658 matches
-
înoată./ Apa arde. Malurile râului curg". O lume destrămată, dizolvată în absența luminii, în golul tăcerii și al transcendenței interzise. O lume oarbă care abia mai există în "albia formelor", își pierde conturul explicit, se de-formează resorbindu-se în magma informului 22. Regresia spre originar marchează nu doar natura mundaneității eclipsate, dar și - implicit - fenomenul imaginii, căci apa care arde și malurile curgătoare urcă în prim plan imagini nonreferențiale, a căror meta-ferență nu vizează ceva din lumea înconjurătoare, ci pun
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a contura o viziune metafizică asupra lumii. În acest din urmă sens au fost formulate judecăți care au inoculat ideea că n-ar trebui să întîrziem prea mult asupra filosofiei lui Eminescu, în pofida faptului că manuscrisele eminesciene exprimă limpede, prin magma lor ideatică, efortul unei reflecții obsedate de asceza filosofării și, pro tanto, a filosofiei ca atare. Mai mult decît atît, cineva (pot aminti aici un dialog avut cîndva, la Păltiniș, cu Noica) era tentat să creadă că preocuparea lui Eminescu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
reprezentat un fel de idei-stăpîn pentru experiența de gîndire a unor personalități, de-ar fi să numim doar pe sociologii de azi care se revendică de la linia Gusti-Vulcănescu sau, exemplu binecunoscut, pe Noica și rostirea românească, un demers născut din magma sugestiilor atît de profunde venite dinspre Vulcănescu. Mircea Vulcănescu a fost și rămîne, credem, partea simbolică a generației anilor '30. Locul său a fost limpede încercuit, între alții, de Noica: "Era inima și temeiul în grupul ce-și spunea "generația
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
imund. Cel mai bolnav, în lumea spitalului, cel mai năpăstuit, între milogi, cel mai opresat, între deținuți răscumpără cumva condiția comună. Uneori în nesperată izbucnire sublimă (a vieții sau a morții). În mizeria, derelicțiunea lor, acești salvatori se ridică din magma miezul moral al negativității, spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se vede în afara zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
religios. Kitsch, extraordinar de mult kitsch religios, expus pe principiul acumulării, toujours d’avantage. Ceasuri fosforescente cu icoană, crucifixe cu leduri colorate, „cărbune parfumat cu tămâie” - de fapt, arome indiene de santal și mosc - icoane turnate într-un fel de magmă rășinoasă sau împodobite cu perle mici de sticlă. Nu știu dacă mai este posibilă astăzi o ieșire din kitsch-ul religios triumfător. În fine, ultima imagine a acestui pelerinaj. Un călugăr înalt, ciolănos, cu o barbă albă-fuior, care îl îmbătrânește
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în cadrul acestor transsubstanțieri ale unei idealități exacte (carte, educație, descoperire etc.) într-o practică de lungă durată, e necesară o repoziționare în amonte la originea posibilelor metamorfoze care încă nu s-au produs, pentru același loc și același timp. În magma religiilor orientale ale decadenței, în talmeș-balmeșul doctrinelor în vogă, secta lui Hristos nu era la origine decît una printre multe altele. De ce Iisus, și nu Mithra, Osiris ori Hermes Trismegistul? Sîntem lipsiți de "variațiuni eidetice", cum spun fenomenologii. Dacă profetul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să borăști din mersul autobuzului, cum a făcut atunci Pif pe la Kogălniceanu. Toate, secreții cu care împroști lumea. Faci ceva pe ea. Lumea nu e altceva decât un amestec impur și tu contribui la amestecul ăsta impur. Un amalgam, o magmă informă, din care speri ca la un moment dat să ia naștere ceva mai bun. De-aia în lumea asta e nevoie de coerență. De-aia nu mă recunosc în literatura care se scrie. Am fost la un singur cenaclu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că vin copii din mahala să fumeze când fug de la școală și nici nu se putea să nu ia foc într-o zi câmpul plin de tot felul de resturi. Acum câmpul a devenit nisipos, cenușa aglutinându-se într-o magmă care, de la an la an, s-a prefăcut într-o coajă. Abia câțiva spini, săraci, uscați, țepoși... singurul semn de viață. Și vântul... vântul care se zbenguie, când ușor ca o boare, când vijelios, încercând să smulgă din această crustă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bază prelucrarea unor roci naturale (silicați, argile, calcar, magnezit, ghips). Din cadrul larg al industriei materialelor de construcție se detașează, sub aspectul exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intră în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasă amestecată cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute și aplicate două procedee de fabricare: “*” procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmițate în mori speciale și trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte; “*” procedeul umed, în care
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
numai un cutremur teribil ar mai fi putut să mântuie locurile acelea, sau poate un incendiu devastator. În vis, am dat foc Romei. Orașul întreg, cu palate de aur și foruri celebre, cu toate cele șapte coline mitice, fierbea în magma clocotită, topindu-se lent și dispărând în vârtejul gigantic al unui nămol fecaloid. Eu înotam cu mare dificultate în acest fluviu pestilențial, stâlcit între o mulțime de trupuri răsucite strâns în amplexuri perverse. Aerul întreg era năclăit de un miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai bine zis a sistemului său! Deși mulți comentatori i-l refuză, acest „sistem”, În sensul În care l-au avut și „practicat” marii săi Înaintași ai filosofiei romantice germane, Nietzsche are cu adevărat un „sistem”, cred eu, deoarece Întreaga „magmă” a scrierilor și ideilor sale se adună, se concentrează, se rotește magnetic, halucinant-magnetic, În jurul câtorva teme și mai ales În jurul uneia singure, Der Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contrazic etosul unei societăți și implicit al unei literaturi „naționale”, adică profund identitare, prin faptul că deformează până la grotesc și abnorm exempla- ritatea unui profil identitar. Istoricul literar relevă în operă un „fond latent”, un nucleu proteic din a cărui magmă se întrupează toate alcătuirile posibile, toți interpretanții gata să explodeze într-o polisemie derutantă. „Acest fond latent, gata să iasă la suprafață și să se coloreze mereu altfel, în funcție de context, este unul dintre secretele capodoperei.” Este de presupus că aceste
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
toate alcătuirile posibile, toți interpretanții gata să explodeze într-o polisemie derutantă. „Acest fond latent, gata să iasă la suprafață și să se coloreze mereu altfel, în funcție de context, este unul dintre secretele capodoperei.” Este de presupus că aceste latențe, această magmă matri- cială conțin virtualitățile care prezidează și la configurarea unui complex identitar metabolizat în substanța operei. Receptat adesea prin contrast cu celălalt „mare clasic”, Mihai Eminescu, Caragiale întruchipa masca veselă a co - mediei, cum celălalt aducea în scenă gravitatea tragediei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asupra adevăratului lor sens. Etichete inepte sunt aruncate cu nonșalanță asupra unor stări de fapt, etichete amplificate până la suprasaturație de mijloacele mass-media, care tocesc un clișeu lingvistic până la automatizare, introducându-l astfel în reflexele lingvistice ale comunității și generând o magmă lexicală din care vai, în propria limbă maternă, nimeni nu mai înțelege nimic. Funcția creativă a limbii este redusă aproape la zero, cuvintelor li se face o nedreptate cumplită, iar realitățile din spatele lor sunt practic ignorate. O „victimă” a unei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
corpuri străine ce-o Încurcă. Iar ceea ce nu poate face ea, o face natura neanimată. Un exemplu e reînnoirea permanentă a scoarței Terrei; Încet, dar sigur, pentru că natura se grăbește Încet. Fiecare placă ce alcătuiește scoarța se deplasează, Împinsă de magma ce se solidifică la un capăt și dispare, la celălalt capăt, pe sub placa vecină, topindu-se apoi În magma de dedesubt. Petrecându-se Încet, și mai ales sub oceane, această primenire nu e vizibilă, dar există. La temperaturile de până la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
permanentă a scoarței Terrei; Încet, dar sigur, pentru că natura se grăbește Încet. Fiecare placă ce alcătuiește scoarța se deplasează, Împinsă de magma ce se solidifică la un capăt și dispare, la celălalt capăt, pe sub placa vecină, topindu-se apoi În magma de dedesubt. Petrecându-se Încet, și mai ales sub oceane, această primenire nu e vizibilă, dar există. La temperaturile de până la 3.000 0C ale magmei nu pot exista compuși chimici, ci doar atomi, ionizați chiar. Deci, tot ceea ce ajunge
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un capăt și dispare, la celălalt capăt, pe sub placa vecină, topindu-se apoi În magma de dedesubt. Petrecându-se Încet, și mai ales sub oceane, această primenire nu e vizibilă, dar există. La temperaturile de până la 3.000 0C ale magmei nu pot exista compuși chimici, ci doar atomi, ionizați chiar. Deci, tot ceea ce ajunge acolo este distrus. Și astfel, natura reciclează orice deșeu care ar putea apare. Dar de unde deșeuri, atâta vreme cât procesele naturale sunt ciclice? Dar, chiar or fi? Sau
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trebuie să ia măsuri; adică, carbonul fixat și izolat să participe la un alt ciclu, evident mai larg. Și o face pe mai multe căi. Una e Însăși acea primenire a scoarței de care aminteam mai Înainte, care introduce În magmă scoarța veche, cu zăcăminte cu tot. Sub formă de bioxid de carbon, carbonul va ieși În atmosferă prin vulcani, dar mai puțin decât a intrat, căci parte din el va da altceva decât bioxid de carbon, carburi de pildă; n
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu bioxidul de carbon Înzecit, deci ostil Vieții În forma sa actuală. Deci și contribuția omului la circuitul carbonului trebuie să fie limitată. Tot natura are grijă de asta: există zăcăminte care vor scăpa mereu căutărilor omului, sfârșind cândva În magmă... Și am mai putea considera un circuit, Încă mai larg, al aceluiași carbon, ca și al altor elemente, la nivel cosmic: gaze, precum bioxid de carbon sau metan, părăsesc În mod constant atmosfera; dar Pământul e, tot În acest timp
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
condițiile Terrei, poate exista majoritar doar În stare lichidă și trebuie să umple ceva. Paranteză: ghețurile reprezintă doar ceva peste 2% din total. Și, căutând, pe măsura colmatării mării, ceva de umplut, apa dezechilibrează presiunea exercitată de greutatea scoarței asupra magmei de dedesubt, magmă care va țâșni la suprafață undeva, creând noi munți, altceva de ros; căci, dacă am compara planeta cu un măr, scoarța e ceva mai groasă decât coaja fructului. Una peste alta, energia solară menține o stare entropică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
exista majoritar doar În stare lichidă și trebuie să umple ceva. Paranteză: ghețurile reprezintă doar ceva peste 2% din total. Și, căutând, pe măsura colmatării mării, ceva de umplut, apa dezechilibrează presiunea exercitată de greutatea scoarței asupra magmei de dedesubt, magmă care va țâșni la suprafață undeva, creând noi munți, altceva de ros; căci, dacă am compara planeta cu un măr, scoarța e ceva mai groasă decât coaja fructului. Una peste alta, energia solară menține o stare entropică cel puțin aparent
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai aproape de noi, formarea Terrei. Ei bine, starea inițială a planetei a fost negentropică. Adică, un mediu reducător, fără fir de oxigen În atmosferă și un relief cumplit de accidentat. Elementele filosofice erau separate, creând antiteze: Apa, Aerul, Focul - adică magma - și Pământul - pe atunci stânca - stăpâneau zone bine diferențiate ale planetei. Dar Viața, nonbiologică Încă, a planetei, Întreținută de forța motoare de care abia am amintit, a purces deîndată la entropizare, adică la nivelare, În special la nivel fizic și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe care, ici și colo, căsca gura niște peșteri, adăposturi excelente pentru tunurile austriece care își trăgeau salva și retrăgeau imediat în carapacea lor de piatră, fără să poată fi reduse la tăcere. Lopata era un instrument inutil în această magmă de pietriș, iar parapetele șanțurilor erau făcute doar din saci umpluți cu pămînt, aduși de departe, prin cîmp deschis și cu ocoluri, pînă în prima linie. În plus, explozia șrapnelelor în acest sol stîncos le dubla efectul ucigător, prin aruncarea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o spune și dictonul latin: Nihil contra Deus nissi Deus ipse. 12 Multă vreme, ca atâția alții, mi-am căutat „viitorul” În vise. Dornic, Înfometat de „profeție”, În fiecare dimineață, puneam o „pedală de frână” Între somn și trezie, lăsând magma viselor, diafană ca țesătura meduzelor, să se așeze cu straturile lor succesive și mai ales cu istoriile „agățate de ele”. Devreme, am Învățat și mi-am pus la punct o minimă „tehnică” de a „le surprinde”, visele și „carosele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca un blestem sau ca un privilegiu, precum „vremea”, capricioasă și disprețuitoare la nevoile stringente umane. În ce mă privește, m-am „legănat” Între cele două și, prin aceasta, nu m-am depărtat prea tare de traiectul cuiva aflat În „magma umană” a continentului și a secolului XX. Ieșirea din adolescență a fost Însă „acompaniată” de „primele acorduri” ale unei anumite „revolte”, care, ea Însăși, În primii timpi, nu avea În nici un caz profilul și „ambiția” unui alt destin decât cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]