1,766 matches
-
la colectiv. Ei doi mai fac gălăgie prin curte. Câine nu mai aveau. Murise. - Vasile, ia toporișca și fă-i de petrecanie la rața asta! Nu vezi că avem musafiri? - Gata, femeie. Și cum vrei să o gătești? - Supă din măruntaie, aripi, gât și restul la ceaun, ostropel. Sau vrei doar prăjită și cu mujdei de usturoi? Cum o vrei, mamă? - Lasă ostropel, așa este mai spornică, că are și ceva sos în care să înmoi un dumicat de pâine. La
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
otavă Mă rostogolesc prin zăpadă, mă spăl cu țărâna. Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s de aer Sunt roată-n repaus streașină pentru vrăbii Roată de piatră de râu, roată de lemn, Roată de fier supusă ruginii-n Prier. Sunt roată agățată de cruce. Sunt roată și drumul e spart Și nu prea
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
așa că...” Policarp Resteu, funcționar la căile ferate, răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul. Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzu de pe măsuța pe care era așezat. Asta-l înfurie și mai rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară. „Trebuie, să aduc pe cineva să șteargă
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
așa că...” Policarp Resteu, funcționar la căile ferate, răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul. Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzu de pe măsuța pe care era așezat. Asta-l înfurie și mai rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară. Citește mai mult Vocea crainicului rostea ultimele
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
așa că...” Policarp Resteu, funcționar la căile ferate,răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul.Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzude pe măsuța pe care era așezat.Asta-l înfurie și mai rău.Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea,se aplecă să-i ridice carcasa golită,dar se răzgândi imediat,zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară.... IV. ION IANCU VALE - SOLDAT DIN RĂZBOIUL
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Dumnezeu. Căci și pe Arie care a nădăjduit că poate să-și impună în chip tiranic în Biserică părerea să cu ajutorul puterii împărătești, îngerul minunat și de mare sfat al sfintei Biserici a lui Dumnezeu i-a răspândit în closet măruntaiele care au zămislit erezia. Și acestuia, care nădăjduia că prin ajutorul nedrept al împăratului, să facă mai mult rău decât înainte, i-a luat-o înainte îngerul păzitor al Bisericii Tesalonicului împreună cu marele mucenic Dumitru și în locul în care era
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
fiindcă își dădu seama că, de fapt, putea fi în stare de fapte mult mai grave. Cum de-a ajuns să decadă într-atât? Își aminti că în anumite momente ar fi fost în stare să răsucească un cuțit în măruntaiele lui Duruma. O, Doamne, să fie de vină mediul în care a crescut? Totuși, până acum, nu s-ar fi putut spune că acesta își pusese amprenta asupra lui! * - Arina, de ce nu mă lași în pace?, întrebă fulgerător Albert. Felul
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
ajută să ne întoarcem la autogara, de unde pornim spre București. Ne așezăm din nou, pe aceleași locuri. Printre lacrimi și tăceri grăitoare, Manuela mă roagă să cumpăr două cafele. Cobor. La automatul din stație, urmăresc lichidul amar, care curge din măruntaiele mașinăriei. Mă întorc cu licoarea fierbinte, care ne mai încălzește trupurile, atacate de gerul cumplit. Un vânt păcătos ne-a întețit suferința. Acum e bine. Curând vom ajunge acasă. Bucureștiul este aproape. Mașina noastră pornește. Prinde viteză și din nou
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
de exasperare, de revoltă, durere, suspin pentru nedreptățile sociale, pentru situația devastatoare în care se află uneori neamul nostru românesc: „Privesc la ține, Țară! Năframa ți-e cernită./ Poporul printre lacrimi te vede vestejită./ Pierdut-ai comori mândre ascunse-n măruntaie;/ Trecutul te-a-nălțat, prezentul te îndoaie...// Privesc la ține, Țară, și ți-aș lua năframa./ Cu multă prisosință plătit-ai vieții vama./ Aș vrea ca viitorul să-ți pună flori în păr/ Ce poartă în petale iubire și-adevăr”. (PRIVESC LA
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
dar acest lucru nu prea l-am folosit în ceea ce scriu. Eu, după cum poate ai observat, scriu poezie simplă, proză simplă, fără personaje complicate psihic sau social. De multe ori mă întreb dacă nu cumva această cunoaștere a omului, de la măruntaie până la ochii frumoși și schizofrenie, mai mult mă încurcă decât să mă ajute. Cumva parcă complică lucrurile și eu încerc să le deslușesc. Emilia ȚUȚUIANU: Atunci când îți mărturisești afinități literare cu Borges și Jimenez ori Aleixandre, nu crezi că nutrești
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
ridici fără sprijin către lumină. Luca însă nu mai avea puterea interioară de a merge mai departe pe cărările destinului. Simțea că parcursul vieții i se va sfârși curând și nu avea cui să mărturisească acest lucru. Alcoolul îi arsese măruntaiele, precum îi arsese durerea sufletul. Îi era dor de patria lui reală, România, și ar fi vrut ca oasele să i se odihnească lângă cele ale părinților săi. Dar cine să aibă vreme să audă ce-și dorea cu adevărat
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
în formular, Ce fel de sânge mâine vi se cere, Să-l vindeți, prea curat, pe galantar, Ca să trăiască porcii cu avere - Din ce organe pentru exportat, Cu microcipuri în secret, niznaie, Cu cifre-n loc de nume, memorat, În măruntaie, semeni vi se taie - Din care clauze Clawback nu se fac Medicamente ieftine în țară, Că din puțin, putin să-și dea, sărac, Și cel ce nu dă totul, pe afară - Veniți, că vreau să vin cu voi, si eu
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
întreprindere umană o efemeritate, în ciuda faptului că el se află pe un piedestal al gloriei. „Corul”, care intervine în anumite secvențe, subliniază apoteotic încrederea că „Ahura Mazda măsoară fapta și legea” fiecărui om, salvându-l” de timp”scoțându-l din „măruntaiele pământului” pentru a-l ridica în „fântâna luminii”. Scrisă impecabil, armonizând stilistic drama omului în „măsura timpului” și rolul trădării în ajustarea destinului istoric, Dumitru Velea marchează în viziunea cinematografică simbolul, cel mai caracteristic al piesei: echilibrul omului pe „podul
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361725_a_363054]
-
Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului este liniar spațiul este drept este împotriva oricărei linii care nu pare a fi cerc neatins de strigătul privirilor el nu are margini în măruntaiele sale mor copaci ca să existe timp să creadă adevărații copaci încă nenăscuți că spațiul se întinde cât rădăcina lor nici cuvintele nu sunt altfel se rup din acele ceasornicului și devin nesfârșite ode de linii puncte parfumuri aduse lor înșile
DANS DE CUVINTE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351945_a_353274]
-
nu vă sug nici sângele! N-am nevoie de voi în Împărăția mea! - Puneți mâna pe el! - ordonă „Imperatorul” și câteva gorile se aruncară asupra contelui. Dar acesta își transformă brațul într-o gheară uriașă cu care le sfârtecă pântecele. Măruntaiele li se împrăștiară printre scaune, sângele țâșni împroșcându-i pe cei din jur. - Veți cunoaște furia lui Dracula pentru genocidul produs neamului meu! Ucideți-i pe vinovați! - tună Contele. Cavalerii vampiri își prinseră adversarii și pe unii îi aruncară într-
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
și groază ale acoliților „Imperatorului” se împletiră cu chiotele de bucurie și de victorie ale zburdalnicelor vampirice. Un măcel îngrozitor se desfășură în cea mai mare construcție din lume, Palatul Namului! Brațe smulse din umeri zburară prin sală, picioare desperecheate, măruntaie, ficați, plămâni și inimi pe care vampiricele le savurau cu plăcere și-și lingeau cu delicatețe sângele de pe buze. Sângele țâșni din trupurile sfârtecate ca din fântânile arteziene, iar căpățânile pedepsiților plutiră prin sală de la unul la altul ca mingea
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
gheară îi smulse brațele, iar alta îi sfâșie fața umplând-o de sânge. Contele îl prinse de labele picioarelor înainte de a cădea pe podea, îl răzghină smulgându-i-le și-l aruncă în tavan. Trupul mutilat se sparse, sângele și măruntaiele se împrăștiară în aer și căzură pe podea printre fotolii. Deodată Contele tresări. Uitase de „Imperator”. Înfuriat, distruse tot ce întâlni în cale, dar... acesta dispăruse! Referință Bibliografică: XXIX. FURIA LUI DRACULA (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ZIUA ÎNTUNERICUL DOARE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 768 din 06 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ziua întunericul doare în adâncul tău pământ petic de vrajă ascunzi comori chemări destine povești neîncepute măruntaiele lumii răstimpuri egale regi și cerșetori genii și idioți victime și călăi gânduri cuvânt al tristeții urme de pași țărâna le cheamă o ramură se rupe clepsidră răsturnată un fulger o furie tăcută mugurii rătăciți gustă roua dimineții speranță respirația
ZIUA ÎNTUNERICUL DOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351755_a_353084]
-
DANS DE CUVINTE, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013. este liniar spațiul este drept este împotriva oricărei linii care nu pare a fi cerc neatins de strigătul privirilor el nu are margini în măruntaiele sale mor copaci ca să existe timp să creadă adevărații copaci încă nenăscuți că spațiul se întinde cât rădăcina lor nici cuvintele nu sunt altfel se rup din acele ceasornicului și devin nesfârșite ode de linii puncte parfumuri aduse lor înșile
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
oasele care s-au izbit de suflet pot să îl măsoare între spațiu și timp cuvintele desenează orizonturi sîngerânde ... Citește mai mult este liniar spațiuleste drepteste împotriva oricărei liniicare nu pare a fi cercneatins de strigătul privirilorel nu are marginiîn măruntaiele sale mor copacica să existe timpsă creadă adevărații copaciîncă nenăscuțică spațiul se întinde cât rădăcina lornici cuvintele nu sunt altfelse rup din acele ceasorniculuiși devin nesfârșiteode de linii puncte parfumuriaduse lor înșile de regele-aeral buzelornumai liniștea este timpnumai femeia care
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
numai m și de aici tempus! E probabil că acest subst. japonez a ajuns prin cultura Cucuteni și prin etrusci, o populație mai veche ca latinii. O altă coincidență latino-japoneză e haru din haruspices, preoți care ghiceau destinul oamenilor după măruntaiele animalelor sacrificate. Sigură e comparația cu jap. hara „pântece“, din harakiri „a tăia burta, pântecele“, or instituția preoților ce tâlcuiau destinele oamenilor se știe sigur că latinii o aveau de la etrusci. Fenestra este de asemenea, un cuvânt etrusc. S-a
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
până la autobuzul următor. Imaginea ce o ai în fața este cea a unei uriașe căldări, de aproximativ 500 km, cu margini sinuoase. Aspectul unic al acestor locuri este dat de niște munți inverși, crescuți dedesubtul orizontului nostru, ridicându-se parcă din măruntaiele pământului, oferindu-ne o perspectivă uluitoare. Vârfurile lor se află la înălțimea la care se aflau picioarele noastre, pe platoul aflat la înălțimea de peste 2.000 de metri deasupra nivelului mării. Privești înfiorat de pe marginea prăpastiei de 1.600 de
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
destinat ori chinului, ori mângâierii ... ”[80]. În lucrarea „Despre suflet”, este și mai: „pentru noi infernul nu este nici vreo peșteră goală, nici o apă murdară a lumii de pe pământ, ci o întindere vastă în adâncul pământului, o adâncime ascunsă în măruntaiele lui ... ”[81], unde Iisus Hristos a petrecut intervalul de timp dintre moarte și înviere, printre Patriarhii și Profeții Vechiului Testament[82]; acolo, mai sus, stau drepții în sânul lui Avraam[83], de unde așteaptă învierea. Citându-l pe Sfântul Ioan (Ap
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
întreprindere umană o efemeritate, în ciuda faptului că el se află pe un piedestal al gloriei. „Corul”, care intervine în anumite secvențe, subliniază apoteotic încrederea că „Ahura Mazda măsoară fapta și legea” fiecărui om, salvându-l” de timp”scoțându-l din „măruntaiele pământului” pentru a-l ridica în „fântâna luminii”. Scrisă impecabil, armonizând stilistic drama omului în „măsura timpului” și rolul trădării în ajustarea destinului istoric, Dumitru Velea marchează în viziunea cinematografică simbolul, cel mai caracteristic al piesei: echilibrul omului pe „podul
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356462_a_357791]