537 matches
-
Stancăi, domn fiind, îi spusese cum să se zugrăvească biserica domnească din Târgoviște: „Neică Mihai, să le spui meșterilor să nu pună frunze de acant ca la Veneția, ci să se împletească urcându-se spre cer flori și frunze de mărăcini ca cele de le văzuși la Sinai”. Pe nas, oltenește, începuse atunci să îngâne o melodie aidoma celor din cântările muntelui pe care nepotul nu le auzise niciodată. Să fie doar vina lui neica Dinu, marele stolnic, că au uneltit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
icoana Învierii lui Hristos zugrăvită în culori foarte vii era luminată de o imensă candelă suspendată de tavan cu trei lanțuri de argint ciocănit, lanțurile nefiind alcătuite din zale separate, ci dintr-un fel de împletitură de frunze, tulpini și mărăcini imaginând cununa de spini a lui Iisus. — Ia loc, spătare Mihai, și prelatul arată spre jilț, eu o să stau pe laviță; doar o clipă, să-mi iau rucodelia: asta este lucrul de mână recomandat de sfinții părinți pentru călugări. Munca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ostrovul se chema Malta. 2. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită; ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, și se lăsase un frig mare. 3. Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, și-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieșit afară din pricina căldurii, și s-a lipit de mîna lui. 4. Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alții: "Cu adevărat, omul acesta este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, și nici un pom rău care să facă roadă bună. 44. Căci orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura. 46. De ce-Mi ziceți: "Doamne, Doamne!" și nu faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
și la bătutul ciocanelor de lemn pe o scândură care avea rezonanță, denumită toacă. După vacanța de Paște, toți elevii participam la acțiunea școlii, coordonată de Primărie și de Ocolul Silvic Vama, de curățire a dealurilor, câmpurilor și islazurilor de mărăcini, putregaiuri, gunoaie și resturi menajere, aflate totuși în cantitate redusă față de acum, nefiind încă la modă picnicurile de sfârșit de săptămână și lipseau cu desăvârșire sticlele din plastic, acest flagel al civilizației. Campania de igienizare era continuată în săptămânile următoare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cred cu tărie că, dacă România va avea 10 ani de liniște, va fi departe. „Mulți unguri vin să ia apă de aici. Am donat o plăcuță în biserica lor lutherană. Când am venit aici, străzile nu erau pietruite, erau mărăcini pe câmp. Toți primesc o tonă și jumătate la hectar. Noi facem cea ce trebuie, spune gospodarul din apus. În Transilvania, doar românii, spune, domnule părinte, fiindcă românii nu aveau voie să învețe carte. Numai preotul știa să citească. Și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
prin aburii respirației noastre! Când toate lucrurile ce le-aș atinge ar deveni triste, când o privire furișată spre cer i-ar împrumuta culoarea mâhnirilor, când n-ar exista ochi uscați în preajma mea și aș evolua pe bulevarde ca prin mărăcini, că urmele pașilor mei le-ar sorbi soarele spre a se îmbăta de durere, atunci aș avea dreptul și mândria să afirm viața. Orice aprobare ar avea de partea ei mărturia infinitului de suferință și orice bucurie sprijinul amărăciunilor. E
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de a trăi printre oameni, ci de a fi om, cu ce drept ai face din neliniștea ta o culme? O materie căreia îi e rușine de ea însăși rămâne tot materie... Și cu toate acestea... Într-o lume de mărăcini, parcă sânt o salcie ce-și plânge crengile spre cer. Când mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima? Și verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide când sângele a orbit? Ce negură spintecă măruntaiele și ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
parte, unde era Klapka, apărătorul, care, vrând să-l îmbărbăteze, îi făcu un semn atât de ciudat, că i se strâmbă fața, iar Apostol se cutremură și se simți îndată părăsit și singur ca într-o câmpie nemărginită, plină de mărăcini și buruieni otrăvitoare. Și totuși atunci i se stinseră toate îngrijorările și sufletul i se pătrunse de încredere mare. ― Dezertare? șopti privind cu ochii strălucitori crucea albă dinaintea președintelui. Apoi plecă fruntea și, în tăcerea amară ce se împînzi, întrebarea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
noapte, trâmbe de fum și funingine. Ea ține în viață tot ținutul de când a apărut, la sfârșitul anilor ’80. Puțini sunt oamenii care nu lucrează aici. Toți sau aproape toți au părăsit viile și câmpurile. Și de atunci, pârloagele și mărăcinii s-au tot întins de-a lungul marii podgorii, înghițind livezile, butucii de viță, brazdele de pământ bun. Orașul nostru nu e prea mare. Nu este V., nici pe departe. Totuși, poți să te pierzi în el. Înțeleg prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ziua, de altfel, după înmormântarea lui Barbe, când m-am decis să merg la Castel, pentru a pătrunde mai adânc într-un mister printre ai cărui puțini spectatori mă număram odinioară. Da, în ziua aceea am dat la o parte mărăcinii care se adunaseră la poartă într-un mănunchi sălbatic și am strecurat cheia în încuietoarea cea mare. M-am simțit ca un prinț lamentabil care forțează ușile unui palat în care se află vreo frumoasă adormită. Atâta doar că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la ei și care șerpuia în paralel cu un rîu. nu mai recunoșteam totul, iar la un moment dat una dintre potecile pe care o luasem s-a înfundat într-un fel de teren viran năpădit de o vegetație sălbatică, mărăcini și tufe pline de țepi. Un gard de sîrmă ghimpată bloca trecerea, iar undeva, pe o tăbliță, scria teren mILItar. am rămas uluit că acel drum pe care îl parcursesem de atîtea ori în copilărie devenise de nepracticat și în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
putut fi soțul matildei, m-a întrebat brusc cine sunt, dacă făceam parte din familie. Decepționat că nu vizita mea era evenimentul momentului, m-am retras imediat și m-am regă sit din nou pe cărarea plină de bălării și mărăcini care ducea spre terenul militar... aveam în mînă o pungă de plastic iar în pungă, nu știu cum, se adunaseră trei caschete. Una era a mea personală, un fel de șapcă albă, dar celelalte două nu știam cum ajunseseră acolo. Una dintre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat, ne-a spus-o foarte deschis, chiar era îngrijorat de faptul că aerodromul de sus, de pe dealuri, s-ar putea umple cu mărăcini, devenind impracticabil. Asta ar duce la o izolare și mai mare, nu?" Radul Popianu încuviință, "sigur, aerodromul este deja deteriorat, nu poate fi întreținut, nu poți cere nimănui asta, să se îngrijească de el, dacă ani de zile n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sigur, aerodromul este deja deteriorat, nu poate fi întreținut, nu poți cere nimănui asta, să se îngrijească de el, dacă ani de zile n-a aterizat nimeni. Ne pare rău, dar ce să-i faci, asta e viața, domnilor! Scaieții, mărăcinii sînt o formă de viață, nu?" N-au comentat, August Stoicescu își drese vocea, părea un conferențiar sigur de succes. Graseia ușor și rîrîitul te putea deruta, să crezi că ai de a face cu un mototol de salon, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că tot ce se întîmpla la Vladia se întîmpla cu buna lor știință, ba poate chiar din ordinul lor. Iar cînd Stoicescu și Stavri au scos toată partea bărbătească, chiar și pe evreii exilați în rîpe, pentru a curăța de mărăcini aerodromul de pe deal, pentru a astupa șanțurile și a netezi fîșia, făcîndu-l, așa, bun pentru aterizarea fără nici un pericol a unui avion de mărime mijlocie, un Caproni să zicem, sau un Farman B, atunci și-a dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
A luat-o prin grădini ca să se poată apropia cît mai mult de Vilă, străzile erau bătute de patrulele băieților de prăvălie. Probabil data sosirii lui Caraiman se apropia, sus pe deal activitatea era frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot sufla în întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, păpușoiști; în valea de aproape lucea un iaz; pe-o culme ușoară, înnegrea un pâlc de mărăcini. Nicăieri păduri, livezi, sate. Deasupra, se boltea un cer alburiu de singurătate. - Mergeau încet pe un drum de țărână; pașii lor stârneau o pulbere neagră, pe care vântul o învăluia și o trimetea pe miriști și pe buruienile nalte de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fac prea mult zgomot, și mă opream mereu, după doi, trei pași, să trag cu urechea. Căpătasem curaj când, mult mai aproape, izbucni, ca o detunătură, alt lătrat. Noroc că în fața mea se afla un șir de sălcii năpădite de mărăcini. Altfel m-aș fi dat de gol. După primul moment de spaimă, mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai aproape, izbucni, ca o detunătură, alt lătrat. Noroc că în fața mea se afla un șir de sălcii năpădite de mărăcini. Altfel m-aș fi dat de gol. După primul moment de spaimă, mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nou ordinul. Buldogul a țâșnit. Îl auzeam gâfâind și am închis ochii din nou. Încă două salturi, un salt și colții lui aveau să se înfigă în beregata mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
curajul să-i spun chiar atât de direct: "Mă deranjează că mă iubești pentru mine însumi". Așa că am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întîlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]