420 matches
-
748 km². Ea se întinde între paralelele de 39° și 43° latitudine nordică, și între meridianele de 19° și 21° longitudine estică (o mică parte se află la est de 21°). Se învecinează cu Muntenegru la nord, Kosovo la nord-est, Macedonia la est și Grecia la sud. Lungimea coastelor Albaniei este de , având ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică. În zona vestică, există o câmpie litorală pe malurile Mării Adriatice. 70% din suprafața țării sunt teren muntos adesea inaccesibil. Cel
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
dar care avea dreptul la un guvern creștin și la o armată proprie. Teritoriul său includea câmpia dintre Dunăre și Munții Balcani (Stara Planina), regiunile Sofia, Pirot și Vranje, Tracia de Nord, părți ale Traciei de Est și aproape întreaga Macedonie (articolul 6). Conducătorul principatului urma să fie ales de poporul bulgar, aprobat de Imperiul Otoman și recunoscut de marile puteri. De asemenea, un consiliu al nobilimii urma să creeze o constituție proprie (articolul 7). Trupele otomane aveau să părăsească Bulgaria
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
(n. 23 ianuarie 1914 - (dată incertă) - d. 19 octombrie 1992), a fost un poet aromân, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1979. Poetul s-a născut în localitatea Horopani din Macedonia grecească, unde a urmat și primele clase primare, în limba greacă. La vârsta de 14 ani emigrează cu familia în Cadrilater și își continuă studiile în limba română. Din cauza sărăciei și a vremurilor tulburi care au urmat nu a mai
Nicolae Caratană () [Corola-website/Science/318002_a_319331]
-
a străpuns apărarea sârbă din regiunea Prizren, reușind să expluzeze definitiv armata sârbă de pe teritoriul sârbesc. Cele două tabere au suferit în timpul acestor lupte pierderi foarte grele. Odată cu ocuparea și a regiunii orașului Ohrid, bulgarii au desăvârșit cucerirea așa numitei „Macedonii de pe Vardar”. Armatele sârbă și muntenegreană au continuat retragerea spre interiorul Muntenegrului și spre Albania. Un mare val de refugiați civili au însoțit armatele în retragere, de frica ocupantului străin. Retragerea a fost o operațiune foarte dificilă, executată pe drumuri
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Bonifaciu de Montferat, care trebuia să se mulțumească cu regiunea Asiei Mici, prefra o posesiune în partea europeană. După rivalități și lupte, el punea stăpânire pe Thessalonic și-și forma un regat latin de Thessalonic (septembrie 1204), care cuprindea regiunile Macedoniei și ale Thessaliei adiacente Thessalonicului Dar cel mai mare profit al acțiunii îl aveau venețienii, iar Veneția își întemeia noua sa putere pe anexarea porturilor și insulelor cele mai importante. Republica maritimă renunța să exercite o suveranitate directă asupra teritoriilor
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
care primește numele de Galatia. Nicomede I mută, în 246, capitala statului în orașul nou înființat care-i poartă numele - Nicomedia. Pentru a rezista tendințelor expansioniste ale vecinului său meridional, Pergamul, Bitinia se aliază în timpul lui Prusias I (235-183) cu Macedonia elenistică. La curtea lui Prusias I se va sinucide în 183 Hannibal pentru a nu fi predat soliei romane care cerea extrădarea lui. În timpul lui Prusias II (183-149), Bitinia se recunoaște regat clientelar Romei și participă cu trupe la reprimarea
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
rival al lui Sitalkes, fiul lui Teres, este adăpostit de sciti. Octamasades a pornit cu o armata spre Tracia, dar datorită înțelepciunii lui Sitalkes, a evitat conflictul printr-un schimb de azilanți. Sitalkes s-a apropiat de greci datorită ascensiunii Macedoniei și controverselor teritoriale dintre regatul sau și Macedonia sub Perdicas al ÎI-lea. Sitalkes sprijină un pretendent la tronul Macedoniei, pe Filip, fratele lui Perdicas al ÎI-lea. De astfel, Sitalkes s-a căsătorit cu o grecoaică din Abdera. În timpul
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
presiuni asupra suveranului să abdice în favoarea moștenitorului tronului, Boris al III-lea. Revoluționarii au fost reprimați, iar armata a fost demobilizată. După semnarea tratatului de pace de la Neuilly (noiembrie 1919), Bulgaria a pierdut posesiunile de la Marea Egee în favoarea Greciei, aproape toată Macedonia în favoarea Iugoslaviei și a cedat toată Dobrogea României. Alegerile din martie 1920 i-au dat câștig de cauză agrarienilor, iar Stamboliiski primul guvern cu adevărat democrat al țării. Stamboliiski a trebuit să facă față uriașelor probleme sociale într-o țară
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
sfârșit un mare număr de reforme sociale, în ciuda opoziției țarului, marilor proprietari de pământuri și ofițerilor unei armate mult redusă numeric, dar încă foarte influente. Un inamic important al premierului era „Organizația Revoluționară Internă Macedoneană” (VMRO), care milita pentru recucerirea Macedoniei prin război. În fața atâtor inamici, Stamboliiski a căutat sprijjinul comuniștilor bulgari și a stabilit relații cu Uniunea Sovietică. În martie 1923, Stamboliiski a semant un acord cu Iugoslavia prin care recunoștea noua frontieră comună și se angaja să lupte împotriva
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
cerut o revizuire a termenilor tratatului original, de vreme ce pierduse nordul Albaniei datorită deciziei marilor puteri de înființare a statului albanez într-o regiune care fusese considerată teritoriu sârb în înțelegerile antebelice. Bulgarii doreau să ocupe cea mai mare parte a Macedoniei și orașul Salonic. În timpul tratativelor de la Londra, Venizelos a respins cererile bulgarilor, aducând ca argumente faptul că armata greacă ocupa deja această regiune și acela că bulgarii refuzaseră să semneze cu grecii o înțelegere asemănătoare cu cea semnată cu sârbii
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
cu Austro-Ungaria, prevederile lui nu obliga Grecia să intre în război de partea Serbiei. Situația s-a schimbat în momentul în care Aliații, într-o încercare de ajutorarea a sârbilor, au oferit bulgarilor regiunea Monastir - Ohrid (din Serbia) și grecilor Macedonia Răsăriteană (regiunea Serres - Kavala - Drama) drept compensație pentru intrarea în război de partea Antantei. Venizelos a primit din partea Aliaților asigurări că, în cazul intrării în război de parte Antantei, Greicia ar fi căpătat controlul asupra regiunilor locuite de eleni în
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
pentru intrarea în război de partea Antantei. Venizelos a primit din partea Aliaților asigurări că, în cazul intrării în război de parte Antantei, Greicia ar fi căpătat controlul asupra regiunilor locuite de eleni în Asia Mică, fiind însă obligată să cedeze Macedonia Răsăriteană bulgarilor . Constantin a avut însă o poziție puternică antibulgară, ceea ce a făcut imposibilă o asemenea tranzacție. Mai mult, Constantin a refuzat să-și implice țara în război în condițiile care i se ofereau în acel moment. Bulgarii au considerat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
au început să suspecteze o alianță secretă dintre regaliști și Puterile Centrale, alianță care ar fi pus în mare primejdie armatele lor din Macedonia. Pe de altă parte, predarea fortului Rupel a însemnat penru Venizelos și susținătorii lui începutul destrămării Macedoniei grecești. În ciuda asigurărilor date de germani conform cărora integritatea Regatului Greciei va fi respectată, ei nu au fost capabili să-i controleze pe bulgari, care au început să disloce populația elenă, după care au ocupat orașul Kavala pe 4 septembrie
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
elefanți pentru execuții, totodată folosind elefanți de război în scopuri militare, cel mai faimos fiind cazul lui Hannibal. Cronicarii antici relatează cazuri în care dezertori, prizonieri de război și criminali militari au fost executați de către elefanți. Perdiccas, devenit regent al Macedoniei când a murit Alexandru cel Mare în 323 î.H., i-a condamnat pe răsculații fracțiunii lui Meleager la moarte prin călcare în picioare de către elefanți în Babilonia. Scriitorul roman Quintus Curtius Rufus scrie astfel în lucrarea sa „Historiae Alexandri
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
cerut, pentru sine, puteri depline în nordul Traciei și bani, obligându-se, în schimb, să apere hotarele Bizanțului de sârbi și de bulgari. Andronic cel Tânăr a fost sprijinit de nobilimea militară a Imperiului: domesticul Apusului, Alexios Apokaukos, Syrgiannes, guvernatorul Macedoniei apusene, Theodor Synadenos, și, în sfârșit, unul dintre cei mai influenți magnați din țară, marele domestic Ioan Cantacuzino. De partea lui Andronic cel Tânăr s-au situat și locuitorii Traciei, deoarece rebelii anulaseră impozitele mari, introduse de împărat.Pomenindu-se
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
și și-a făcut publice prioritățiile - Integrarea în UE și OTAN, recuperare economică, stabilitate internă, relații inter-etnice și bune relații cu țările vecine, în special Grecia. La ceremonia de învestire au participat Crvenkovski, primul ministru Nikola Gruevski, primul președinte al Macedoniei independente, Kiro Gligorov, oficiali militari, lideri ai comunităților religioase din Macedonia și ambasadorii străini din țară. De asemenea, patru șefi de stat străini au fost prezenți - președintele Croației Stjepan Mesić, președintele Serbiei Boris Tadić, președintele din Muntenegru Filip Vujanović și
Gjorge Ivanov () [Corola-website/Science/317384_a_318713]
-
Universitatea Methodius din Skopje. Gruevski a fondat Asociația Brokerilor din Republica Macedonia în 1998 ca fiind președintele ei și a făcut prima tranzacție Bursa Macedoneană. Gruevski este căsătorit cu Borkica Gruevska și are o fică, Anastasija. Gruevski are rude în Macedonia Greacă ("Aegean Macedonia"). Bunicii săi din partea tatălui provin din "Achlada" (; limba macedoneană: Крушоради, "Krušoradi"), un sat din municipalitatea Meliti din prefectura Florina, Grecia, unde familia sa avea numele de familie Grouios (Γρούϊος). Bunica lui a emigrat în Iugoslavia în timpul războiului
Nikola Gruevski () [Corola-website/Science/317436_a_318765]
-
Florina, Grecia, unde familia sa avea numele de familie Grouios (Γρούϊος). Bunica lui a emigrat în Iugoslavia în timpul războiului civil din Grecia după ce și-a pierdut soțul în războiul Greco-Italian. Guvernul sub Ljubčo Georgievski a vândut compania de telefonie din Macedonia companiei ungare Matav. Gruevski a implementat de asemenea reforme financiare, inclusiv taxa pe valuare adăugată de 18%, cerând facturi fiscale pentru toate firmele Macedonene, un program menit să lupte împotriva evaziunii fiscale. După ce VMRO-DPMNE a fost învins în alegerile parlamentare
Nikola Gruevski () [Corola-website/Science/317436_a_318765]
-
unde urmează un liceu tehnic. Peste doi ani revine în Grecia pentru a-și satisface obligațiile militare, la finalul cărora se dedică iubirii sale pentru muzica interpretativa. Începe să cânte în mici cluburi din Salonic și alte locații din regiunea Macedoniei grecești. În vara lui 2002 cântă în popularul club "Rodon", unde produce un impact puternic, încheind aici un contract până la sfârșitul verii lui 2003. În 2003, Vertis semnează un contract cu Universal Music Grecia și își lansează albumul de debut
Nikos Vertis () [Corola-website/Science/316437_a_317766]
-
reușit să păstreze controlul doar asupra zonei centrale sârbe, ai cărei nobili, deși mult mai puternici decât conducătorul lor, au rămas loiali coroanei. Această regiune era compusă în vest de Macedonia (Zeta), în sud de zona controlată de Ivan Uglieșa(Macedonia răsăriteană cu capitala la Serres), și zona centrală a Serbiei, (din sudul Dunării până în Macedonia centrală), controlată de Uroș și de Vucașin Mrniavcevici, (care stăpânea zona din Macedonia cu capitala la Prilep). Uroș nu a reușit cu adevărat să păstreze
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
puternici decât conducătorul lor, au rămas loiali coroanei. Această regiune era compusă în vest de Macedonia (Zeta), în sud de zona controlată de Ivan Uglieșa(Macedonia răsăriteană cu capitala la Serres), și zona centrală a Serbiei, (din sudul Dunării până în Macedonia centrală), controlată de Uroș și de Vucașin Mrniavcevici, (care stăpânea zona din Macedonia cu capitala la Prilep). Uroș nu a reușit cu adevărat să păstreze unitatea Serbiei, care s-a fragmentat într-o serie de domenii conduse de boieri aflați
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
ar fi o amenințare la adresa intereselor britanice în Balcani,ei au favorizat un mai mic principat bulgar la nord de Munții Balcani. Delegații au dat în cele din urmă acordul lor într-o variantă de compromis, care a exclus sudul Macedoniei și Traciei, Bulgaria și-a negat accesul la Marea Egee, dar încorporate altfel toate celelalte regiuni din Imperiul otoman locuite de bulgari. La ultimul minut, cu toate acestea, turcii au respins planul, cu sprijinul secret al Marii Britanii. Însă vor aproba ideea
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
notă colectivă la Constantinopol. Guvernul otoman a răspuns cererilor europene cu privire la reformele din Macedonia pe 14 octombrie. M ai înainte ca turcii să poată începe aplicarea reformelor promise, a izbucnit războiul. În vreme ce puterile europene cereau otomanilor să facă reforme în Macedonie, statele balcanice, încurajate de Imperiul Rus, au semnat o serie de înțelegeri care vizau lupta împotriva turcilor. Astfel, în martie 1912 a fost semnat un acord între Serbia și Bulgaria, acord la care s-a alăturat în octombrie același an
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Arcadie, pentru a împărtășii astfel în depanarea veacurilor soarta politică, economia și culturală a imperiului român de răsărit. Imaparatul Justinian își cinstește locul de naștere, dispunând prin Novela XI di 15 aprilie 535, creareea Arhiepiscopiei din Justiniana prima. Ea primea Macedonia secundă, Prevalis, Panonia secundă, Mesia superioară, Dacia aureliana și Dardania, cu populație română sau romanizata și grecească, fiind nu numai mitropolie ci și arhiepiscopie, si neavând nimic comun cu episcopul Tesalonicului, care se bucurase de autoritate nu din proprie importantă
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
a fost motivul pentru care grecii, după sosirea vaselor ruse în apele teritoriale ale Peloponezului, nu au putut organiza decât două legiuni cu efective limitate. Papazolis și-a concentrat eforturile spre mobilizarea klefților și armatoloi din Muntele Olimp și din Macedonia natală pentru sprijinirea luptelor din Peloponez. Efectivele rușilor au fost mult mai mici decât se așteptaseră grecii, iar forțele mobilizate de eleni nu au corespuns promisiunilor făcute de Papazolis împărătesei. Dakin descrie în cartea sa „ „ ultima săptămână a rebeliunii, afirmând
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]