4,696 matches
-
buhăit, ne-a condus la aero port. La urcarea în avion - insistase să vină până la scară - mi-a aruncat: — Când mai vii, te duc la derviși. Dervișii din sate. Au să-ți placă. îi fac să danseze pentru tine. Ăsta măreț și interesant subiect, nu prostiile ce-ați fotografiat voi de capul vostru. Nu le-am tradus asta lui Luc și Karin, care insistaseră să aibă scaune departe de mine. Frenetica moarte a lui Martin Heidegger En faisant la roue, cet
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
degger a înțeles că e vorba de un proces inversat, în care produsul final renovează creatorul - și am început să mă dezbrac în fața lor. Au surâs de ușurare văzând că mă pregăteam să mă culc, și asta m-a sâcâit. — Măreț era Heidegger. Păcat că îi puțea ciocul, le-am spus răzbunător, cu un zâmbet sinistru. S-au retras cu spatele, ieșind cu prudența cu care se iese din biserică, dar încă am avut timp să le strig, numai așa, ca să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
toți pe râs și ieșiră pe terasă, să admire ninsoarea și brazii, cât cuprindeau cu ochii și parcul, cu grote, și havuzuri, acum adormite sub zăpadă. Apoi urcară în turnul castelului; acolo, iar strigăte de uimire în zare se profilau, măreț, Bucegii și vârful Caraiman, cu Crucea Eroilor Neamului. Petre le povesti istoria acestui monument, înalt de 28 de metri, inaugurat, în 1928, în cinstea eroilor din Primul Război Mondial. La vremea inaugurării era cel mai înalt monument din lume, construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de conștiință a geniului este, pe drept cuvânt, lipsită de valoare. Numai un nebun mai poate citi cu respect un roman. Atunci e mai bine să-l îmbraci în haine de sărbătoare. Atâta vreme cât nu se pretinde a fi o operă măreață! O să-mi scriu romanul cu stângăcie, făcând dinadins treabă de cârpaci, doar ca să-i pot smulge prietenului un zâmbet de plăcere adevărată. Oh! De-aș vedea chipul fericit al prietenului meu! Dar ce m-a apucat oare să trâmbițez despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Rhétorique, prima țîță de la care am supt laptele științei literare. [...] Din acest curs bătrîn, dar totdauna verde, al cărui imperiu nu i-l poate uzurpa nicio inovație, am învățat și învățăm nenumăratele feluri de stiluri - stilul... clar, concis, pompos, ușor, măreț, simplu, sublim, patetic, larg, ornamentat, chiar înflorit și alte multe." Din păcate, remarcă scriitorul, "un singur stil a fost uitat savantul meu curs francez să mă-nvețe, unul singur - stilul potrivit, tocmai acela care-mi trebuia, singurul care se poate
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
mirarea oamenilor în cursul vieții, și mai ales după moarte, când zavistia se face mută. Gethe a fost unul din oamenii care s-au învrednicit de aceste haruri, lăsând după sine urme nemuritoare. Palatul lui era în astă împrejurare locul măreței și naționalei pompe ce s-au sirvit, în 14 mart. Mulțimea oamenilor era atâta, încât numai trecând înaintea salei unde era mortul au putut să arunce ce de pe urmă cătătură asupra celui de care se înmândrează veacul nostru. Deasupra ușii
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
de nobil scăpătat, dar păstrându-și totuși prestanța, în frumusețea acestei Căpitănii singuratice, dincolo de care, în spatele Navigatorului, parcă și el cam trist, începe La Rambla. Prima, adevărata, celebra, căci în această metropolă caroiată și diagonată mai sunt câteva ramble la fel de mărețe, chiar dacă se cheamă passeig sau avinguda. Nebunia de pe lume e însă aici, pe La Rambla: flașnetari însoțiți de căței, maimuțe ori papagali, instrumentiști, cântăreți, chioșcuri cu toată presa pestriță a lumii, cu flori împovărate de culori și miresme, pictori, statui vii
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
clasei dominante, erau considerați ca niște simpli histrioni, nebuni inofensivi, amuzanți sau sîcîitori, de la caz la caz" și, evident, a omagia partidul într-o impecabilă terminologie stalinistă: "După 23 August, partidul ne-a investit (sic!) deschis cu titluri și răspunderi mărețe; astfel, în conștiința noastră au intrat caracterizări de mare rezonanță, care ne privesc direct: Ťingineri ai sufletelor omeneștiť, Ťtribuniť, Ťprofețiť, Ťreprezentanți și exponenți ai năzuințelor poporuluiť etc.". Și, hetairică, așa cum o știm, poeta nu se sfiește a amestca planurile: "Personal
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
de mărăcinișuri împletite, și un șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
credincios. Mă gîndesc, în același timp, la piesa într-un act a mult rafinatului Cehov, Cîntecul lebedei. Un spectacol de adio are un tragism real și fără țărmuri. Văd precis acest ultim spectacol al lui Prospero. Mi-l închipui pe mărețul Prospero ca pe un bufon tragic ce se îndeletnicește cu îmblînzirea forțelor naturii. Intrînd sub marea cupolă a Circului, îl văd pe Prospero salutînd cu o înclinare umilă pe marii seniori. Cei puternici îl privesc. Ei au plătit întotdeauna artistul
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
să ne bage în ograda ei, dar noi tot nepregătiți eram, iar rapoartele întocmite și citite de funcționari însărcinați cu aceasta reprezentau o probă de virtuozitate pentru a nu spune tot adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui Verheugen, ca botișorul unui mormoloc, emitea sunete graseiate. Din spatele ochelarilor săi cu lentile prismatice ne urmărea însă o privire impersonală, neiertătoare și, totuși, neputincioasă" (p. 227). Prozatorul Dan Stanca a murit fictiv la începutul romanului Mut
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru." (Stela Brie); "Purtați fiind efemer/ De-un val în van ce piere,/ Ne zbatem existența/ În vis, dor și durere.// Și după noi rămâne/ Din tot ce-am fost cândva/ O mână doar de oase/ Și anonimă, tigva." (Victor
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
ne-a programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
experiența peisajului are consecințe importante pentru cunoașterea din experiență, parcul englezesc poate să înnobileze sufletește pe cel care se plimbă în el, dacă a fost creat în așa fel încât atmosfera diferitelor tipuri de peisaje (melancolic, sumbru, voios, pastoral, idilic, măreț etc.) să provoace o succesiune de sentimente. De aici comparația cu catharsis-ul teatral: privitorul trece în cursul unui spectacol prin atâtea sentimente și senzații, încât iese purificat și înnobilat. În epocă, dorința de a transforma întreg pământul într-un
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
este statuia însăși. Chiar și universul, după Platon, are toate aceste elemente: artizanul, adică zeul; substratul, adică materia; forma, adică aspectul și rînduiala lumii pe care o avem sub ochi; modelul, după care zeul a creat o operă atît de măreață și de frumoasă; scopul pentru care a creat-o." (p. 204) O viziunie așadar finalistă potrivit căreia lumea are un sens și un făcător inițial, o viziune pe care creștinismul o va preschimba într-un teren fertil pentru însămînțarea ideilor
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
Doina Ruști În mitologia urbană a scos urechile o nouă credință, întemeiată pe un ideal pe cât de măreț pe atât de schizoepic - Programul. Originile lui vin de la un vechi zeu pe care lumea nouă l-a scos din moloz apreciindu-i darurile generoase: e categoric, limitativ, vorbește într-o limbă simplă și clară. Eu l-am descoperit într-
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în hohote zdrobitoare, cu spume, cu crăci, de-au întors capul spre noi toți tipii dintr-un bar bucureștean, parcă "Optzeci" se numea, tocmai plecam la Paris! "Poezia mi se părea letală" D.P.: Văd că vorbiți exact așa cum scrieți poeme
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Holmström și devenise interesat de arta ei, de tema exilului, de tabloul magnific Străinii - imaginea unei mame italiene care emigrase cu copilul ei. în una din scrisorile lui către Tora Vega Holmström, din 1914, el scria: "Dragă prietenă, există ceva măreț în tabloul Străinii pe care îl am de ieri în fața mea, trăind în imagine, înțelegând tragismul acestei ființe care nu numai că-și suportă propriul destin, ci întreaga lume care trebuie să existe în jurul lor. Asta îi dă femeii o
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
este poate cel mai convingător document în ceea ce privește starea de admirație și de recunoștință, aproape de beatitudine, pe care contemporaneitatea și-a manifestat-o în fața victoriei de la Mărășești. Iată conținutul acesteia: ,,Domnule General, Foștii Domniei Voastre profesori, plini de admirațiune pentru faptele mărețe ce ați desăvîrșit pe cîmpul de luptă pentru apărarea și înălțarea Patriei, m-au însărcinat să vă rog să primiți această sabie de onoare. Pe ea sînt înscrise glorioasele nume: Oituz, Pralea, Mărășești care, alăture de numele Domniei Voastre, vor
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
și operele lor sunt integrați acum într-o politică a culturii inițiată și condusă de însuși Regele țării". încât dacă lucrurile stăteau așa, cum trebuiau să reacționeze scriitorii? Din fericire tot autorul articolului i-a lămurit: Dacă începem o epocă măreață a unui Brâncoveanu al culturii nu trebuie să fim vrednici de ea? Prin urmare o curagioasă voință de creație, aceasta este forța stârnită în sufletul de scriitor este rodul mânei prietenoase întinse spre ocrotire de un Suveran creiat El însuși
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
Paris Match" de acum 17 ani, care mi-a rămas în memorie: "în ce mă privește, eu înțeleg că anii ^80 au luat sfârșit în ianuarie ^90". Adevăr incontestabibl care mă îndeamnă ca și eu să-mi amintesc că "epoca măreață" din 1939 n-a durat mai mult decât până în 1940, când a fost înlocuită de altele și ele "mărețe", care au început și au sfârșit cum prea bine știm.
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
anii ^80 au luat sfârșit în ianuarie ^90". Adevăr incontestabibl care mă îndeamnă ca și eu să-mi amintesc că "epoca măreață" din 1939 n-a durat mai mult decât până în 1940, când a fost înlocuită de altele și ele "mărețe", care au început și au sfârșit cum prea bine știm.
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
istoria mică în adevărate existențe exemplare, în metaforă și în mit. Această conversie a materiei în ritmuri muzicale și a unor momente încremenite, mai mult sau mai puțin identificabile, în adevărate universuri dinamice și expansive, nu se sprijină pe gesticulații mărețe sau pe cine știe ce alte acte de eroism creator. Deși Jacobi gîndește plastic și narativ cu o remarcabilă profunzime și cu o tot atît de mare finețe, ceremonialul creației sale nu este unul prometeic, măreț și inhibant pentru privitorul neprevenit. Forța
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
expansive, nu se sprijină pe gesticulații mărețe sau pe cine știe ce alte acte de eroism creator. Deși Jacobi gîndește plastic și narativ cu o remarcabilă profunzime și cu o tot atît de mare finețe, ceremonialul creației sale nu este unul prometeic, măreț și inhibant pentru privitorul neprevenit. Forța lui ieșită din comun nu este consecința vreunei retorici copleșitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacități de concentrare și al unei afectivități profunde și discrete. Brâncușian matur și responsabil în gîndirea formei, fie
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
conform calendarului, Nicolae Prelipceanu se desparte vădit de standardele exponenților acreditați ai generației d-sale. Refractar vizionarismului cos-mic în grandioasă abuliție al acestora, se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximității, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreț i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impresia unui "realism" asumat. Astfel încît, mult mai curînd decît drept un fidel purtător al însemnelor șaizeciste, îl vedem ca un precursor al optzeciștilor. E adevărat, îi lipsește verva cu tangențe avangardiste, lejera
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]