562 matches
-
goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea pe plâns. Mașa se spăla pe mâini și tăcea chitic, ca și cum n-ar fi pățit nimic; se răzbuna abia seara, când tatăl ei cădea frânt de oboseală, adormind o dată cu găinile. Atunci, apropiindu-se pe vârfuri de patul lui, Îi ungea barba cu miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu Întrecuse nici de Înălțimea mesei, granița, o fâșie lată de pământ, Întotdeauna proaspăt arată și greblată până la fir, ce șerpuia ca o panglică de culoare cenușie printre dealurile molcome și văi, ieșind din pădure și pierzându-se În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
copilărie. Povestea, pesemne, o inventase chiar el, ca să-i pună fantezia la Încercare. După bănuții vechi, urmau cei noi, scoși din pușculițe. Aruncatul banului În fântână se Înrădăcinase adânc În familia lui Nicanor. Se transformase-ntr-un fel de sărbătoare. Mașa aștepta cu nerăbdare luna decembrie. După ce treceau sărbătorile pe stil nou, venea rândul celor pe stil vechi. Postul dinaintea Crăciunului Îl respectau În casă cu sfințenie. Duminica, Mașa nu scăpau nici de liturghie, nici de vecernie. Câteodată, babulea o trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
adânc În familia lui Nicanor. Se transformase-ntr-un fel de sărbătoare. Mașa aștepta cu nerăbdare luna decembrie. După ce treceau sărbătorile pe stil nou, venea rândul celor pe stil vechi. Postul dinaintea Crăciunului Îl respectau În casă cu sfințenie. Duminica, Mașa nu scăpau nici de liturghie, nici de vecernie. Câteodată, babulea o trezea cu noaptea În cap și o lua la utrenie. Privind mulțimea de icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dinaintea Crăciunului Îl respectau În casă cu sfințenie. Duminica, Mașa nu scăpau nici de liturghie, nici de vecernie. Câteodată, babulea o trezea cu noaptea În cap și o lua la utrenie. Privind mulțimea de icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină În simțiri. Pentru fiecare slujbă la care participa, fetița primea de la bunica ei câte-un bănuț, pe care-l dosea În tigva de bostan. De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răsplătită numai de babulea, ci maică-sa Îi dădea pe ascuns și ei câțiva bănuți. Nicanor o lua pe genunchi, o mângâia pe creștet, Îi strecura și el În palmă o bancnotă de zece lei. Pentru un copil nerăbdător ca Mașa, mersul la biserică se transforma Într-o corvoadă. Slujbele de amiază Îi păreau că nu se mai sfârșesc, iar cele de dimineața era și ele lungi și plicticoase. Mașa Însă moștenise de la tatăl ei o imaginație bogată și, atunci când stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
palmă o bancnotă de zece lei. Pentru un copil nerăbdător ca Mașa, mersul la biserică se transforma Într-o corvoadă. Slujbele de amiază Îi păreau că nu se mai sfârșesc, iar cele de dimineața era și ele lungi și plicticoase. Mașa Însă moștenise de la tatăl ei o imaginație bogată și, atunci când stătea În fața icoanelor și-a sfeșnicelor, Își Închipuia fel de fel de lucruri, unele de-a dreptul coșmarești, astfel că slujbele Începură să i se pară din ce În ce mai scurte. Imaginea cupolelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dacă era Într-o dispoziție mai bună, În loc de Tudor Îi dădea un Bălcescu nou-nouț. O sută de lei reprezenta, În mintea Mașei, o sumă de-a dreptul fabuloasă. Cu o sută de lei nici nu știai ce să-ți cumperi. Mașa Își umpluse ghizdanul cu tot felul de biscuiți, napolitane și bomboane. Le ronțăia seara, Înainte de culcare, cu plapuma trasă peste cap, ca să n-o vadă nici bunica, nici șoriceii ce săpaseră adevărate galerii sub patul ei. Își cumpărase din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sfârșit, În catastif. Sub notă, domnul Mecadosta trăgea o linie, trecând și data. Uneori, consemna ora, minutul și secunda fulminantă. Linia și data le trecea cu penița obișnuită, tocmai ca să sublinieze, prin contrast, diferența, dintre circumstanță și instanță. Ei bine, Mașa, cu banii adunați din buzunarele oaspeților și ale părinților, Își cumpărase din prăvălia unui evreu rădăuțean, prieten cu tatăl ei, un stilou identic cu cel pe care-l avea directorul. De aici și până la jocul „de-a domnu’ Mecadosta“ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cel pe care-l avea directorul. De aici și până la jocul „de-a domnu’ Mecadosta“ nu a fost decât un pas. Îi lipsea doar catalogul pentru a deschide În șopron o altă școală, paralelă cu cea care funcționa În sat. Mașa Îl confecționă dintr-un glosar vechi, pe jumătate ros de șoareci, pe care l-a găsit cotrobăind prin pod. Și, cum ducea lipsă de elevi (ea suplinea directorul și cadreleșcolare), Înscrise În catalog toate orătăniile din ogradă, după ce le botezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care Încerca cu tot dinadinsul să le facă să-și Însușească deopotrivă alfabetul chirilic, cât și cel latin. Ceata o completă motanul Fedea, pe care Gligori, prietenul ei de joacă, aruncându-l Într-o copcă, Îl boteză Adam, după care Mașa Îl Înălță la rangul de Învățător. Preda puzderiei de mâțe, ce se oploșiseră pe lângă casă, arta subtilizării puilor din curtea lor și cele din Împrejurimi. Își exersa demonstrațiile cu atâta sârg, Încât, În cele din urmă, Nicanor, la insistențele babulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mărfarul l-a dus În Urali sau poate În Siberia. Sau, cine știe, poate trecerea graniței i-a fost fatală. Mult timp după aceea, din șopron s-a auzit behăitul de rău augur al căpriței Eva, Înălțată și ea de Mașa la rang de Învățătoare. Probabil că Eva Îi ducea dorul lui Adam, care, izgonit din casă, obișnuia În lungi nopți de iarnă să toarcă, dormitând În iasla ei. Noul catalog al Mașei era plin de cifre. Dacă găinile erau notate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cifre. Dacă găinile erau notate În funcție de mărimea ouălelor adunate În cuibar, cocoșul Dosoftei primea doar doi și trei, și aceasta fiindcă-i scula pe-ai ei cu noaptea-n cap. În casa lui Nicanor nu existau prea multe jucării. Mașa avea doar o singură păpușă, Marusia, un căluț de lemn și un ursuleț de pluș, pe care Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de zmeură ce creșteau din abundență pe marginea pârâului, plecându-și cu smerenie capul spre pământ. Gligori știa toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici vinul. Sărmăluțele erau făcute din frunze, umplute cu fel de fel de fructe, iar vinul Îl preparau din căpșuni sau coacăze, care creșteau În grădină din belșug. La praznic, participau și enoriașii plămădiți din lut și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și lucruri, peste care de mult s-a așternut uitarea. Gligori acum e praf și pulbere. Praf și pulbere sunt și Fevronia și Nicanor și babulea Tatiana, ce mai bântuie din când În când prin curte, numărând orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi din Sfânta Scriptură sau din poveștile pe care i le citea seara tatăl ei, Nicanor, stând cu coatele pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
hohote năprasnice de râs. Râdeau atunci toate În jurul lui. Râdeau și scaunele, și fereastra, și patul, și cuptorul pe care ședea babulea, ascultându-l și Înecându-și bodogăneala În hohote de râs. Și toată casa râdea. Tatăl nostru era asemuit de Mașa cu mălinii ce legănau În spatele casei, iar Psalmii lui David erau sălciile pletoase care creșteau ondulându-se pe marginea pârâului. Poveștile erau lanurile de grâu, de ovăz și de secară ce se unduiau În bătaia vântului la vreme de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care creșteau ondulându-se pe marginea pârâului. Poveștile erau lanurile de grâu, de ovăz și de secară ce se unduiau În bătaia vântului la vreme de seară. Poveștile pe care i le citea tatăl ei În serile lungi de iarnă Mașa le cunoștea și acum pe dinafară. Când tatăl ei se apuca de citit, de treburile gospodărești se ocupa Fevronia: ea deszăpezea poteca până la fântână, tăia lemne și dădea tain la animale, iar Nicanor citea, hohotind ca un nebun. Babulea stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vrăjită și bodogănind din timp În timp: „S-au Înmulțit buchile ca păduchile.Nu le mai suci copiilor capul cu povești, mai bine du-te și rânește la porci. A crescut gunoiul până la tavan și Ivan zace pe divan...“. Micuța Mașa abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul Îl dădea prietenul ei Gligori, poreclit și Bostănelul, din cauza capului său enorm, cu tâmplele bombate, și a urechilor ușor clăpăuge, cu vârfurile Înroșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat mireasa. Bănuții Înfloriți aveau să-i culeagă bobocii de gâscă și de rață și chiar puii de curcă ițiți puzderie uneori chiar Înainte de topirea zăpezii. Mașa Însă Își păstra cu grijă câștigul strâns În buzunar... În casa lor se Încetățeniseră alte obiceiuri. Ca să fie curați la trup și la suflet, babulea le pregătea din timp baia de aburi construită În spatele șurii, nu departe de Pârâiașul Alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri de mesteceni și mălini, urca alene la cer. După ce jarul spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații. Apoi venea rândul femeilor și al copiilor. Babulea o Întindea pe micuța Mașa cu fața-n jos pe laviță și, după ce o „binecuvânta“ cu măturicea de stejar, ca să prindă vlagă, lua și-un șomoiog de frunze de mesteacăn și cu el freca trupușorul Înroșit de căldură, până se desprindeau din el toate păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
desprindeau din el toate păcatele și toată obrăznicia adunată de-a lungul unui an de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele Înroșite se transforma instantaneu În aburi. În baie temperatura urca spre 70-80 de grade. Uneori și mai mult. Mașa simțea că-i plesnesc tâmplele, că Îi crapă inima În piept. Ca să se răcorească, ieșea În goană și se tăvălea pe zăpadă, apoi se Întorcea În baie cu tălpile Înroșite și dinții clănțăind de frig. Făcea drumul acesta dus-Întors de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tărie În cinstea gerului și a Bobotezei. La fiecare bătaie a clopotului ce suna de vecernie, Își aduceau aminte de vremuri de demult. ...A doua zi era ajunul de Bobotează. Seara, după ce se Întorcea de la vecernie, tatăl o punea pe Mașa să arunce banii În fântână. Banii aveau darul de a revela viitorul. Bănuții strânși la colind erau aduși pe o tavă de strălucitoare, stropită cu agheasmă. Aruncau atâția bani pentru bunăstarea și fericirea tuturor, Încât atunci când cufundau căldarea mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un nonsens, adăugă el. Cum poți fi liber dacă fiecare atom din care ești alcătuit e legat de un altul. Dă-i libertate unei infime părticele din materie și Îți va da tot universul peste cap. Ce știi tu, dragă Mașa, despre adevăr!? Dacă ai vedea cum arată adevărul, ți s-ar face părul măciucă... Eu am văzut și m-am făcut neom... Iar fericirea, goana aceasta după bogăție și fericire tulbură mințile și inimile oamenilor. E ca și cum ai goni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]