1,070 matches
-
și Jerry, ca să-i facă să vadă logica de dincolo de ceea ce le spunea, iar ei scuturau din cap revoltați și demonstrau cât mai departe de el, dezgustați de faptul că trebuie să stea alături de un șobolan comunist și trădător. Danny mărșălui cu pancarta ridicată, strigând cu toată convingerea „ROȘII AFARĂ!” și în același timp savurând șopârla pe care o lansase. Omul Cameră începu să funcționeze și totul părea în regulă și sub control, de parcă Danny ar fi dat peste cap patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Iar aceea fusese o campanie a spaimei, sfârșită cu atacul de noapte al voievodului muntean și cu mii de țepe ridicate lângă Târgoviște. Aceste țări române nu puteau fi cucerite, murmurau tot mai mulți războinici. Iată, de aproape o lună mărșăluiau pe un tărâm pustiu și otrăvit, iar oamenii cădeau sub săgeți zi și noapte. Nu mai aveau mâncare, nu mai aveau apă. Erau siliți să fiarbă zăpadă, dar În ultimele zile nu mai ninsese, ba parcă vremea se mai Încălzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult prea obosiți ca să mai vrea ceva, fie și Întoarcerea la Suceava. Dar se apropiau. Treptat, pe culmea dealului se iviră flamurile Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din Serbia. El acceptase degrabă propunerea italienilor de a-l sprijini pe Ștefan, dar nu vedea nici un motiv de mobilizare urgentă. După miezul nopții, Sfatul se Încheie cu unica hotărâre care putea fi luată În condițiile În care spre Moldova mărșăluia deja o armată de aproape două sute de mii de oameni. Ridicarea țării la luptă. Domnitorul se retrase din Sala tronului făcându-i căpitanului Pietro un semn discret. Străbătu culoarul lung de la parter, luminat de făclii puse din trei În trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe care o lua Ștefan În fața năvalei turcești. „Ochii mei sunt Erina” spunea mereu, iar cei din jur Înțelegeau și bucuria și tristețea acelor cuvinte. Omul care construise strategiile tuturor victoriilor lui Ștefan abia deslușea un corp de oaste care mărșăluia la cincizeci de pași. - Nu putem deschide nici o luptă aici, măria ta, reluă căpitanul. Înțeleg că suntem pe un tăpșan care coboară ușor spre un loc unde cursul Trotușului se apropie de cel al Bârladului. Și că din față Înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămânea fără apărare În fața celei mai mari armate care atacase vreodată Europa. Chiar dacă tătarii Își continuau retragerea, ceea ce rămânea un mister, era absolut imposibil ca voievodul să mai fie În viață la următoarea lună plină. Două sute de mii de turci mărșăluiau spre Suceava și erau opriți doar pentru un ceas sau pentru o noapte, cu pierderi mari. Poate că voievodul reușise să scoată din luptă cinci mii dintre ei. Sau șapte mii. Sau zece mii. Dar asta nici nu conta pentru oceanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mesaj, venit dinspre Apus. Armata Transilvaniei a intrat sub comanda lui Vlad Dracula. E În marș forțat peste crestele Carpaților. Vlad a ordonat avansarea cavaleriei zi și noapte, fără nici un popas, până la primul contact cu oastea lui Mahomed. Pedestrimea transilvană mărșăluiește și ea fără oprire. Urmează mesaj al lui Vlad către măria sa Ștefan, oriunde ar fi el. Ștefan văzu că, Într-adevăr, În interiorul răvașului se afla o bucată de pergament cu pecetea vărului său. Îl deschise și, pentru prima oară după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a treia zi la miezul nopții. Au fost trimis iscoade spre munții Carpați. Mi s-a părut că văd, În Învălmășeala plecării, la lumina făcliilor, câteva mantii albe cu semnul scutului și spadei. Poate că m-am Înșelat. Oastea a mărșăluit din Sibiu spre Sighișoara, coborând apoi spre Brașov și urcând spre trecătorile munților. Peste tot, În satele românești, am văzut săteni venind să se Închine lui Vlad, singurul care a reușit să-l Învingă pe Mahomed, după bunicul său, Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni care-și întind rădăcinile în pământ ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tobe și le face ca din disperare să danseze în fața peșterii morților, de unde străbunii nu pot ieși să le dea ce vor ele și le lasă în stăpânirea lui Sahjat și Massa Missi, să bată pământul sub picioare și să mărșăluiască? Cine ar putea fi mai pe dos ca oamenii albi? Puțin înaintea ivirii zorilor, Jonathan și Gittesn se întorc în tabără coborând dealul. Nu știu cum să interpreteze ce au văzut. Jonathan este tulburat, dar Gittens pare ușurat, amuzat. A fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aceste lucruri acționează asupra lui mișcându-i brațele, pleoapele. Dacă s-ar putea elibera, ar fi bine. Sau dacă ar descoperi măcar cum funcționează sistemul ar putea căpăta oarecare independență. Își imaginează cum colibele poporului Fotse sunt demolate și ei mărșăluiesc spre noile lor așezări de pe marginea noilor drumuri. La orele mici ale dimineții, trecutul este mult mai derutant decât viitorul. Un gând reprimat începe să se contureze. Ce-ar fi fost dacă cu mult timp în urmă ar fi dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aranjeze părul și să mi se pună rochia pe mine, iar apoi să-mi fie strânsă în jurul pieptului, doar pentru a fi dată jos după-amiaza devine nu doar plictisitor, ci și obositor. Eunucii și doamnele de onoare poartă tăvi și mărșăluiesc încoace și încolo prin fața mea cu rochii, lenjerie de corp, accesorii, ornamente, curele și ace de păr. De-abia aștept ca ritualul să se termine. Aș fi preferat ca ei să-mi spună unde sunt lucrurile astea și să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Am văzut un barbar trecând pe lângă fântână îmbrăcat în roba dumneavoastră de ceremonie. Încerc să nu îmi imaginez scena în timp ce eunucul continuă să descrie jefuirea a ceea ce mai rămăsese din Yuan Ming Yuan. Însă cu ochiul minții văd aievea barbarii mărșăluind în Satul Caisa, Pavilionul Bujor și Casa de Ceai Frunză de Lotus. Pot să le văd chipurile strălucind în timp ce se năpustesc prin holurile aurite, bogat sculptate ale clădirilor centrale. Pot să-i văd intrând în camera mea și cotrobăind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împreună se prelungește, sunt din ce în ce mai uimită de curiozitatea pe care o arată în legătură cu ceea ce se petrece între un bărbat și o femeie. Acesta are să devină blestemul lui An-te-hai. Privesc prin ceața dimineții cum sunt instruite gărzile imperiale. Sute de oameni mărșăluiesc peste noroiul bătătorit. Ei amintesc de niște broaște care sar pe un câmp de orez în timpul secetei. Aerul e rece și soarele mai are puțin până să răsară complet. Aveți grijă de Tung Chih, le spun cărăușilor și cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dușmane, se aflau forțe care nici nu mai erau considerate inamice. Atât Naegi Kyubei de la Castelul Naegi, cât și Kiso Yoshimasa din Fukushima erau oameni care așteptau, cu nerăbdare, sosirea lui Nobunaga, nu pe-a lui Katsuyori; iar trupele care mărșăluiau din Gifu în Iwamura o făceau fără a întâmpina nici o rezistență. Diversele fortărețe ale clanului Takeda fuseseră lăsate pradă vântului. Când noaptea făcu loc zorilor, atât Castelul Matsuo cât și cel din Ida nu mai erau decât două cochilii goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ascultă respectuos dorințele seniorului său. Ordinul de a fi eliberat din funcția ta de azi și de a pleca rămâne valabil, dar mai sunt și alte instrucțiuni cu privire la plecarea ta ca avangardă în provinciile apusene. Forțele clanului Akechi urmează să mărșăluiască din Tajima, în Inaba. Poți intra, după voie, în provinciile lui Mori Terumoto. Nu fi delăsător și nu lăsa să treacă timpul. Trebuie să te întorci imediat la Tamba, să-ți pregătești trupele și să aperi flancul lui Hideyoshi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobutaka. Trecătoarea prin Fuwa era cunoscută ca fiind greu de străbătut în timpul iernii, iar condițiile de pe câmpia Sekigahara erau deosebit de aspre. Din ziua a optsprezecea, până în cea de-a douăzeci și opta din Luna a Douăsprezecea, armata lui Hideyoshi mărșălui prin Sekigahara. Armata era împărțită în divizii, iar aceste divizii erau alcătuite din batalioane: cai de samar, pușcași, lăncieri, cavaleriști și pedestrași. Înfruntând zăpada și noroiul, mergeau înainte. Oștirea de aproape treizeci de mii de soldați a lui Hideyoshi avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cititorilor de Editura „Sfera” din Bârlad, nu l-am avut nici învățător, nici profesor. Nu l-am avut învățător pentru că în anii când eu buchiseam literele abecedarului și cifrele, și încercam să scriu pe „tăbliță” cu „plumbul de piatră”, el mărșăluia spre Răsărit, mai întâi la Tighina, apoi peste Nistru, unde, în gerul rusesc, era mereu preocupat „de a nu-i asupri pe ostași și nici populația civilă”. În noiembrie 1943, după cum singur spune, aflat în dispozitiv la Limanul - Bug - Nipru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să-și facă simțită prezența, croindu-și drum prin degetele vlăguite de trecerea timpului, încleștate până atunci de jilț. Migrena sâcâitoare, ecou dureros al oboselii acumulate, se disipă rapid până aproape de dispariție în timp ce mii de furnicături mărunte începură să-i mărșăluiască prin tot corpul. Un alt oftat, dar nu de ușurare, luă locul celui dintâi - spectrul bătrâneții începuse să devină tot mai amenințător. Cu toate acestea se simțea relaxat. Mai mult chiar, odată cu revenirea la o viteză de croazieră, normală, încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
lui. E cea mai bună ofertă pe care ți-o pot face. Pentru moment, a adăugat el pe un ton incitant. Am dat fuga să-mi iau haina și amândoi am ieșit în frigul care-ți amorțea fața și am mărșăluit împreună prin grădina cufundată în întuneric. N-am vorbit prea mult. Nu fiindcă n-aș fi vrut. Mi-ar fi plăcut foarte tare să stau de vorbă cu el, dar eram emoționată, iar creierul meu se comporta ca întotdeauna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Don singur în sala de mese pustie. Aștepta să vină mașina să-l ia. Ne-a privit cu jind. Iar noi ne-am îndepărtat, deja despărțiți. N-o să las ședința asta să mă dărâme, mi-am jurat sfidătoare în timp ce mărșăluiam pe coridor. Au mai rămas mai puțin de patru zile și scap de-aici. Mama și tata erau deja instalați în Sala Abbot. Erau îmbrăcați de parc-ar fi mers la nuntă. Nu în fiecare zi veneau la un centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca votul juriului format din Luke Costello să fie mai bun. De frică, am simțit iar că îmi vine să vomit. M-am rugat cu ardoare să fiu cruțată, însă, la ora două fix, Luke, Brigit și Josephine au intrat mărșăluind în sală și s-au așezat pe scaune. Când l-am văzut pe Luke, m-am bucurat puțin. Așa cum mă bucurasem și de dimineață. Era așa de sexy și de frumos, așa de masiv și de al meu. Apoi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
DA de joi, când mă aflam deja la Cloisters de aproape cinci săptămâni, a venit și ziua judecății mele de apoi. Totul a început destul de inocent. La ora opt, suspecții de serviciu s-au strâns la apel și cu toții am mărșăluit către bibliotecă. Spre dezamăgirea mea, persoana care venise să discute cu noi era o femeie. O altă femeie. Atunci am bănuit că Francie avea o imaginație scandalos de bogată, așa că m-am întrebat dacă povestea ei cu „La întâlnirile DA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a ridicat brusc în picioare. —Grăbește-te, termină-ți cafeaua, mi-a ordonat ea în timp ce-a aruncat pe masă vreo câteva lire. Și vino! — Unde? — Vino, mi-a spus ea cu răsuflarea tăiată de nerăbdare. Nola a mărșăluit în susul străzii și, zdrăngănind niște chei, s-a apropiat de o mașină sport, argintie. Urcă, draga mea, mi-a ordonat. Am intrat în mașină temătoare. — Unde mergem? am întrebat-o în timp ce Nola accelera ca o nebună. —Vreau să-ți arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de frâne, în fața unei case din cărămidă roșie. Afară cu tine, mi-a spus ea drăguță, dar fermă. Deja nu mai credeam că Nola era fata dulce și blândă cum părea la prima vedere. Am ieșit din mașină. Nola a mărșăluit în viteză pe drumul pavat cu pietriș, a deschis ușa și mi-a făcut semn să intru în casă. —Harry, a strigat ea. Harry! Am crezut că Harry era câinele ei, pentru că nici o persoană de naționalitate irlandeză nu poartă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]