1,337 matches
-
maghiare a suplimentului literar editat de revista Știință și Tehnică” („fordította a Știință și Tehnică folyóirat irodalmi mellékletének magyar szerkesztősége”). Cea mai harnică traducătoare a fost Nánási Judit, care s-a căsătorit apoi cu scriitorul Kacsó Sándor, antologatorul traducerilor în maghiară din Eminescu, așa că figurează în dicționare sub numele de Kacsó Judit. La început, ea a colaborat împreună cu Fáskerthy György, apoi li s-au alăturat și alții: Balázs Anna, Bácski Anna, Békési Ágnes, Bóra Sándor, Donáth András, Haás Endre, Harasztosi Éva
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
vor lucra alți doi echinoxiști - Virgil Podoabă și Gheorghe Perian, iar un al treilea, Traian Ștef, activând în această redacție și în prezent. În ianuarie 1990 este ales redactor șef al „Familiei”. Din creația sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză și franceză. Colaborează la numeroase reviste literare din țară. Optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului' clujean, poetul debutează cu un discurs matur care își păstrează în bună măsură și astăzi forma și structura începutului. Viața fără nume, (1980
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Șepreuș (în maghiară: "Seprős", în germană: "Besendorf") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Populația totală a localității numără 2488 de locuitori în anul 2011. Numărul locuințelor recensate în 2011 sunt 1034. În 2007 populația totală
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
Postum au fost editate și alte opere, inclusiv o carte de călătorii în Franța și Germania, "Metropole", tradusă și în limba franceză. În decembrie 1906 a început redactarea suitei de amintiri din copilărie (portrete din Maieru), scrise, la început, în maghiară, reluate, mai târziu, în românește, proze nepublicate. A început să scrie un "Journal" de lector, cu maxime, cugetări, conspecte din literatura universală: William Shakespeare, Oscar Wilde, Friedrich von Schiller, Tolstoi, Victor Hugo, din creația românească Anton Pann, precum și cu însemnări
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
(în antichitate "Cumidava", în , în maghiară "Rozsnyó" până în 1910 și apoi "Barcarozsnyó") este un oraș în județul Brașov, Transilvania, România. Se află în sud-vestul Depresiunii Brașov, la 15 km de municipiul Brașov, pe cursul râului Ghimbășel, la 650 m altitudine. Localitatea numără în prezent aproximativ locuitori
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
(n. 19 aprilie 1970, în Heves) este o fostă handbalista maghiară, campioana europeană și medaliata cu argint la Jocurile Olimpice. Actualmente este antrenorul echipei de junioare a Ferencvárosi TC. a văzut lumina zilei în satul Kömlő, în 1970, iar din 1984 a început să joace handbal la gimnaziul cu program sportiv Szilágyi
Ildikó Pádár () [Corola-website/Science/330368_a_331697]
-
Fărcașa (în maghiară: "Farkasaszó") este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Buzești, Fărcașa (reședința), Sârbi și Tămaia. Comuna Farcasa se situeaza în partea de vest a județului Maramureș, pe râul Someș, la 23 km de municipiul Baia Mare, în cadrul marii
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
Secuieni (în maghiară Újszékely) este o comună în județul Harghita, Transilvania, România, formată din satele Bodogaia, Eliseni și Secuieni (reședința). Comuna Secuieni este situată în partea sud-vestică a județului Harghita, la limita cu județul Mureș, având ca vecini la est orașul Cristuru Secuiesc
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
Rona de Jos (în maghiară: "Alsóróna", în germană: "Unterrohnen") este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Rona de Jos se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul
Comuna Rona de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/310642_a_311971]
-
Lunca Câlnicului (în maghiară "Farkasvágó"- denumirea din 1878) este un sat în comuna Prejmer din județul Brașov, Transilvania, România. Satul Lunca Câlnicului este situat în partea nord-estică a județului Brașov, pe malul stâng al râului Negru, la confluența acestuia cu Oltul, pe DN11, la
Lunca Câlnicului, Brașov () [Corola-website/Science/300950_a_302279]
-
Șeica Mare (în maghiară: "Nagyselyk", în germană: "Marktschelken") este o comună în județul Sibiu, Transilvania, România, formată din satele Boarța, Buia, Mighindoala, Petiș, Șeica Mare (reședința) și Ștenea. Conform recensământului din 2011 populația comunei Șeica Mare se ridică la de locuitori, în scădere față de
Comuna Șeica Mare, Sibiu () [Corola-website/Science/310756_a_312085]
-
săli se transformă în cămin cultural și sala cinema . Așadar, în perioada analizată , aparentul dezechilibru etnic nu este rezultatul șporului natural diferit al celor două categorii de populații din sat {români și maghiari} ci rezultatul schimbării administrației austriece cu cea maghiară din anul 1867 și a politicilor promovate de Regatul Ungariei. Situația descrisă mai sus se corectează abia la recensământul din 1920 când numărul maghiarilor revine la ponderea inițială din perioada administrației austriece a anului 1850. În legătură cu perioada 1900 - 1910 , urmare
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
Sancti Gerardi", „Legenda Sf. Gerard”). În cronica "Gesta Hungarorum" de la sfârșitul secolului al XII-lea a notarului regal P., zis Anonymus, este menționat de asemeni sinonimul redat în textul latin („terra ultra silvam” sau „transsilvanae”) prin forma "erdeuelu" ("Erdeuelu"), în maghiara modernă "erdő elve" și înseamnă "teritoriul de dincolo de pădure". În secolul al IV-lea î.Hr., s-au stabilit pe teritoriul actualei Transilvanii, venind dinspre apus, primele comunități de celți, urmate de alte grupuri venite în cursul aceluiași secol. Nu există
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
clusa (în româna medievală, din latinescul clausura, devenit apoi clisură, loc strâmt) sau kapu („poartă” în maghiară și turcă), fiind apărate de miliții locale, amintite în izvoarele maghiare timpurii redactate în latină sub denumirile speculatores, sagittarii, respectiv őrök („străjeri”, (în maghiară). Sunt menționate în diverse cronici atacurile pecenegilor, cumanilor și tătarilor în secolele XI-XIII. Românii sunt menționați alături de pecenegi într-un raid terminat cu bătălia de la Chiraleș din 1068 În cel mai vechi document maghiar scris și păstrat cu referire la
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
în componența Ungariei a unui teritoriu de 43.492 de kilometri pătrați, cu o populație românească de de locuitori (50,2%), și maghiară de locuitori (37,1%) (conform recensământului din 1930) teritoriu cunoscut sub numele de Transilvania de Nord (în maghiară "Észak-Erdély"). La recensământul din 1941 1 344 000 (54%) și-au declarat maghiari, 1 068 700 (43,5) români și 47 300 (1,9%) Alte surse ne informează despre o prezență maghiară de 52% (majoritate absolută) respectiv 47,5% (majoritate
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
numărul total al mozaicilor), timp ce la recensământul român din 1930 93,9% dintre mozaici și-au declarat ca fiind de naționalitate evreiască (și doar 6% de naționalitate maghiară). Acordul, numit în istoriografia română Dictatul de la Viena, iar în cea maghiară „Al doilea arbitraj de la Viena” (primul fiind cel prin care Ungariei i s-au cedat în 1939 teritorii din „Ungaria de Sus”/Felvidék, respectiv sudul Slovaciei de astăzi, cu o populație predominant maghiară), prevedea alipirea la Ungaria a teritoriului actualelor
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Oarța de Jos (în maghiară: "Alsóvárca") este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Oarța de Jos (reședința), Oarța de Sus și Orțița. În perioada 2008 - 2012, primarul comunei a fost Vasile Costinaș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Oarța de
Comuna Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/310640_a_311969]
-
de 5 ani a condus concernul Hahevra Le'Israel. De asemenea a lucrat în funcția de consilier de afaceri la mai multe firme din domeniul textilelor și a fost asociat la compania hotelieră Atlas. Amos Manor vorbea fluent ebraica, idiș, maghiara, româna, franceza și germana. Amos Manor a decedat în august 2007, lăsând în urma sa soția și un fiu.
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]
-
Academii" (MEFESZ) - o organizație studențească democratică care fusese suprimată de regimul lui Mátyás Rákosi. În următoarele zile, studenții din Pécs, Miskolc și Sopron au luat aceeași măsură. La 22 octombrie 1956, studenții de la Universitatea Tehnică și Economică din Budapesta (în maghiară "Budapesti Műszaki és Gazdaságtudományi Egyetem" sau, prescurtat, "Műegyetem") au dat publicității un memoriu de 16 puncte prin care au revendicat diferite schimbări politice. Aflând de intenția "Uniunii Scriitorilor Maghiari" de a-și exprima solidaritatea cu Polonia, prin depunerea unei coroane
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
II, Molnár I. La inițiativa unui grup de tineri din cartierul Iosefin în frunte cu dr. Péter Dobroszláv, într-una din sălile Casei de raport a orașului, Palatul „Elite“ (clădirea actualului restaurant „Sinaia“) se înființează Football Club Timișoara (FCT, în maghiară TFC), devenit după câțiva ani " (C.A.T.)". Clubul avea 30 de membri și culorile alb-verde. Șeful serviciului pentru ocrotirea orfanilor și membru al consiliului local, "Béla Meskó", avea să ocupe postul de președinte, din conducere mai făcând parte Rudolf
Clubul Atletic Timișoara () [Corola-website/Science/310424_a_311753]
-
tren încărcat cu evrei la destinația lagărului de concentrare Mauthausen. Într-o stație de tranzit la Komárom evadează și se întoarce clandestin la Budapesta. După victoria sovietică de la Budapesta, la sfârșitul războiului, își schimbă numele din Csermanek în Kádár (în maghiară, "kádár"=dogar). După cucerirea Ungariei, liderii comuniști aflați în exil la Moscova se întorc, în frunte cu Mátyás Rákosi. Kádár, din 1945, membru în Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (singurul muncitor ungar din această instituție, restul membrilor
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
comuniști drept un simbol al regimului lui Horthy și al creștinismului, împreună cu însemnele și blazoanele regilor maghiari au fost readuse la Budapesta de către Statele Unite, în 1978. Regimul comunist creat de Kádár în Ungaria a fost numit "kádárism" sau "gulaș-comunism" (în maghiară, "gulyáskommunizmus"). Kádár a fost cunoscut pentru stilul său de viață modest și a evitat să promoveze un cult al personalității sale, cum făceau ceilalți lideri comuniști. De asemenea, a avut o mare aversiune și toleranță zero pentru actele de corupție
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
Giurtelecu Șimleului (în , în ) este un sat în comuna Măeriște din județul Sălaj, Transilvania, România. Este cunoscut colocvial că "Giurtelec" sau "Giurtelecu" în limba română și "Győrtelek" în maghiară. Dominând piesajul localității, Coasta lui Damian (sau Dealul lui Damian) este un element de marcă pentru Giurtelecu Șimleului. Localitatea este cunoscută de comunitatea științifică internațională prin intermediul valoroaselor vestigii din Neolitic și Eneolitic descoperite în urmă săpăturilor arheologice efectuate la Giurtelecu
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
Racu (în maghiară: "Csikrákos") este o comună în județul Harghita, Transilvania, România, formată din satele Gârciu și Racu (reședința). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Racu se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea
Comuna Racu, Harghita () [Corola-website/Science/310547_a_311876]
-
Măgura Ilvei (în maghiară: "Magura, Ilvamagura") este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Arșița și Măgura Ilvei (reședința). Comuna a fost reorganizată prin Legea Nr. 262 din 13 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial Nr. 434 din 19 iunie 2003
Comuna Măgura Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310231_a_311560]