533 matches
-
înmuiaseră oasele, și, dacă -lar fi prins, nu mai scăpa. În tinerețe, fugise de la pârnaie, era mai ușor. Ager, cu sângele fierbinte... Ce mai primăvară! Plesneau florile de salcâm și toată groapa era verde, verde, plină de dudău și barba-popii. Mărăcinii aveau tulpinile cât sulița. Vântul se încorda în ele ca într-o harfă. Și cădeau niște nopți line, cu stele albe și mărunte. Lângă baltă se aprinseseră iar focurile. Limbile lor lingeau iarba tânără. 226 Hoții veneau la apusul soarelui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atâta liniște. Parcă stătea într-o apă. Dimineața bătea soarele și iarba se usca foșnind lingă ea. După amiază, umbra malului din fată creștea amenințător și parcă i se făcea frică. De la rampă picura mirosul gunoaielor încinse. Prin iunie înfloreau mărăcinii. Buruiana avea o tulpină lemnoasă, verzuie. Făcea la cap o gogoașă roșie, plină de spini, care se umfla ca un cimpoi. Alături creșteau loboda și pelinul argintiu. Pe frunzele lui se oglindea nopțile luna știrbă a Cuțaridei. Pământul mișuna de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul gropii, în care sclipea balta, înconjurată de trestii. Mergeau pe poteci știute numai de ea, printre mărăcini și ghimpi. Alături, se surpau gunoaiele într-o mișcare liniștită. Rar, se auzeau ciocănitorile zgflțute de vânt la grădinari. Cerul avea o leșie murdară în scamele norilor joși. Pasul Vetei crescuse și studentul abia se ținea pe urmele ei. Dintr-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îndemnau pe tăinuitori să-l dea pe mâna politiei- Omorâse oameni și-l așteptau ocna și sila. Ca niște câini îl încolțeau. Dar caramangiul era îndrăzneț și hotărât. Le scăpa printre degete. Primăvara, ca o cringhiță. Înflorise măceșul și florile mărăcinilor cât pumnul! O iarbă sălbatică acoperea fundul neumblat al gropii. Gheorghe i-a spus celui tînăr: - Haide să mai schimbăm locul. Nu e bine să stăm numai aici. Umblau hoții pantaraura. Zicea Paraschiv: - Decât să mă bage iar la mititică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prin aburii respirației noastre! Când toate lucrurile ce le-aș atinge ar deveni triste, când o privire furișată spre cer i-ar împrumuta culoarea mâhnirilor, când n-ar exista ochi uscați în preajma mea și aș evolua pe bulevarde ca prin mărăcini, că urmele pașilor mei le-ar sorbi soarele spre a se îmbăta de durere, atunci aș avea dreptul și mândria să afirm viața. Orice aprobare ar avea de partea ei mărturia infinitului de suferință și orice bucurie sprijinul amărăciunilor. E
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de a trăi printre oameni, ci de a fi om, cu ce drept ai face din neliniștea ta o culme? O materie căreia îi e rușine de ea însăși rămâne tot materie... Și cu toate acestea... Într-o lume de mărăcini, parcă sânt o salcie ce-și plânge crengile spre cer. Când mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima? Și verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide când sângele a orbit? Ce negură spintecă măruntaiele și ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu mai sînt / Insul de vrajă care să-nvie scumpa gură. Genunchii - două urne - se-apropie de pămînt" (Odăi visate). În ultimă instanță imaginea despre sine și despre lume converg, Împărțite Între reprezentări contrastante - "Cu lebede pe-o apă, și mărăcini cu ciori", "Te depărtezi pe-o spumă cu bucurii sau plîngeri", "Pasăre ești. Sau flaut. Sau havuz", "Orașul te respinge sau te cheamă" - calificativul ultim fiind acela de "nehotărît", urmat de metafore sugerînd același regim alternativ și oscilant al atitudinilor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-i strângă mâna. Dar ea mai mult ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră o osândă. Se sculă de pe stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre Napoli, pe care trăsurile, trecând în goană, ridicau nori de praf. Puțin mai încolo era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cărare, primejdia era mare, de mușcături de vipere muriseră mai mulți la Stilo și în împrejurimi. Un strigăt sfâșie văzduhul: copiii, speriați, se priviră între ei, avură intenția să fugă, dar se întoarseră de unde plecaseră și iscodiră printre tufișurile de mărăcini și afin; unul de-al lor era întins la pământ cu un picior într-un rug de mure și fața potopită de șerpi ce se repeziseră la el. Nu i-au sărit în ajutor, și-au luat picioarele la sănătoasa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fără fund, dar cu toate astea, din cănd în cănd, zăresc cerul. Cerul din ochii tăi. Și durerea crește de fiecare dată cănd clipești. Aș plănge, dar nu pot. De la atăta frică, lacrimile îmi ard ochii. Pe pereții gropii apar mărăcinii promisiunilor de veșnicie, crestăndu-mi pielea și scoțănd la iveală altfel de lacrimi. Plăng sănge. Iubirea mutilează, lăsănd cicatrici adănci. Cad rapid și dureros. Îmi doresc să zăresc iar, pămăntul, să mă izbesc și să mă împrăștii într o pulbere de
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
cum să le păstreze peste iarnă; pe când aiurea se folosește tot petecul de pământ, până și vizuinile, cărările și rozoarele pietroase, grădinile noastre întinse cât vezi cu ochii adese servesc drept cuib și adăpost pentru tot felul de burueni și mărăcini netrebnici. În scurt, pe când alte popoare se silesc pe întrecute a pune în grabnică aplicare nouăle descoperiri realizate pe terenul pomăritului, poporul nostru continuă a rămâne sclavul obiceiurilor ruginite de seculi. Este adevărat, în multe din comunele noastre vedem grădini
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe un pământ sfânt, a căruia apărare {EminescuOpIX 431} ne-au costat pe noi râuri de sânge, veacuri de muncă, toată inteligența noastră trecută, toate mișcările cele mai sfinte ale inimei noastre. Și e plină de străini, Ca iarba de mărăcini; Și e plină de dușmani Ca râul de bolovani. Iar mila străinului E ca umbra spinului: Când vrei ca să te umbrești, Mai tare te dogorești. De aceea când știm pentru ce a căzut voevodul moldovenesc nu trebuie să-l plângem
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la arat și la semănat, primăvara. Aratul se făcea începând de la margine sau de la mijloc, iar semănatul prin aruncarea semințelor pe brazdă sau pe ogorul ce urma să fie arat. Netezirea și mărunțirea arăturii se realizau cu ajutorul grapei cu mărăcini, a borunei (un fel de grapă, alcătuită dintr-un cadru pe care erau montate la partea de jos cuie metalice sau din lemn) sau a tăvălugului confecționat dintr-un trunchi de copac. Soiurile de porumb tradiționale care se semănau pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pe atunci să plătească deseatina 1 și camăna, reprezentând darea pe miere și ceară. În secolul al XIX-lea, această dare se evalua la un stup din 50 sau la un leu de stup. Prisăcile erau îngrădite cu garduri din mărăcini sau din nuiele împletite, având o odaie pentru adăpostul prisăcarului 2. Procedeul de extragere a mierii era primitiv. Mierea și ceara cu derivatele respective (miedul, propolisul sau ceara „verde”, boștina) au constituit până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea produse
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cățărătoare) Sunt erupții ale pielii, uneori purulente, care apar pe mâini sau pe picioare și se manifestă prin mâncărimi, usturimi, tendința de a se extinde continuu. Apar din cauza umblatului desculț pe miriști păioase (grâu, secară, orz, ovăz), de la Înțepături de mărăcini sau de la insecte, de la scos cânepă topită din baltă, lovituri. Tratamente: Spălături cu zeamă de boz, de castraveți, cățușnică, gușa porumbelului, cu apă În care au stat haldani (tulpini de cânepă), cu fiertură din coajă și crenguțe de măr dulce
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Those pelican daughters. BUFONUL: Un duh, un duh! Zice că-l cheamă bietul Tom. KENT: Cine ești tu, care mormăi acolo în paie? Ia ieși! (Intra Edgar, deghizat în nebun) EDGAR: La o parte! Vrăjmașul cel rău mă urmărește, prin mărăcini ascuțiți bate vîntul. Hu! Du-te-n patul tău rece și încălzește-te. LEAR: Ai dat toată averea la cele două fete, de-ai ajuns în halul ăsta? EDGAR: Cine-i da ceva bietului Tom? Pe care vrăjmașul necurat l-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în pradă. Nu lasă că scîrțiitul pantofilor și foșnirea mătasurilor să trădeze biata-ți inima femeilor. Ține-ți piciorul departe de bordeluri și mîna de decolteuri, pana de registrul datornicilor, si desfide-l pe necuratu'. Mereu bate vîntul rece prin mărăcini. Face suum, mum; ei, delfine băiete, termină, lasă-l să treacă. (Furtună continuă) LEAR: Ei, ți-ar fi mai bine în mormînt, decît să-nfrunți cu trupul neacoperit furiile văzduhului. Omul nu-i mai mult decît atît? Să ne uităm
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
brusc de pe bancă, îmi luai geamantanul al cărui greutate parcă scăzuse foarte mult și am plecat grăbit fără să-i mai zic măcar, bună ziua, la plecare. Într-un târziu mă trezii că alergam pur și simplu printr-un desiș de mărăcini care mă loveau neîndurător peste picioare. M-am oprit să răsuflu un pic și atunci mi s-a părut iar că aude plescăitul unei pietre aruncate în apă. Am murmurat absent, doar așa pentru mine: „El a rămas acolo, anii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
anul care tăia veacul în două felii egale, i-a rămas cel mai bine întipărită în memorie, nu pentru natura și florile trezite la viață, ci pentru baia în apa rece ca gheața în apropierea căreia, în mijlocul unor tufe de mărăcini uscați, mai existau pete alb-murdare de mersolat ca în zonele de tundră, un fel de zăpadă încă ne topită, amestecată cu noroi. Cu toate acestea, nimeni nu a răcit, nimeni nu s-a îmbolnăvit, dar nici unul din participanți nu a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
falanga” întrunea persoane aparținând tuturor claselor sociale, de diferite vârste și profesii (croitori, fierari, morari, vieri, plugari, bucătari, lăutari). Nu lipseau nici specialiștii: agronomi, profesori. „Soții agronomi” cooperau în diferite îndeletniciri agricole (cultivarea pământului, culesul viei, construirea de puțuri, scoaterea mărăcinilor de pe câmp) în temeiul „statutelor” unei „cooperative de producție de un fel deosebit” (ibidem, p. 104). Se preconizau metode moderne de exploatare a câmpului, dar roadele n-au putut fi dovedite, întreprinderea dizolvându-se după mai puțin de un an
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
eleva Anei Blandiana în sensul că descoperim afinități și aceleași trăiri, aceeași explozie vitală, precum și inspirația livrescă. Îi lipsește poetei respirația largă, cuprinzătoare a Anei Blandiana. Cu volumul "Adagio" (1973) îi descoperim Ioanei Diaconescu și note proprii: "Adagio pietrelor și mărăcinilor,/ Adagio fiului; și-a maicii sale vină/ Fie curat ispășită de lacrima luminii/ Etern întoarsă într-un ochi senin/ După o fugă, după vânătoare/ Înalt prin pădurea de crini". Obiectele se însuflețesc și poeta se mișcă lejer, pentru că ea le-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
închide ușa. (Gh.F.C.) Patul pe care a murit un om se aruncă cu așternut cu tot, că e necurat. (Gh.F.C.) Cei care nu primesc bani la înmormîntare nu vor avea cu ce plăti lun trașul și vor umbla desculți prin mărăcini în veac uitat. (Gh.F.C.) Rudele mortului se duc a doua zi după înmormîntare să tămîieze mormîntul, să-l stropească cu apă și să aprindă o lumînare, ca să-l îmblînzească pe cățelul-pămîntului, să nu-l latre pe nou venitul între morți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
corectare ("înfricoșazî nu numai pre muîncitori și pre împărații pămentești, ce tocma și dracilor"), iluminare ("luminéza pre carii sănt întru întunérecul neînțelégeriei, și înțelepțéste tinerii și întăréște întru înțeles pre bătrăni"), curățire de păcat ( "arde cu focul lucrăriei sale toți mărăcinii iubirei de argint și tot feliul de hrésturi (?) ale păcatului"), vindecare ("și cu văpaia căldurii sale încălzéște sufletele și inimile céle degerate cătră Dumnezeu"), amintind, dintr-un imaginar creștin atotprezent, sabia de foc a Arhanghelului Mihail. Dincolo de originalitatea imaginilor, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sus". Coșmarul este implacabil prin recurență; simțurile eroului se ascut atât de tare, încât simpla utilizare a organelor senzoriale devine inutilă: "Astă babă mă lua la goană, și eu fugeam de-mi răpăiau tălpile; sfărâmam bolovanii, săream șanțurile, treceam prin mărăcini; oasele călcâielor mi se înjunghiau și mi se oprea răsuflarea. Și baba, după mine, în spatele meu, cu mâna de umerii mei; îi simțeam suflarea ei de gheață și îi vedeam, fără să mă uit înapoi, văpăile ochilor". Aparent interminabila încatenare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
descriptivă de sorginte realistă. Rezultatul este un tablou rural descris convingător, nu vidat de tușe ale fabulosului straniu: În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. [...] Dincolo de moară începea Căpriștea: un pământ pietros, scorburos și plin de mărăcini, în care numai necuratul trăgea brazdă cu coarnele". Sugestia diabolicului este augmentată prompt, într-o rescriere răsăriteană, din perspectiva ortodoxismului, a pactului faustic: "În Alăutești, în nopțile de vreme rea, torcătoarele spuneau, înviind focul, că moș Călifar își vânduse sufletul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]