556 matches
-
Lefty, măsuța de cafea din alamă și, desigur, cutia pentru viermi de mătase, plasată În mijlocul suprafeței circulare gravate a mesei. Cutia era acum atât de ticsită cu amintiri, că nu se mai Închidea. Înăuntru erau fotografii, scrisori vechi, nasturi prețioși, mătănii. Undeva sub toate acestea știam că se află două șuvițe lungi de păr, legate cu funde negre, sfărâmicioase, și o cunună de nuntă din parâmă de vapor. Voiam să mă uit la toate, dar când am pătruns În cameră, atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe Catullus, nici pe Rabelais, nici pe Cantemir, nici pe Virginia Woolf de pe vreo hartă, ci din bibliotecă, 208 209 unde cărțile sânt așezate una lingă alta. Cărțile mele nu sânt străbătute de cine știe ce oițe din folclorul românesc sau de mătăniile ritului ortodox, ci de stelele dantești, de compasul lui John Donne, de lancea lui Cervantes, de gândacul lui Kafka, de madelaina lui Proust, de calcanul lui Gunther Grass. Nu mă simt în concurență doar cu autorii români sau doar cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Emil Botta spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul într-un spațiu proporțional larg: pământ și cer înfrățiți (Alegorie) Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului... (Mila pământului) Școlarii (...) au vărsat pe Bărăgan cerneala. (...) Dunărea din albie a protestat, Delta brațele a ridicat (Nocturnă) Însuși trupul cunoaște un fenomen de creștere. Poetul trăiește o explozie fizică: De când le port ca pe niște pâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fi conștient de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
student clandestin. Înapoi la sapă. Sistemul și cardul mă așteaptă, cu brațele magnetice larg deschise pentru produs pe banda rulantă a capitalismului și globalizării. Glumeam. Pfiu, cred că iară mă apuc de citit pe ascuns povești motivaționale și de făcut mătănii ecologiste. Așa că, după un tur de mixuri auditive „German base“ prin Köln, bag terapie de resetare și revin la chipul smerit pentru coma de acasă. Pentru drum însă, o sugestie muzicală: Beatles în germană, varianta originală, fără grimasă. Komm gibt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de cuțit, iar de obicei, am mai spus-o, cei iubiți de Dumnezeu mor de tineri. Mama a presimțit excepția de regulă și a stat tot timpul cu mine, supraveghindumă, iar cei de acasă plăteau pomelnice, se rugau și băteau mătănii la biserică pentru vindecarea mea. Domnu-a dat de m-am făcut bine, dar acumulasem multe chinuri și amărăciuni, fiind la un regim alimentar sever, cu abacul și alfabetul rămase în sponci. Totuși ambiția și meditațiile unchiului avocat Filaret, la aritmetică
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ceafă, cutare mușchi țigănesc pentru a deschide ușile pe la te miri care ministere, universități, clinici și secții spitalicești, mi-au năvălit în minte cum s-au dedat țărișoara noastră cu soliile timișorene care în felul capichehăilor celor de demult băteau mătănii pe la Înaltele Porți, pe dinaintea bineprimitoarelor sofale, și cât de așteptată era solia lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și cum pe dată Măritul Sultan (tovarășul sau tovarășa cutare) își chema imbrohorul (citește
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, amin. E un frig de te pătrunde la oase. Gata, taică, și când ai avea niște țuiculeană bună, să mă dezlegi și pe mine de tusea asta. Și să faci și niște mătănii, că nu-i rău, se mai îmblînzește necuratul. - Părinte, zise după oarecare codire Aurica bătrânului, carese grăbea să plece și sufla în degete de frig, eu aș vrea să mai mărturisesc ceva. - Zi, tăicuță, repede. - Iubesc! - Iubește, porumbițo, că acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vieții? O formă de viață pe care omul o poate admite ca superioară, întrucât vaca e maiestuoasă prin natură, prin simpla ei prezență, și nu așa ca omul care, ca să pară maiestuos, recurge la solemnitate și ceremonie? Oare când batem mătănii, cu ochii în pământ, nu putem oare da dreptate și celui care se oprește în fața vacii, ca să recunoască în suflarea ei suflul care o hrănește, în fața căruia merită să te pleci, cu înțelepciune și recunoștință, pentru bunătatea vieții care a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
uitatul în oglindă, da, e puțin... Silită de evidență să recunoască, à contre-cœur, tante Margot se așezase picior peste picior într-un fotoliu, își scosese portțigaretul, fuma, cu mâna stângă se juca neatentă cu șiragul de mărgele, lungi ca niște mătănii : două șiraguri de mărgele lungi, ce începeau să se poarte la aceste rochii foarte, foarte scurte, cu talia joasă, pe șolduri. — Și totuși, pe tine, ca mamă, n-ar fi trebuit să te îngrijoreze... Când ai un copil, la el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
catehismul. O luă sub braț și plecă furioasă sunînd din clopoțel. În fiecare an se zvonea că o s-o schimbe pe Roșcova, dar ea Îi primea la școală la fiecare Întîi aprilie, cu clopoțelul În mînă, cu uriașul șirag de mătănii Încolăcit În jurul gîtului și gata În orice clipă să se Înfurie. Ca În după-amiaza aceea Del Castillo Îl sfătui pe Arzubiaga să-i spună maică-sii, de ce să le ia mingea, nici măcar nu se atinseseră de trandafirii maicii starețe. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nevoie În viața lui, Îi stimula foarte mult simțul muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și o făcea să pară și mai bună; de o parte și de alta se iveau mătăniile interminabile care o Înfășurau cu reminiscențe de lanțuri. Măicuța era foarte nervoasă și-și mușca buzele cînd greșeai, dar era foarte bună și niciodată nu s-a supărat pe Julius. Își petreceau ceasuri Întregi, de trei ori pe săptămînă, așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viața lui IIisus Hristos și din viețile sfinților. Sfînta Fecioară apărea și ea În cîteva gravuri, aproape Întotdeauna Înconjurată de nori, cu mîinile Împreunate pentru rugăciune și cu niște degete neînchipuit de lungi cu care ținea strîns un șirag de mătănii. Fiecare copil avea locul rezervat printr-un cartonaș pe care erau scrise numele. Merita să-i fi văzut așezîndu-se la masă și așteptînd să li se aducă micul dejun! Cuminți ca niște Îngeri și pipăindu-și mereu burțile goale, doar-doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aici: și pe urmă Îi asigurau că mama o să se Întoarcă mai tîrziu să-i ia acasă. Unii urlau mai departe, cu toate aceste asigurări și vorbe dulci, iar măicuțele, la fel de bune și de răbdătoare, le arătau șiragurile lor de mătănii uriașe și le dăruiau iconițe pe care ei le primeau bucuroși Întinzînd mîinile după ele și liniștindu-se. În cele din urmă acceptau să se despartă cîteva ore de mămica și o lăsau să plece, de obicei Într-o limuzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grav și de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să Înceapă; Își deschidea cartea de muzică și Își Întindea picioarele pînă la pedalele pianului, care adaugă căldură și emoție interpretării; atunci enormul șirag de mătănii și crucifixul aurit sunau Încîntător, fiindcă ea se mișca, era aproape un preludiu și ea se mișca iar, Întinzînd brațul pentru a-i așeza mîinile În poziția corectă, cu degetele ei minunate pe care cu siguranță tocmai atunci le spălase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fel cum Încercase Nilda cînd Își adusese odorul și Începu să-i povestească despre lecțiile lui de pian. Încerca s-o facă să simtă importanța pe care o avea pentru el măicuța Mary Agnes, pistruiata, care-și frămînta șiragul de mătănii din pricina nervilor, dar povestea se complica din ce În ce mai mult, amestecîndu-se cu visele lui și cu ce voia să viseze În noaptea asta, pe scurt era foarte greu de povestit, mai bine se mulțumea să spună pur și simplu că era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după altul cei mai talentați copii de la Inmaculado Corazón, greșiră notele unul după altul și fură răsplătiți cu aplauze unul după altul cînd se opreau la jumătatea bucății și se uitau la măicuța Mary Agnes care-și frămînta șiragul de mătănii și era un pachet de nervi. CÎnd Julius se Îndreptă spre pian ca să cînte preludiul, măicuța Îl opri Întinzînd brațul, Îi spuse să se Întoarcă cu fața spre public și-l țintui pe podium cîteva clipe ca să vadă cu toții că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Flakes, care sînt niște cutii cu fulgi de porumb de cea mai bună calitate și cu mult soare din California. Măicuța Mary Agnes nu suferea din pricina asta, uneori simțea că Începe să devină nerăbdătoare, dar atunci atingea repede șiragul de mătănii și simțea că dobîndește noi puteri și zîmbetul Îi apărea iar pe buze. Sánchez Concha se făcuse un uriaș, Într-adevăr crescuse grozav de mult peste vară, dar nu era prost de loc Sánchez Concha ăsta și În loc să se repeadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni copii din Peru, măicuțele deveneau serioase și-și strîngeau la piept șiragul de mătănii, aveau În jurul gîtului niște șiraguri de mătănii uriașe, care se terminau cu o frumoasă cruce neagră cu marginile aurite și cu trupul lui Hristos răstignit de asemenea suflat cu aur. Intrară fiecare În clasa lui și Începu Încă un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni copii din Peru, măicuțele deveneau serioase și-și strîngeau la piept șiragul de mătănii, aveau În jurul gîtului niște șiraguri de mătănii uriașe, care se terminau cu o frumoasă cruce neagră cu marginile aurite și cu trupul lui Hristos răstignit de asemenea suflat cu aur. Intrară fiecare În clasa lui și Începu Încă un an școlar, În această primă zi de elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui - la fel de frumoasă ca a mea - și mi-a spus: „Tații noștri nu aveau gusturi proaste“. După Assisi, viitorii mei părinți s-au dus la Verona, unde se oprise Sfîntul Francisc la Întoarcerea de la Veneția. Au urmat o procesiune, ținînd mătănii În mîini, cu ochii ațintiți asupra flamurilor și stindardelor pestrițe care te făceau să te gîndești la țesăturile orientale și care le aminteau că sfîntul voise să-l convertească pe sultanul Egiptului. Era mai puțin stingheritor să te gîndești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din amintirile lui de la Roma. Totul pentru domeniul spiritual, nimic penru cel carnal! Totul pentru creștin, nimic pentru viitoarea și scumpa mea mamă! Citindu-l, ai spune că tata era singur la Roma și că a vizitat Capela Sixtină prefirîndu-și mătăniile, cînd sîntem totuși cîțiva care știm bine că, de fapt, el strîngea cu ardoare mîna mamei. Am așteptat să fac a zecea sau a douăsprezecea călătorie la Roma pentru a mă duce eu Însumi la Vatican. Am avut norocul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cumva cînd ejaculezi?“. Întrebarea m-a lăsat mască. Trebuia oare să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai mătăniile În pumn, În fundul buzunarului de la palton, te agățai de ancora aceea“. Un alt tip de ancoră căută Virginia În pantalonii mei și, pentru Întîia oară În viață, o mînă de femeie luă locul mîinii mele și reuși să facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cel mai mic zgomot: „Tina, dacă e tata care vine să bată la ușă? Dacă cere să-i deschidem?“. Tata, care știa că eram În cameră și care ne Încredința mental În mîinile lui Dumnezeu... Poate că spunea rugăciuni prefirîndu-și mătăniile? Spusese deja rugăciuni pentru mai puțin de atît. O recunoaște Într-una din cărțile lui: „CÎnd voi vă cățărați prin copaci, eu mă Îndepărtam ca să nu tremur și mergeam rugîndu-mă. Asta nu mă face să roșesc. Trebuia să vă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-au ivit din clădirea principală și m-au ridicat de parcă nu cîntăream mai mult decît un creion. Aici bolnavii nu erau tratați cu mănuși. Mantra lui Vișnu nu avea să-mi fie de mare ajutor. Aveam În buzunar niște mătănii budiste, fiecare boabă Înfățișînd un cap de mort cioplit din femure ale unor călugări, dar dacă le-aș fi scos, ar fi fost În stare să mi le confiște. Or, Împreună cu un exemplar jerpelit din Fundamentele misticii tibetane al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]