3,302 matches
-
despre toate Româniile autoarei. În schimb, parcurgând articolul, vom vedea că Ruxandra Cesereanu radiografiază aceeași țară, parcelată, totuși, de mai multe mahalale - lingvistică, sentimentală, vestimentară, arhitecturală, socială, politică ș.a. La sfârșit, iată câteva cuvinte-cheie pentru volum: grobian, a la roumaine, mahala, Piața Universității, terapeutic, sanitate. Ele spun totul.
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
iar acest copil își făcuse un idol din dragostea pentru libertate". Panait nu putea să sufere barbaria stăpânului ca să nu "devie la rându-i barbar". Iar a fugi de la stăpân, ar fi "dat-o pe mama de rușine" în "gura mahalalei". Diatriba contra stăpânului pune în lumină psihologia copilului răzvrătit precoce împotriva condiției sale: "Copilul, ființă încă neîmbâcsită de prejudecăți și care se conduce numai prin instincte... se răzvrătește în sufletul lui și contractează o ură înverșunată atât împotriva stăpânului, cât
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
a vorbitorilor limbii române față de așa-numitul dezacord: la persoana a III-a, o construcție de tipul ei făcuse riscă să fie pusă pe același plan cu muntenismul ei este, marcat de multă vreme de stigmatele inculturii, ale limbajului de mahala. Istoricii limbii știu însă foarte bine că formele fără -ră- sînt normale, etimologice și au reprezentat multă vreme uzul literar. Desinența -ră- s-a extins, prin analogie, de la persoana a III-a plural a perfectului simplu, unde era moștenită din
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
de moarte. Urmărindu-l la televizor, rămâi uimit de insistența cu care urmărește fiecare gest și silabă a președintelui, întorcându-le pe toate fețele, doar-doar stoarce de-o infamie, sau măcar de-o glumiță ce nu depășește, de altfel, nivelul mahalalei. Or fi la mijloc frustrări, or fi angajamente neonorate - n-am de unde să știu. Cum Roșca-Stănescu a devenit în ultima vreme un om foarte bogat, e posibil ca apartenența sa la clasa oligarhilor să explice tumbele de circ pe care
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
tale. În fiecare zi, la fiecare ceas, provincia îți trimite cuceriri. Vin flăcăii câmpiilor și ai munților, cu soarele în ochi și cu brazda pe talpă; vin băieții orașelor, fugiți de la școală sau alungați de toamnele monotone și nostalgice ale mahalalei. Și unii și alții vin cu pumnii strânși, cu dinții încleștați, cu sufletele pline...". Rînduri de melodramă ironică, din vremea cînd "la Bulivar!" însemna la asalt! Cartea lui Mircea Damian, un album povestit, în care vorbele refac marginea zimțată a
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
realiza o frescă a culiselor politice românești rămîne la jumătatea drumului, în cîteva momente și schițe regizorul a prins, totuși, esența democrației neaoșe, care aduce cu ceva între parfumul de mititei și cel de lupanar. Mi-a plăcut întrucîtva culoarea mahalalei politice, însă regizorul tinde să-i confere și un romantic, cînd nu e venal, aer de boemă cu iz de Șarpele roșu, pentru cei care cunosc vechiul fief actoricesc bucureștean. Poate că aici se inspiră mai mult din opera maestrului
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
clasei politice și, precum bine zicea Dinu înainte de intrarea în UE, „nu trebuie să ne grăbim“ [...]. Până când n-o să avem un stat de drept o să continue să apară alți Dinu Patriciu, o încrucișare dezgustătoare dintre trecutul bolșevic și mafia de mahala. Câteva gânduri despre Müller, Schlattner și rușinea celorlalți Fosta profesoară din Nițchidorf predă cu încăpățânare coerența disidenței, cu dramele ei. Preotul din Roșia propovăduiește curajul spovedaniei oneste, cu dramele lui. Destine radical opuse, Herta Müller și Eginald Schlattner se întâlnesc
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
la Veta !) Îmbrăcat...În femeie ! Și cu lăutarii după el ! De ce ? Ca și nenea Anghelache, cuminte, directorul de scenă n-a vrut să răspunză... 2002 : Dan Tudor propune o nouă Noapte..., la Galați. Veta, Tamara Constantinescu, e o « Ofelie de mahala », iar Zița (Liliana Lupan) « este o ingenuă tomnatecă, supraponderală și machiată la greu, nerăbdătoare să-și refacă stabilitatea erotică ». Printre alte inovații danubiene : Rică este jucat de-un bun actor ...aflat la vîrsta pensiei ; și ca să nu pară soluția bizară
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
citit o dată, greu de spus însă unde anume. Pe câteva, dacă nu mă înșală memoria, autorul le-a publicat cândva în Suplimentul de cultură. Mici secvențe narative cu protagoniști din diverse categorii sociale, de la intelectualitatea rurală la lumea măruntă a mahalalei, de la boschetarii urduroși la pensionarii care se plictisesc de moarte. La fel ca în atâtea alte locuri, prozatorul toarnă și aici, într-un mixaj sui generis, o mulțime de lucruri, punând laolaltă observația de interes larg antropologic, mentalitar, cu reflecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mi se pare cea adoptată de Nae Stabiliment care, în orășelul de munte unde trăiește, a pățit ceva asemănător. De fapt, și orășelul de munte despre care povestim e tot un sat ceva mai măricel. Iar în extrasezon, aproape o mahala a unei mahalale. Povestea e așa. Când se întorcea seara de la fabrică, Nae obișnuia să se așeze în bucătărie și să mănânce fără ca asta să deranjeze cumva pe cineva. Casa lui era și este până la o eventuală sistematizare ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cea adoptată de Nae Stabiliment care, în orășelul de munte unde trăiește, a pățit ceva asemănător. De fapt, și orășelul de munte despre care povestim e tot un sat ceva mai măricel. Iar în extrasezon, aproape o mahala a unei mahalale. Povestea e așa. Când se întorcea seara de la fabrică, Nae obișnuia să se așeze în bucătărie și să mănânce fără ca asta să deranjeze cumva pe cineva. Casa lui era și este până la o eventuală sistematizare ceva mai joasă înfiptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din calendar, se gândea: ,,Mai bine aș muri, tot fac umbră pământului, fără nici un rost. Mi-aș lua singură zilele, dar mi-e frică de Dumnezeu cu care nu sunt în cele mai bune relații." * Săftica era singura ființă din mahala care deschidea din când în când poarta mătușii Varvara, cu poala șorțului plină cu fructe sau legume proaspete din grădina ei. Uneori le aducea și câte o oală cu lapte proaspăt muls de la cele două capre. Venea cu gândul bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ochi. Le-am găsit pe stradă, când Încă nu se lumina de ziuă. Am să mă Întorc după ora 8.00. După plecarea milițianului, ne-a luat În primire distinsul portar, cu cele opt clase absolvite, cu vocabularul buruienos, de mahala. Ce căutați pe stradă În toiul nopții, bagaboantelor? Ați crescut puțin și gata, alergați după golani! Părinții voștri vă știu bine merci la cămin și voi faceți trotuarul!. “Paștele mamii voastre”, ne aruncă mitocanul printre dinți. Dacă ați fi fost
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o vândă, așa va avea și ea un stăpân care o va îngriji, că dacă o lasă așa, se va risipi și se va pierde de tot. Mult timp nu se hotărî, până la urmă se găsi un băiat tânăr din mahala care o cumpărase. Ea are casa ei, mare cât o școală (vorba ei), de ar putea avea grijă de ea. Și apoi, cât le trebuie lor doi? Casa stă mereu încuiată, doar când vin vara copiii cu nepoții stau în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care o așezam pe parul cel mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii din mahala și stăteam până târziu, până ardea tot ce adunam împreună cu mult timp înainte. Cel mai mare dintre noi era responsabil. Doar el avea dreptul să arunce ceva la foc când credea că era necesar. Noi, ceilalți toți, stăteam în jurul focului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ascultați? Ce bucurie, ce sentimente frumoase aveam în suflet! Eram atât de fericiți că Maica Domnului ne iubea și venea în fiecare an la noi de această sărbătoare. Erau sărbători la care știam că se coc plăcinte, toate gospodinele din mahala puneau împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și interesante erau, pe care eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai păstra vechea clopotniță, cu tot cu clopot. Din fața ușilor de la intrarea în biserică și până la clopotniță, era o bucată bună de loc. Iată acolo se adunau copiii din „mahalaua bisericii” pentru a se juca seara și, mai ales, în zilele de sărbători. Noi eram din altă mahală, dar ne duceam, din când în când și acolo, cum sunt copiii. Mie nu-mi plăcea să mă joc în curtea bisericii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
obrazul și îmi alină suferința. Ea mă cuprinde și mă ascultă. Mirosul de praf udat și de aer proaspăt și curat, pe care îl lasă ploaia în urmă, îmi aduce aminte de casa și ograda părintească și de ulicioarele din mahala. Îmi aduce aminte cum eram mică și ieșeam prin ploaie fără voie, cum mă întorceam plină de glod până în cap. Biata mamă, când mă vedea, îi venea să plângă. Parcă aud și acum cum zicea cu ciudă și cu jale
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Satul copilăriei mele se guverna după astfel de reguli, foarte puțin diferite de cele australiene din anul 2009. Dar a venit colectivizarea și nimeni nu a mai respectat pe nimeni. A venit industrializarea și orașul s-a transformat într-o mahala uriașă. Să fie Australia premodernă sau România scăpată de sub control? Sau să fie vorba doar de două modele foarte diferite de administrare politică? Stau în pat după o zi de plajă la Manly, răsfoiesc cărți, mă uit în jurnalul meu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uită cât e ziua de lungă, dacă la capătul drumului nu apare vreun drumeț călare pe un băț! - Atunci alerg! - Aleargă tu, aleargă, dar s-ar putea să n-o găsești. E plecată cu mă-sa să vândă bidinele prin mahalaua Podenilor. - Mă duc într-acolo, ce mai... - Du-te cât te mai țin baierele, că precum se vede ți s-au aprins nu numai călcâiele, ci și ficații de dor, mânca-ți-aș cerul din ochii tăi albaștri, mintosule! Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai... - Du-te cât te mai țin baierele, că precum se vede ți s-au aprins nu numai călcâiele, ci și ficații de dor, mânca-ți-aș cerul din ochii tăi albaștri, mintosule! Vișinel se despărți de Diamanta, colindă toată mahalaua Podenilor și întrebă în dreapta și în stânga dacă nu văzuse cineva două țigănci cu bidinele de vânzare.. Unii îi spuseseră că trecuseră pe-acolo, alții nu le văzuseră, dar cu toată alergătura lui, nu le găsi. Singura soluție era să meargă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui Într-acolo se transforma Într-o adevărată aventură. Era Înalt și slab, cu degetele nefiresc de lungi, fapt care Îi conferea o anume delicatețe În a apuca orice obiect. Locuia Într-o clădire veche, din cărămidă roșie, undeva spre Mahalaua Cărbunarilor, și, pentru rarele lui apariții printre oameni, i s-ar fi putut spune, cu ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească dimineața Învăluit de mireasma puternică a trandafirilor nenumărați și multicolori, care erau pretutindeni În cameră. Drogul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
simplu: o copilă slăbuță, cu codițe, lângă un cățel pufos, pe care Îl invită să bea lapte dintr-o farfurioară. Fetița e leit Neli, partenera mea de joacă din copilărie. Nu știam prea multe despre Neli. Venea de undeva, din mahalaua Îndepărtată a târgului unde locuiam, ciripind ca o vrăbiuță hoinară. Sărea de pe un picior pe altul, mă căuta cu privirea și se Înființa În grupul de băieți unde mă aflam, sorbindu-mă lung, cu niște ochi imenși. Se bâțâia pe lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de tot, lăsînd textul să-și facă, superb, mendrele, e de găsit în Ingeniosul bine temperat sau în Cvintetul melancoliei. Bucăți muzicale, dramatizînd pe seama decadenței pe care, aproape întotdeauna, la noi, muzica o anunță sau o însoțește, sînt istoriile de mahala, de la Foc în hanul cu tei la Domnișoara Nastasia. Literatura noastră n-a crescut, se vede, cu Muzicanții din Bremen. Recuperările nu sînt, totuși, puține, iar sistematizarea lor, răscolind anticariatele după partituri e, fie și pe sărite, un efort necesar
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
traducere franceză. Dă-ți seama deci ce satisfacție am de fiecare dată cînd mă gîndesc că o bucată adevărată din cultura noastră națională se află la ora asta în biblioteca individului fără ca el să-și dea seama de lucrul ăsta. Mahalaua de la periferia Bucureștiului, un loc de neînțeles chiar pentru mulți din compatrioții noștri mai înguști la minte. Pe Muncii, Socului, știți zona aia, grupuri imense de la 23 August care scandează, baraje după baraje, demonstranții parlamentează cu militarii, Obor, Republicii, Armata
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]