurătatea grea și plumburie, în care se găsea! Marius, cu toate că mima foarte bine siguranța de sine, de fiecare dată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-și trateze propria viață în mod firesc, luând-o drept una cu totul normală, ca „o viață ca oricare alta”, și nimic mai mult. De fapt, ea nu mai putea conteni acum a reflecta la lucrurile ce pe toți ne macină, la un moment dat, în viață: adică reflecta la ea însăși, la ființa ei, la rostul ei în lume și la împlinirea ei ca om. Unde îi erau, deci, toate acestea? Bună întrebare! Nici ea n-ar fi putut să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește și o macină pe Adriana pe dinăuntru, făcând-o să se frământe puternic și nereținut. Ar fi vrut să nu-și dorească asta, nu era aceasta firea Luizei, nu prea era ea curioasă din fire și nu iscodea, dar demonul aprig, care parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
uite, cutare amic sau cutare unchi al tău, din cauza stresului îndelung și a muncii istovitoare depuse, epuizat de energie, ca din senin a făcut atac de cord și a murit, sărmanul. S-a sfârșit din viață răpus, căci l-au măcinat neîncetat efectele nefavorabile ale stresului și ale nervozității în formă continuată, astfel fiindu-i afectate grav inima și ficatul. Cam așa se întâmplă de cele mai multe ori, nu altfel. Ei, ce neghiobie crasă, zi și tu! Hotărât lucru: această atitudine sub
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un astfel de gest ar fi fost sinonim cu sinuciderea sa. Iar problema aceasta ajunsese, în cele din urmă, să îl pună foarte serios în dificultate; gândul că nar mai putea avea în permanență prafurile acelea halucinogene în buzunar îl măcina de-a dreptul. Era descumpănit. Mult mai meditase el la ce era de făcut în continuare. Astfel, judecând cu atenție sporită și întorcând problema pe toate părțile, ajunsese, până la urmă, la o soluție salvatoare, la o soluție mântuitoare, dar, totodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia luminii, puteai vedea mai mult decât limpede că deja se formase o dâră foarte tocită pe el! Îl măcina puternic ciuda pe sine însuși că deloc nu vrea să-i înmugurească și lui în minte o soluție inspirată și inteligentă, cu ajutorul căreia toate problemele sale să-și găsească definitiv dezlegarea și s-o poată scoate la capăt, cu bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese într-un acces de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își conduce cu abilitate eroii prin mediile sociale create exact ca în povestirile în ramă și, bun sociolog, dar și mai bun artist, devine un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau „sfânta Împărtășanie!”. Este imposibil! Ar fi o blasfemie pe capul familiei și cine știe ce se va Întâmpla cu mine! Într-o bună zi, m-am hotărât să rup tăcerea ce mă măcina pe dinăuntru și să mă duc la soția fratelui mamei ( o femeie aprigă, care nu se Întimida cu una cu două) și să-i povestesc totul. Așa am și făcut! Am rugat-o cu lacrimi În ochi să nu mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la aceasta și gata. Într-o iarnă, ni se termină făina, moara din satul nostru nu lucra și, pentru a face făină, taică-tu plecase cu alți oameni din sat tocmai la Cărbuna, numai acolo era moară și se putea măcina. După plecarea lor, spre seară, se schimbase brusc timpul. Venise un vânt puternic și ninsese toată noaptea. Se adunase atâta zăpadă, că nu puteai ieși din casă. Dimineața, frații tăi făcuseră cărări, ca să poată aduce cele de trebuință în casă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
foarte repede. Apreciau atât hărnicia și felul ei de a face tot, cât și persoana ei, inteligența și cultura pe care le avea. Se simțea destul de bine în acel loc, dar despărțirea de familie, grija și dorul de copii îi măcinau sufletul. Când citea scrisorile primite de la ei, sufletul i se topea ca un fulg căzut pe pământul cald, lacrimile îi spălau obrajii în fiecare noapte, înainte de a adormi. Unica dorință și unicul gând cu care trăia era să treacă timpul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
știu de ce oamenii își mai bat capul cu astfel de chestii. Tu nu te uiți la tata cum merge la fabrică ca un prost, zice că muncește până moare, când colo acea fabrică e doar o moară de vânt, ei macină neantul, e bine că aduce acasă măcar de cheltuielile de bloc, ar fi trist să-și rupă pingelele pentru mai puțin. E un degeabist, tata e un mare degeabist. Chiar unul eroic aș spune. Critică cu vehemență guvernul, în fața televizorului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu se prea potriveau, ideologia legionară cu ceremoniile regești, dar el a știut să le armonizeze în sufletul lui și să nu se laude în piață cu ceea ce iubește și cu ceea ce crede. În 1947 Europa se frământa, continentul era măcinat de două regimuri politice, despărțite printr-o cortină de fier. Pentru un tânăr care credea în valorile legionare Europa nu era un spațiu primitor. Mihai a încercat să învețe la München medicina, dar nu s-a putut întreține și a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fericit. "Să simți că ai rost". Nu poți dori acest lucru decât omului care are o misiune. "Să simți că exiști". Câți oameni sunt înzestrați cu acest organ?! De când l-a cunoscut pe Alex trăiește într-o dedublare care îi macină nervii până la căpiere. Își iubește familia fără discernământ și fără rest. Cu toate acestea, îi e groază să meargă acasă, acolo o așteaptă un om morocănos, nemulțumit, revendicativ, pus pe harță și de cele mai multe ori băut. O tratează cu ură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gândul sinuciderii îi dă târcoale, i se pare o soluție, nu mai poate îndura durerea insuportabilă care i s-a instalat în coșul pieptului. Greața îi cuprinde toată ființa, o simte ca pe ceva iremediabil, ca o apă care îi macină măruntaiele, natura și oamenii i se par urâți, îngrozitori de urâți, se simte la marginea unei prăpastii care o absoarbe înăuntru, iar ea se lasă absorbită fiindcă și-a pierdut bucuria de a trăi. În drum spre capitala țării își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uită la femeile din jurul lui, sau crezi că tu ai fost altceva decât masa brută a femeilor pe care le-a avut"... "Nu, nu-i adevărat", zbiară Zinzin la vocea din interiorul ei, la vocea aceea străină, cea care îi macină nervii și energia, "o să fiu fericită, am să-ți demonstrez că am să fiu fericită, am să cânt cum nu a mai cântat nimeni niciodată, Alex o să mă iubească, o să fiu fericită și aplaudată, deși aplauzele nu mă interesează"... "Nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rămas lui Alex în gât, ceea ce ar fi meritat din plin, riscurile culcatului de-a valma, cu oricine îi cădea în drum, Zinzin e neagră de gelozie și de durere, nu-și poate scoate din suflet sentimentele rele care îi macină ființa. Îi vine să fugă din sala de concerte, o doare tot trupul de parcă ar fi fost biciuită îndelung, se uită la spatele lui Sandei, aceasta își acordează pianul, se așterne seara, primii spectatori încep să-și ocupe locurile în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce-i pustiiau sufletul. Abia când soarele începuse a înroși orizontul de răsărit, bulibașa închise pentru câteva clipe ochii, dar se trezi fără să cunoască dulceața ce o aduce cu sine tihna somnului. O dată cu toți ai lui, începea să-și macine neliniștile la chemările noii zile. Văzându-și șatra toată în picioare, de pe fața sa fugiră toate înnegurările. Își clăti fața cu lumina de lichid a zorilor și, ca în fiecare început de zi, lua viața, cu toate ale ei, bune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și vinul, carnea și pâinea, mălaiul, ouăle și slănina în desagii purtați cu greu de către țigăncile de toate vârstele. * Iorgu Stănescu se gândi să mai stea de vorbă și cu alți bulibași. Trebuia pus capăt acestei alergări fără istov, care măcina puterile oamenilor și le storcea vlaga prin lipsa acută de alimentare. În aceeași situație se aflau și animalele: caii, măgarii și catârii. Câinii se rezemau flămânzi de roțile căruțelor pentru a nu fi doborâți la cea mai neînsemnată adiere de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
optimist, dar pe noi vorbele lui nu ne încălzesc. - Alex, Alex, crezi că Dumnezeu poate lovi mai tare un om!? îl poate pedepsi? Ce rău am făcut noi, dragul meu, ce rău, ce păcate avem de ispășit?... Așteptarea aceasta mă macină, mă simt istovită. Am ajuns la limita puterilor. Știi, dragul meu, am început să-mi fie frică de mine. Mi-e teamă să nu-mi pierd mințile... și izbucnea în lacrimi. Alex căuta s-o consoleze, deși și el trăia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
neschițând vreun gest din care să reiasă trăirile ei. Introduși într-o cameră alăturată, copiii fură vegheați de ochii atenți, binevoitori, dar străini de cauză ai unui sergent. Acesta nu găsi nici o cale de a încropi un dialog care să macine timpul celor doi flăcăiandri. Tăcerea pusese stăpânire pe întreaga incintă. Copiii se arătară rezervați. Singura scânteiere de bine, ce lumina încăperea, era zâmbetul binevoitor al lucrătorului Ministerului de interne. Rămași numai cei maturi în încăpere, Ina îi solicită colonelului posibilitatea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în cele din urmă, fiecare în sinea lui, că e de preferat să te afli deasupra liniei de jos urmată de ștampila și semnătura președintelui comisiei, decât pe lista care avertiza că acei candidați aflați la subsol trebuiau să-și macine toată vara, ingurgitând o materie lăsată cândva de izbeliște. Ina și Alex se arătară mulțumiți că băieții lor trecuseră și peste acest obstacol al vieții. Că mai erau destule ce se profilau în zarea nu prea îndepărtată, erau conștienți, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
m-a făcut să pun oala cu amintiri la foc mic, să nu se ardă la fund. Prin călătoria mea înapoi în timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi simt furia și durerea interioară care mă macină și mă revoltă în fața sorții, zeița Fortuna zâmbindu-mi totdeauna ironic, diminuându-mi bucuria puținelor plăceri. De multe ori mă întreb intrigat, de ce nu am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care i se desprindea În pături de pe tot corpul. Cu mari sforțări reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe pervazul geamului deschis. Briza serii Își flutura aripa prietenoasă spre el, iar deasupra puzderia infinită de stele măcina timpul etern. Simțea crescând Înlăuntru, cu fiecare clipă scursă, o senzație apăsătoare de gol, ca și cum ar fi Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]