448 matches
-
din țara Asiriei și fugarii din țara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfînt, Ierusalim. $28 1. Vai de cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! 2. Iată că vine de la Domnul, un om tare și puternic ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape care o doboară cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape care o doboară cu putere la pămînt. 3. Va fi călcată în picioare, cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim; 4. și floarea veștejită, care este strălucirea podoabei ei, pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor și pe care, abia o iei în mînă, și îndată o și înghiți. 5. În ziua aceea, Domnul oștirilor va fi o cunună strălucitoare și o podoabă măreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de scări mari de lemn [...] puse cap la cap” (Stratagemata, VII, 22). Nu se știe pe care zeiță a tracilor a asimilat-o autorul roman cu zeița Hera, dar se știe că, în imnurile orfice, Hera era numită „mama ploilor mănoase și doica vânturilor iuți” (146, p. 695). Mircea Eliade credea că, „în episodul foarte raționalizat de Polyaenus”, referitor la marele preot Kosingas, „se descifrează un vechi rit trac de ascensiune extatică [...] la Cer” (41, p. 57) sau un ritual de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de grinzi. Ori de câte ori vedea sacii puși la păstrare în fiecare casă, gândurile samuraiului zburau de la unchiul său plicticos la chipul blând al tatălui său mai înțelept pe care și-l amintea bine. Tatăl lui ducea însă și el dorul pământurilor mănoase stăpânite de familia sa din moși-strămoși și spunea adesea că în Kurokawa s-ar fi descurcat bine și în anii fără rod. Acolo erau câmpii unde se făceau recolte bogate de grâu, cu muncă puțină. În sălbăticia de aici, culturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
activității episcopului ortodox Grigore Comșa și a starețului mânăstirii Bodrog, Policarp Morușcă, datorită specificului acestei zone de după Primul Război Mondial, devenită "locul de bătaie a tuturor sectanților": Nu rămăsese familie ortodoxă, neotrăvită de veninul ademenitor al sectanților suspecți, veniți pe mănoasele plaiuri ardelene de prin toate colțurile lumii, ca să destrame odată cu credința și unitatea acestui neam"75. Arhimandritul considera astfel că părăsirea credinței strămoșești (ortodoxe) ar fi dus la "slăbirea sentimentului național, lucru urmărit cu statornicie de toți vrăjmașii neamului nostru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
întâmplat nimic care să răscolească lumea. Iar pe mama o văd cum șade vizavi de mine și tace. Nu-i plac întrebările mele și încearcă să-mi bage pe gât peisajul ca „pură încântare pentru ochi“: „Ia uite ce câmpii mănoase, ce multe vaci pasc acolo...“ Cu toate astea întreb: „Cum a fost când au venit rușii? Ce s-a-ntâmplat cu adevărat? De ce nu-mi povestește Daddau decât chestii drăgălașe? Și tata, nici el nu face decât s-o scalde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca frații și cu binecuvântarea mea... și trebuie să învățați unii de la alții de toate cele ca să vă ușurați și să vă înfrumusețați viața voastră pământeană. Că eu v-am dat izvoare limpezi, codri umbroși, pajiști însorite, livezi înflorite, câmpuri mănoase, fete și neveste frumoase, feciori și bărbați mândri și neînfricați pentru a vă bucura cu toții de viață și de frumusețile ei aici, în prea frumoasa și vesela Grădină. Iar cine va încălca vrerea mea și va încerca orice supunere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
al ei, un cunoscut stoler de la Antilești, o ținea ca-n palmă, mai mult pe lângă casă, așa fel ca nici soarele să n-o ardă și nici vântul să n-o bată la vreme de seceriș ori de prașilă pe mănoasele ogoare dinspre apa Moldovei. Și asta atâta vreme cât meseriașul câștiga destul de bine la rindea și cuțitoaie ca să-și angajeze lucrători vrednici pentru munca grea a câmpului. Așa că Năstăsiei îi rămânea doar să aibă grijă de păsări, ce-i drept destul de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rătăcit, iar acolo, lângă stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale care însuflețeau glia, care legau oamenii de o bucată de pământ pârjolit, dar la fel de drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă. Mma Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
umerii să nu A Nu mai ascultă nimeni, nu mai dă spic AMINTIRE Am vrut, măicuță, să avem în casă af, af. e‐ ai îmbrăcat cu bluza cea mai nouă, Drag chipul tău și când vei fi doar pr Pământ mănos; și, într‐o zi, odată, Te‐ am luat cu noi la domnul fotogr T 80 Ți‐ai pus în păr o floare de atlaz și fotograful, să fii mai frumoasă, a să nu pari săracă‐ apoi ți‐a pus, piept
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
stați pe pieptul slab acuma Întâia dată‐ncrucișate. Ostaș al sfintei munci depline, De‐ acum pământul te așteaptă, La judecata cea din urmă Tu vei găsi socoată dreaptă! Cinstită slugă credincioasă, Vor odihni a tale moaște, Doar glia neagră și mănoasă Atât de bine te cunoaște... Închișii ochi n‐or să mai știe, și nu s‐ or tulbura de jale Când cai străini vor paște iarba De pe movila gropii tale. Azi nu mai e îngust bordeiul Să‐ ncapă jalea ta amară
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați fiecare cu câte o prăjină, tata și bunicul începură să bată nucii. Din ei cădeau ca o ploaie mănoasă nucile, unele desfăcute de coaja verde, altele împreună cu coaja care le ferise toată vara de arșița soarelui, dar odată căzute la pământ se dezbrăcau de ea pentru că le devenise inutilă, altele încă bine închise în coaja verde, care se încăpățânau
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
așezat pe crenguță, ca o pereche de îndrăgostiți, ciripind voioase, iar crenguța își porni legănarea, scuturându-și petalele florilor de emoția revederii și de dragul vrăbiuței. Spre seară, vrăbiuțele plecară să îngrijească de cuibul lor, iar crenguța rămase să facă rod mănos din florile sale. Timp ce câteva săptămâni bune vrăbiuța nu s-a mai arătat iar când sosi într-un târziu, a găsit crenguța încărcată de rod. Dar roadele și frunzele ei erau palide și lipsite de viață. Crenguțo, ce s-
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-i în ea. Cu gipul a plecat la vilă. Ați văzut ce ridică acolo? O cercetă nedumerit. Parcă era sora lui Sighirtău, Horcița, candelăreasa de la cimitir. Dar ce căuta aici, să vândă lumânări. Ea, care ținea o afacere atât de mănoasă? Îi făcu semn femeii să-l lase în pace. N-avea chef de discuții. Îi părea rău că nu-l găsise pe păritele Ioachim. S-ar fi sfătuit despre ăia cu el. Era specialist în problemă. Citise niște cărți franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în mijlocul mării, unde piticii, printre cămile și servitori, vor să construiască o cetate Meka. Fugi vară, să nu te blestem că ne-ai trădat copilăria. Nici luminița de la capătul tunelului nu se mai vede; acum privim tablouri cu secerișul lanurilor mănoase de grâu, cu porumb, cu floarea-soarelui, cu viță de vie, tablouri cu păduri și codrii verzi în picioare, tablouri cu case cu cerdac și oameni gospodari și tablouri cu bunici citind povești nepoților. Fugi vară și ascunde-te într-un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
scărpinați între urechi sau pe șira spinării. Trenul mergea cu o viteză constantă de o sută optzeci de kilometri pe oră și făceau progrese uimitoare. Până la căderea serii aveau să iasă dintre șirul de munți și să intre pe cândva mănoasa câmpie a Rusiei. Corvium stătea pe o canapea cu Zgran lungit lângă el. La picioarele sale mai stătea un Vagabond. Botul celui dintâi se odihnea pe mâna Împăratului, iar el îl scărpina absent pe tot spatele. Se uita pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a căror origine mergea până la strămoșii daci. Sătenii erau harnici gospodari și se ajutau la strângerea grânelor și a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea, creșteau numeroase animale, datorită pășunilor mănoase și izvoarelor de apă cristalină, care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a lungul așezării. Oamenii trăiau într-o liniște desăvârșită, întinată de larma copiilor, care se întorceau, în fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cruce, Pentru ce “Domnul”, azi le-a dat Și se gândesc să se apuce De mâine, toți, la adunat... Se bucură că iarba-i mare, Că spicul grâulu-i frumos, Că au ce pune în hambare Și anul, e un an mănos... Trudiți, cu coasa pe spinare Și gândul la acei de-acasă, Pe drumul vechi, pe lângă care, Se-ntorc țăranii...de la coasă...
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
în care aveau să ajungă uralienii după nefastul act de la 23 august 1944. Istoria se întorsese cu spatele la noi. Savel oftează din tot duhul de parcă e-n ultima clipă de viață și ar vrea să mai vadă o dată Basarabia mănoasă și pe Ștefan cel Mare și Sfânt cu vitejii săi hatmani și oșteni în cetățile de pe Nistru. Cuvintele mareșalului Ion Antonescu îl ajung cu ecoul: “Lupta pentru dezrobirea brazdei strămoșești s-a terminat...Lupta pentru salvarea credinței și pentru civilizație
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aceste locuri în care viața și omenia pulsează de mii și de sute de ani, își are legenda ei, istoria ei, cum de altfel, fiecare palmă de pământ, fiecare vale, fiecare deal, fiecare munte, fiecare stâncă de pe întinsul frumoasei și mănoasei noastre țări își are legenda ei. Frumoasă și impunătoare este Mănăstirea Secu, acest lăcaș care de sute de ani a stat drept în fața uraganelor ce au încercat să o clatine, căci „apa trece, pietrele rămân”. Uraganele au trecut, dar mănăstirea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
împăcăcios (sich zu beruhingen) rugăciune - rugăcios întristăciune - întristăcios [2] 2257 - ură fermecatură căutătură băutură suitură cărătură murătură suduitură pornitură secătură stârpitură adunătură înjurătură bărbos - bărboșie Baertigkeit spân - spînie bărbat - bărbăție Maennlichkeit beat - beție Trunksucht mustăcios - mustăcioșie mândru - mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului - uluială momi - momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
asculți în dimineți cocoșii dinspre cuptor o să-ți pătrundă-n nări miros de pâine coaptă-n vatră cu coaja rumenită bună de o să vii în sat la mine o să-ndrăgești și tu pământul sacru din care râd spre soare holdele mănoase și dă-n miresme liliacul. Lucreția IONESCU BUICIUC <biography> Am absolvit Facultatea de Zootehnie și Medicină Veterinară din Iași, și de Jurnalism la București. Am fost redactor-șef la ziarul „Deșteaptă-te, române!” și la ziarul „Viața studentească”. Debutul literar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deschis, Pe patul de scânduri sleită visezi Realul pierdut pentru vis. Visează căsuța-așezată-ntre tei, Cu flori de mușcată n ferești, Măicuța în poart’așteptând pe poștaș S aducă scrisoare cu vești, Flăcăii la horă, tractoare pe câmp, Ce ară pământul mănos, Pe țața Florica și badea Cârțan, Ce-a mers la Viena pe jos. Pădurea bătrână, cu frunze căzând, Izvorul ce-l bei din căuș, Copiii, la școală, voioși se-ntrec Și fac dintr-un dâmb derdeluș. La toate Maria visează
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lui este Întâmplător ordinea mea. La scurtă vreme după acea primă vizită, mi-a trimis doi peri de spalier pe care să-i plantez. Cred că acum au vreo cincisprezece ani; și În fiecare an, pentru că terenul meu nu este mănos și e prea uscat pentru ei, dau câteva fructe pipernicite, iar de cele mai multe ori nu rodesc deloc. Însă nici nu mă gândesc să-i tai. Mă mișcă fidelitatea cu care Îi țin partea; și-mi aduc aminte că, practic, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei unite - De unde sună marea prin stâncile cernite Pân unde Tissa mână undele reci și crețe, Peste câmpii mănoase, pintre pustii mărețe, Pîn-unde Istrul plânge ca taurul mugind - - Ziua reînviată a Ulpiei traiane, A Daciei bătrâne, a Daciei romane. Regină coronată învestmîntată-n raze, Fii îngerul Speranței, fii îngerul de pază La capul României, ce bolnavă... deșteaptă, Privirea-i limpezită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]