826 matches
-
Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Măsurarea timpului Măsor timpul în distanțe, în plecări printre pietre, în veniri din ninsori, căutări până la talpă sufletului, fierbinți îmbrățișări cu minunea, atingeri de gand mătăsos. Măsor timpul în chemarea sudului, pe sensul giratoriu al sângelui îndrăgostit, pulsând halucinant, uimit, uimitor de mântuitor. Măsor timpul cu o nouă naștere a lumii, a ferestrelor către adevăr, catre minunea ce-mi ești. Măsor timpul cu inima fremătătoare, așteptândă
MĂSURAREA TIMPULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371886_a_373215]
-
prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite în fotolii vechi și-n rânduri înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard în părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat în drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie în lumânări stelare. ... Deschide, ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a
ZĂVORÂT – CA-NTR-O DUMINICĂ FĂRĂ RUGĂCIUNE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372021_a_373350]
-
hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
și dornic de răzbunare îți răspund cu un sărut, gura mea mi te vrea pradă, sub o ploaie de săruturi, simt cum trupul tău vibrează, dar îți ții mâinile scuturi pumnii-ți mici, ascund în pripă doi sâni albi și mătăsoși pielea ta se înfioară sub sărutu-mi pofticios; pradă-mi ești, ce dulce pradă , pielea ta, simt, se topește ca și fulgul de zăpadă, te întorci și haiducește vrei să-mi scapi, dar n-ai scăpare, brațul meu te ocrotește te
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Să-ți fac doar vreo poezie? Drăguță ești eu drept îți spun, Ți-au spus și alții înainte mea, Dar mai frumoasă ca acum, Nu cred că vei mai fi cândva? Fața ta astfel încercuită, De un păr bogat și mătăsos, Dă o încadrare minunată, Unui chip perfect armonios. Elogii eu îți pot compune, Despre frumusețea ta, Însă inima îmi spune, Că niciodată nu vei fi a mea! 10 decembrie 1961 Referință Bibliografică: LA O FOTOGRAFIE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
LA O FOTOGRAFIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372965_a_374294]
-
ca în basmele pe care mi le citise mama. Mergeam deseori în poiana descoperită, culegeam flori de câmp și alergam să prind fluturi. Floricelele de culoare roșu carmin, de departe păreau niște picături de sânge; găseam maci roșii cu petale mătăsoase, romanițe albe, albăstrele, gălbioare, pălăriuțe și mă întrebam cine le-a dat o formă atât de frumoasă, cine le-a colorat așa de diferit și mă bucuram de lumina risipită în culorile florilor. Mirosul discret al ierbii și al florilor
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
ba în albastru dungat cu galben pal și roz aprins. Și-i zâmbea toată din mijlocul potecii. Creatura era de statura unui copil de zece ani. Îl nedumerea la ea nespus contrastul dintre mâinile micuțe, cu piele de un alb mătăsos și fața de un galben-verzui, zbârcită ca scoarța unui copac bătrân. Mintea lui nu-i găsi rost țeposului stog ce-i trona deasupra frunții, culorile schimbătoare pulsând în neorânduială și făcându-l iar să-și piardă răsuflarea. Închide ochii! Închide
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându-și poziția, atacă curajoasă reduta, urcând călare peste trupul său atletic, încercând cu dibăcie să dirijeze inamicul pe poarta a cărei cheie o aruncase și acum aștepta cu nerăbdare larg deschisă să-și primească
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
liniștirii vibrațiilor în osmoză, celor două trupuri unite ca într-un singur corp pentru eternitate nu mai aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
cu mâini cu alonjă subtilă care cercetau aerul, vrând parcă să-l stăpânească. Ce să mai zic de glas? Dumnezeiesc. De o uluitoare vigoare, un ambitus remarcabil, o frazare și o nuanțare a fiecărui cuvânt, fiecărui vers, de o moliciune mătăsoasă și tandră care se plia perfect pe structura mea sufletească. M-am îndrăgostit imediat de acest bărbat fascinant. Aveam un disc de pick-up cu melodiile artistului, pe care-l ascultam la infinit, cu vreo 20 de piese muzicale pe versurile
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > IUBIRE SI NATURA. Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Raze de lumină Raze de lumină mătăsoase, Dar din soare sclipitor, Îmbracă poiana în broderii lucioase, Roua sclipește pe verdele covor. Brazi impunători veghează munții, Ce își trimit făcliile spre cer, Ici, colo se pitesc arbuștii, Mesteacănul se clatină stingher. Pe alte coame domnesc fagii Și paltini
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
-n toamne reci, Iarna, de o să te-ascunză, Te-o găsi, să-mi fii pe veci. Doamne, câtă amintire Pentru câte n-or fi fost, În mirifica iubire Avem unic adăpost. Inocentă și sfioasă, Uneori cu chip aprins, Pudică și mătăsoasă, Cu un aer fin, distins, Doamne, câtă împlinire! După nopți zdrobită-n zori De tristeți și neiubire, Ești a mea, te dor, mă dori... Dedicată și matură, Deși o copilă-n trup, O calină, cea mai dură Ce-o mirific
TE DOR, MĂ DORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347365_a_348694]
-
Părul de pe cap era alb ca neaua și lung cam de un centimetru. Pe barbă avea părul de aceeași culoare și de aceeași lungime. Părul de pe cap și cel de pe barbă se întâlneau și formau de jur-împrejurul feței un cerc. Era mătăsos și sclipea ca zăpada sub razele soarelui. Dar ochii? Doamne, ce ochi! Albaștri. Niciodată nu am văzut la oameni o așa culoare. Era un albastru ca al albăstrelei plină de rouă, când o ating razele soarelui dimineața... Sau ca al
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
și legată la ceafă. Pe sub basmaua albastră avea o altă basma albă, căreia nu i se vedea decât o margine de jur-împrejurul feței. Era foarte frumos aspectul pe care îl dădea marginea albă, pe lângă basmaua albastră. Cristi avea părul bălai și mătăsos, care sclipea ușor. Amândoi aveau ochii albaștri, care pentru mine erau foarte importanți. Erau de un albastru aprins, senin și clar. Aveau o privire blândă care îmi făcea bine. Aveam diferite treburi de făcut și de fiecare dată ei se
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
i-a dăruit un brâu roșu ... cusut cu perle. Straiul era astfel conceput ... încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier și iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau și îi simțeau privirea
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
-NCEPUT... Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1239 din 23 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mă grăbesc! N-am să te-aștept o veșnicie! Șopteai glumeț, rezemat de tocul ușii... Iar din șoapte se desfăceau brațe Care mă-mpresurau mătăsoase. Aerul scăpăra-n jurul nostru, Îmbibat de extaz... Zvâcnea timpul în hoinăreala lui prin infinit, Iar eu zăboveam alintată, Dilatând clipele, Când lumea izvora Năvalnic din abisurile noastre. Veșnicia e-nceputul! răspundeam cu tâlc... Uite cerul cum scutură văpăi de
CU VEŞNICIA A-NCEPUT... de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346923_a_348252]
-
Lâng`-a lor mici edificii, unde doarme sfânta sevă, e motanul cu capricii; se pare că e în vervă. Îl observă...se adună... un vacarm s-aprinde iute; pe cotoiul în furtună n-are cine să-l ajute. Din blănița mătăsoasă, vor să facă perne mici. Măi, felină nemilosă, mai vrei pui de rândunici? Referință Bibliografică: Rândunicile și motanul-poezie pentru copii / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 451, Anul II, 26 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena
RÂNDUNICILE ŞI MOTANUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346390_a_347719]
-
se făcea pe loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a arătat că nu ajung. Se rușina că este o marfă, iar el într-un gest generos a completat suma și i-a mângâiat fața mătăsoasă, compasional. Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
se făcea pe loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a arătat că nu ajung. Se rușina că este o marfă, iar el într-un gest generos a completat suma și i-a mângâiat fața mătăsoasă, compasional. Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
se făcea pe loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a arătat că nu ajung. Se rușina că este o marfă, iar el într-un gest generos a completat suma și i-a mângâiat fața mătăsoasă, compasional.Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
pe cele din cel mai ascuns cotlon. Toate, strânse într-o grămăjoară, au încăput într-un căuș de numai ”21 de grame”: bucăți de hârtie mototolită, fotografii rupte, mesaje ciunte, amintiri frânte, întâmplări. Una câte una, le-a cercetat: unele mătăsoase - altele aspre, unele viu colorate - altele incolore, unele dulci - altele amare... Le-a întors pe toate fețele și le-a grupat căutând înțelesuri: ”Mă urăște? Nu mă urăște! Mă urăște? Nu mă urăște!...” *** Afară, se simțea bine răcoarea zorilor, chiar dacă
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
dulce izvorât din gând sâmbure de nemurire cât o fi om pe pământ. mamă, al clipei mele dor zâmbet cald și alinare glas mieros, mângâietor, mirosind ca și o floare. mamă,mamă dulce mamă leagăn și vorbă aleasă, atingerea-ți mătăsoasă îmi vindecă orice rană. dulce grai și dulce glas umbra gândurilor mele stea venita ești din stele, ultimul meu dor rămas. De ziua mamei De ziua măicuței mele Un buchet de viorele Cu drag am să-i dăruiesc Să știe
POEZII PENTRU 8 MARTIE (POEZIE PENTRU COPII) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345239_a_346568]
-
trăit aici în munții scăldați de soare, de ape. Ești unul din puținele “chip megalit” dăltuite în lume Domini acest ținut încărcat de taine, ești o minune! ETERNUL IISUS Am văzut chip de lumină, în lumină strălucind Cu conturul corpului mătăsos argintiu radiind Armonie, pace și infinită iubire dumnezeiască Intr-o vastă întindere albă, pe planeta albastră Fața Sa, caldă distincție scăldată-n splendoare Izvora lumină, privirea Sa genera împăcare Glorificate, gândurile dădeau biruință dreptății Puritate, inocență, răspândire a frumuseții Parfumul
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
de copil mi-a fost drag Și o să îmi fie mereu, Nu există adevăr fără steag, Nici credință fără Dumnezeu! Un altul asemenea nu-i În toate hotarele lumii, Trei sunt culorile lui, Curate ca laptele mumii; Culorile lui, vii, mătăsoase, Mirosind a iubire și-a mir, Și celelalte, știu, sunt frumoase, Pe toate, egal, le admir. Inima mea de copil se-nfioară Oriunde-l privesc fluturând-, Fiecare steag are o Țară, Ferice de cel ce îl poartă în gând!... ÎȚI AUD
POEME DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345385_a_346714]
-
capu lui, mare !... recunoscu glasul lui moș Ion Oracă, și strânse și mai tare între dește o bucată de lemn de salcie cojită... trișca pe care și-ar fi dorit-o deja terminată, finisată ; îi auzea , parcă, glasul printre fânețele mătăsoase presărate cu țepi de holeră în care -și prindea când și când palmele ca -ntr-o capcană de mistreți... În același timp simți cum cineva ridică cojocul cu care era acoperit și văzu chipul mamei lui zâmbindu-i, apoi sărutându-l
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]