1,749 matches
-
și În universul cultural asociat ei (New Age și Gotic, cu miriadele de cărți explicative, reviste, obiecte cu puteri magice, produse de Îmbrăcăminte, tatuaje etc.). Pe un alt plan este vorba despre apariția mai multor societăți religioase și/sau de magicieni. În aceste cazuri este greu de precizat unde Începe fenomenul religios și unde se termină sistemul riturilor exclusiv vrăjitorești (vezi B. Ankarloo, S. Clark, 1999; D. Camus, 2003; J. Favret-Saada, 1983; B. Levack, 2001; J. Lewis, 1996; E. Moody, 1985
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a unor indivizi, de obicei vrăjitori. Ființele divine nu intervin și numai oamenii pot să contracareze răul, prin procedee magice. În aceste sisteme niciun efort nu este făcut pentru restaurarea echilibrului social sau etic și singurul lucru important este eficiența magicienilor sau a vrăjitorilor. Cele două paradigme simbolice nu sunt exclusive, ele pot coexista În aceeași civilizație. În folclorul românesc, vindecarea de deochi presupune invocarea și contribuția unor figuri ale religiei creștine (precum Maica Domnului), dar și acte de medicină magică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Deși șamanismul a fost considerat de unii savanți drept o formă de exprimare a relației dintre om și lumea supranaturală specifică societăților primitive de vânători și culegători, deși adepții teoriilor evoluționiste consideră că șamanul este Înlocuit treptat de vindecător, de magician și, În final, de preot (M. Winkelman, 1990), studiile antropologice au arătat că șamanii și complexul magic al șamanismului conviețuiesc cu și se adaptează la lumea modernă. Pe de o parte, urmașii șamanilor din societățile simple Își continuă activitatea și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ei legile propriilor fantasme. Apoi, oamenii au Înțeles că ei sunt neajutorați În fața puterilor universului. Printr-o desprindere de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să considere că o putere mai presus de om, supranaturală și impersonală, conduce universul. Magicienii au devenit preoți și și-au transformat tehnicile magice de acțiune directă asupra naturii În tehnici de implorare a ajutorului divin (rugăciunile și liturghiile). Prin lucrul asupra credințelor, acești preoți au ajuns la o Înțelegere mai subtilă a relației cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
speră obținerea unei anumite schimbări. Dintr-o perspectivă funcționalistă, acest fapt Înseamnă că magia nu contribuie, asemenea riturilor religioase, la coagularea colectivității și la afirmarea identității sociale - În formula memorabilă a lui Durkheim, preotul creează o comunitate de credincioși, În timp ce magicianul are un grup de clienți. De aceea, Bronis³aw Malinowski va accentua funcțiile magiei pentru menținerea echilibrului psihic al individului: riturile magice ajută oamenii să ducă la bun sfârșit, cu Încredere În puterile lor, diferite sarcini dificile. Astfel, ea contribuie la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
adeziunea la un anumit sistem de reprezentări simbolice. Riturile magice presupun transformarea miraculoasă a unor obiecte banale sau a unor cuvinte și acte verbale În instrumente de exercitare a unei anumite puteri. Obiectele și formulele magice pot aparține În exclusivitate magicianului (toiagul fermecat, toba șamanului, oasele vindecătorului, pietrele ghicitorului, precum și formule magice esoterice) sau pot fi date spre folosință pacienților. Actele verbale cel mai des folosite În magie sunt incantațiile, adică „folosirea unor cuvinte, organizate În mod ritmic, despre care se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
yam erau aduse În satul șefului și expuse În locuri speciale. O parte se dăruia cu ocazia unor ceremonii complexe, În care șeful Își confirma poziția de „mare distribuitor”, În timp ce restul era folosit pentru a hrăni constructorii de canoe, artizanii, magicienii și slugiile și familiile lor - toți aceștia devenind astfel dependenți de puterea șefului. (M. Harris, 1991, pp. 197-198) Al doilea exemplu e cel al unei societăți statale vechi și masive, mossi din Volta Superioară, al cărei suveran (Mogho Naba) simbolizează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
timpului. A te sustrage „dinților lui Cronos” evadând în arhetip reprezintă impulsul originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De aceea, actul magic (nenumit astfel, dar descris în efectele lui) este pivotul în jurul căruia se rotesc conflictele. Magicianul, vrăjitorul, dar mai ales vrăjitoarea (feminismul în toate ipostazele lui, de la inocență la adânca inițiere, este întotdeauna legat de fascinanta, seducătoarea magie) sunt personaje în decoruri proiectate în viitor și în posibil, ceea ce le asigură atemporalitatea. SCRIERI: 27 poeme, București
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
București, 1991, passim; Mazilu, Recitind, I-III, passim; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european, București, 1996; Diana Adamek, Ochiul de linx. Barocul și revenirile sale, București, 1997; Ileana Mihăilă, Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele Magicianului, București, 1998; Ileana Mihăilă, Renaștere și modernitate, București, 1998, 35-92; Ada D. Cruceanu, Capete de pod sau Despre fețele barocului, Timișoara, 2001. D.Mc.
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
toropitor, care opresc marea tulburată și fluviile repezi, un somn ciudat închide ochii balaurului” (Ovidiu, Metamorfoze, VII). Motivul adormirii/amorțirii demonului de către zeu (erou) este sinonim cu cel al „legării” acestuia. Aceste forme de „îmblânzire” a monstrului definesc zeul (eroul) magician, în antiteză cu zeul (eroul) războinic care decapitează monstrul cu sabia sau îl străpunge cu sulița. Totuși, cele două tipuri de zei (magicieni și războinici) sunt rar strict delimitate. Marduk, de pildă, în vederea confruntării cu demonul Tiamat, se înarmează până în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
erou) este sinonim cu cel al „legării” acestuia. Aceste forme de „îmblânzire” a monstrului definesc zeul (eroul) magician, în antiteză cu zeul (eroul) războinic care decapitează monstrul cu sabia sau îl străpunge cu sulița. Totuși, cele două tipuri de zei (magicieni și războinici) sunt rar strict delimitate. Marduk, de pildă, în vederea confruntării cu demonul Tiamat, se înarmează până în dinți cu arme „războinice” (arc cu săgeți, măciucă, fulger etc.), dar nu le neglijează nici pe cele „magice”. „El făcu o plasă să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o iarbă să distrugă otrava el ținea în mâna sa” (Enuma Eliș, IV, 41-62 ; cf. 1, pp. 32-33). Și, așa cum am văzut, înainte de a sfârteca demonii inamici, ca un zeu războinic, el îi „amorțește” și îi „leagă”, ca un zeu magician. Chiar și Sf. Gheorghe, sfânt militar prin exce- lență, apelează la serviciile fecioarei, care îl leagă pe balaur cu brâul său (vezi infra, capitolul „Labirintul. Un monstru arhitecto- nic”, subcapitolul „Fecioara și Fiara. Legarea magico-erotică”). Astfel de exemple de concomitență
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unde era paltinul” (23, pp. 710-711). Apare aici o simplificare a motivului epic lesne de sesizat. Nefiind îndeplinit canonul ritual, mănăstirea nu se dărâmă totuși de la sine (ca în legenda tip Meșterul Manole), ci o dărâmă chiar constructorul, la îndemnul magicianului. Efectul este evident același : edificiul nu poate dura câtă vreme prescripțiile magice nu au fost riguros respectate. Așa cum s-a observat, ne interesează mai puțin, aici și acum, problema diferitelor forme în care s-au cristalizat prescripțiile magico-rituale în discuție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin nori» ?” (3, p. 49). Ulterior, într-un studiu devenit notoriu, Traian Herseni a detaliat problema, ajungând, „după analize atente și minuțioase, semiotice și comparativ- istorice”, la concluzia că „solomonarii continuă, într-o formă populară, țărănească, vechile ordine ale preoților- - magicieni din aceste ținuturi, care ne conduc din nou la geto-daci. Ktistai sau, se pare, mai corect skistai («cei care se abțin de la plăcerile lumii»), menționați de Strabon la geto-daci, care îi numea «călători prin nori», [...] au fost fără îndoială precursorii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lumii, o reminiscență folclorică a unei ființe mitologice primordiale, care întruchipa, într-o fază arhaică, haosul acvatic precosmogonic (5, p. 16). Tot Traian Herseni susține „independența originară a balaurilor” în guvernarea fenomenelor meteorologice și faptul că posibilitatea „îmblânzirii” acestora de către magicieni (preoții geto-daci și, ulterior, solomonarii) a apărut într-o „fază mai avansată”. Mihai Coman este și el „de acord cu ideea [...] potrivit căreia solomonarul este un adaos ulterior care s-a grefat pe ansamblul mitologic mai vast al balaurului și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este să îmblânzească cumva „din fașă” manifestările distructive ale stihiilor meteorologice. Dar chiar așa stând lucrurile, se va vedea că solomonarul are (chiar dacă atrofiat) comportamentul luptăto rului cu balaurul. În ceea ce-l privește, par să predomine gesturile și „armele” luptătorului magician, lucru firesc pentru un preot/ vrăjitor. Solomonarul supune balaurul cu mijloace magice. El îl farmecă, îl descântă (citind din „Cartea solomonarului”), îl „leagă” (punându-i frâul) și, în final, încalecă pe el ca pe un cal îmblânzit. Punerea frâului pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
el ca pe un cal îmblânzit. Punerea frâului pe capul balaurului în vederea încălecării lui de către solomonar este una dintre cele mai spectaculoase și explicite forme ale „legării” monstrului, din lungul șir de astfel de acțiuni înfăptuite de zeii sau eroii magicieni din mitologia universală. Nu este vorba în acest caz, ca în alte mituri și legende, de o banală legare a monstrului (cu lanțul, cu centura, cu plasa etc.), ci de o „în-frânare” - o superbă alegorie a supunerii stihiei, a impunerii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau mai puțin la figurat, în cazul solomonarului, a călări pe nori este o imagine concretă și explicită. Faptul că balaurul nu opune (aproape) nici o rezistență solo- monarului nu trebuie să surprindă. Este o (lipsă de) reacție tipică în fața eroilor magicieni. În folclorul european creștinizat abundă legendele referitoare la sfinți care leagă cu mantia și lovesc cu cârja balaurii care pustiesc o regiune sau alta. Numai în folclorul francez, de exemplu, sunt atestate peste 50 de astfel de legende (10). Cea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a respins această etimologie pe consi- derentul că atributul „legării” este „nu tocmai potrivit semantic pentru un nume de zeitate” (54, p. 59). Dimpotrivă, Mircea Eliade a demonstrat în mod strălucit că „legarea magică” este un atribut esențial al zeilor magicieni, pe care istoricul religiilor îi numește chiar „zei care leagă” (dieux lieurs). Pe de altă parte, Eliade a arătat că, de cele mai multe ori, acest atribut apare, în mod mai mult sau mai puțin explicit, chiar în numele respectivilor zei. Conform opiniei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
691, Sinodul ecumenic trullan îi anatemiza pe vrăjitorii „ce își zic gonitori de nori”. La aproximativ o sută de ani după acest sinod de la Constantinopole, în vestul Europei, Carol cel Mare (768-814) se vedea obligat să ia măsuri similare împotriva magicienilor cu puteri meteorologice (tempestarii). Într-o lege cuprinsă în Capitulaires (I, 83), Carol cel Mare îi proscrie pe cei care pretindeau că pot să alunge norii de grindină și de furtună, îndreptând către cer prăjini lungi, în vârful cărora erau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
continua fără să remarc, fie și în treacăt, toată încărcătura poetică de care sunt dublate aceste practici magico-rituale (187). „Efecte poetice din cele mai sigure și mai irezistibile - observa Lucian Blaga - se obțin prin mijloace cari sunt de natură magică. Magicianul recurge involuntar la mijloace poetice, poetul recurge involuntar la mijloace magice” (123, p. 167). Din această sumară trecere în revistă rezultă, cred, suficient de limpede faptul că, în tradiția populară românească, înscrisurile magice au jucat un rol însemnat, se pare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
regulă, zeii și eroii demiurgi din mitologiile indo-europene și semite se autodefinesc : 1. fie prin folosirea strictă a armelor clasice (zei/eroi „răz- boinici” tip Indra) ; 2. fie prin folosirea „armelor” care leagă : năvod, plasă, lasou, lanț, fir (zei/eroi „magicieni” tip Varuna) ; 3. fie prin folosirea concomitentă a ambelor tipuri de arme (zei/eroi „războinico-magicieni” tip Bel-Marduk), cum pro- babil este și cazul lui Tezeu. Iată câteva exemple mai puțin clasice. Din prima categorie, cea a eroilor războinici, pot să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în ceea ce-l privește pe Tezeu, „legarea” nu este evidentă în scenariul legendei, dar poate fi bănuită în subtextul ei ca un element existent inițial, dar atrofiat cu timpul și dispărut în cele din urmă. Tezeu este un erou „legător” (magician). El a prins de viu, prin legare, la Marathon, un alt terifiant taur cretan (vezi această imagine reprezentată pe vechi vase grecești, în 24, p. 145). Datele biografice și simbolice ale taurului de la Marathon nu se deosebesc esențial de cele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a Magiei se întemeiază pe Eros. Lucrarea Magiei constă în a apropia lucrurile unele de altele prin similitudine naturală” (128, p. 127). Mijloacele de persuasiune proprii îndrăgostitului ar fi „mijloace magice”. Scopul acestuia este „legarea” celuilalt, ca și în cazul magicianului. Amândoi posedă, ca și vânătorul, o „știință a mrejelor și a momelilor”. Chiar Ficino folosește termenul latin rete („plasă, rețea”) pentru a defini relațiile magico-erotice. Este un cuvânt care desemnează mai ales plasa propriu- zisă, a vânătorului sau a pescarului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care desemnează mai ales plasa propriu- zisă, a vânătorului sau a pescarului, dar și „mreaja [vraja] dragostei”. Retibus amoris exire („a se elibera din mreaja dragostei”), spunea Propertius în secolul I î.e.n. „La drept vor- bind - comentează Culianu -, îndrăgostitul și magicianul fac amândoi același lucru : își aruncă «plasele» ca să pună mâna pe anumite obiecte [și ființe - n. A.O.], ca să le atragă și să le aducă înspre ei înșiși” (128, p. 128). Dar cel care, la sfârșitul secolului al XVI-lea (la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]