1,206 matches
-
murim cu capul sus, fără să ne mânjim sufletele [...] punându-ne [...] semnătura pe condamnarea noastră la moarte"”. Știrbey a spus că, deși Regina „"judeca absolut corect"” în unele privințe, era nedreaptă față de Rege cerându-i „"să opună singur rezistență, pentru că Maiestatea sa nu putea reuși dacă nu era susținut de... oameni responsabil"”. Maria a replicat că „"în această țară nu există bărbați și îmi este rușine că sunt Regina unor lași!"” Regina l-a câștigat de partea ei și pe principele
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
care clericii catolici le revendicau ca aparținându-le de drept. Protestanții, care considerau aceste terenuri ca fiind sub jurisdicția regelui, nu a Bisericii Catolice, au considerat acțiunea mai sus-amintită ca o violare a dreptului la libertate religioasă garantată de "Scrisoarea Maiestății" emisă de împăratul Rudolf al II-lea în 1609. Protestanții s-au temut ca Ferdinand, un catolic ferm, va revoca toate drepturile protestanților de îndată ce avea să se urce pe tronul imperial. Pe 23 mai 1618, o adunare a protestanților prezidată
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
se urce pe tronul imperial. Pe 23 mai 1618, o adunare a protestanților prezidată de contele Thurn, au judecat doi guvernatori imperiali, Wilhelm Grav Slavata (1572-1652) și Jaroslav Borzita Graf Von Martinicz (1582-1649), pentru încălcarea libertății religioase garantate de "Scrisoarea Maiestății". Cei doi au fost găsiți vinovați. Cei doi, împreună cu secretarul lor Philip Fabricius, au fost aruncați pe ferestrele Cancelariei Boemiei. Cei trei au căzut pe o grămadă mare de gunoi de grajd și au scăpat nevătămați. Philip Fabricius a fost
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
aceste coloane dau cu adevărat o impresie de viu și mers aievea. Din ancadramentul lor central - ținând loc de despărțire între partea de la intrare și sanctuarul bisericii -, interiorul acesteia, discret înveșmântat în zugrăveala pictorilor aici amintiți, apără într-o calmă maiestate, ca un adânc îndemn la reculegere. În pronaos se află mai multe morminte acoperite cu lespezi de piatră, cea mai valoroasă din punct de vedere artistic fiind cea a lui Radu de la Afumați (1529), care îl înfățișează pe viteazul domnitor
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
Scoția. Curtea Scoției nu avea nevoie de el si l-a concediat. Dar se împrietenise cu muzicienii Mariei Stuart, pe care aceasta îi adusese cu ea din Franța. Sir James Melville, un prieten a lui David Rizzio, i-a spus: "Maiestatea Sa are trei cântăreți și are nevoie de un bas pentru a completa cuartetul vocal". Astfel a fost introdus la curte. Era considerat un bărbat foarte urât, dar datorită calităților de muzician și cântăreț și-a atras atenția reginei. Unii
David Rizzio () [Corola-website/Science/312324_a_313653]
-
lider luddit executat, Edward Mallory - un paleontolog și explorator și Laurence Oliphant - un personaj istoric cu o carieră reală, așa cum apare portretizat în carte, de scriitor de romane de călătorie care sunt o acoperire pentru activitățile de spionaj "în slujba Maiestății Sale". Poveștile lor sunt legate de urmărirea cartelelor perforate ale unor calculatoare foarte performante, pe care vor să pună mâna diverse persoane. De-a lungul narațiunii, multe personaje ajung să creadă că aceste cartele perforate aparțin unui program menit să
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
a fost un punct de îmbarcare pivot pentru debarcările D-Day și a fost bombardat pe larg în Portsmouth Blitz, ceea ce a dus la moartea a 930 de persoane. În 1982, orașul găzduit ansamblul forțelor din atacă războiul din Insulele Falkland. Maiestății Sale Yacht Britannia a părăsit orașul pentru a supraveghea transferul de la Hong Kong în 1997, care a marcat pentru multi la sfarsitul imperiului. Portsmouth este una dintre cele mai cunoscute porturi din lume. HMNB Portsmouth este cel mai mare șantier naval
Portsmouth () [Corola-website/Science/305027_a_306356]
-
anii 1938 - 1939. Înainte de al doilea război mondial, precum și în timpul conflagrației, a lucrat pentru serviciile secrete britanice, transmițând informații despre trupele germane de pe frontul de est și din România. Din toamna anului 1942 este admis și încadrat ca locotenent al Maiestății Sale britanice în cadrul Intelligence Service. Formează și organizează un grup clandestin de colaboratori din care făcea parte și Alexandru Balaci. A fost arestat în luna iunie 1944 și dus la Odobești, unde a fost bătut și anchetat pentru devoalarea rețelei
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
modernizare, mărire, reorganizare, reinterpretare sau pur și simplu sunt nou-deschise publicului. Un alt muzeu românesc care s-a aflat printre nominalizați a fost Muzeul Național de Artă din Cluj-Napoca, în anul 1997. se află alături de Forumul Muzeului European sub patronajul Maiestății Sale Regina Fabiola a Belgiei și sub auspiciile Consiliului Europei.
Premiul Muzeul European al Anului () [Corola-website/Science/296880_a_298209]
-
La 23 mai 1618, o adunare de nobili protestanți condusă de contele Jindrich Matyas Thurn a luat cu asalt Castelul Praga și a acuzat doi guvernatori imperiali, Vilem Slavata de Chlum și Jaroslav Borzita de Martinice, de încălcarea Scrisorii de Maiestate, i-a găsit vinovați și i-au aruncat, împreună cu scribul lor Philip Fabricius, de la ferestrele Cancelariei Boemia. Acest eveniment - cunoscut sub numele de a doua defenestrație de la Praga - a marcat începutul revoltei, și odată cu ea, începutul Războiului de Treizeci de
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
cunoștința Camerei Comunelor semnarea documentului mai sus menționat. Ca răspuns la interpelarea unui deputat cu privire la angajamentele britanice, Eden a declarat că: "Schimbul de note pe care tocmai l-am citit în fața Camerei nu implică nicio garantare a frontierelor de către guvernul Maiestății Sale." Polonezii au avut un mai mare succes în obținerea acordului sovietic pentru crearea Armatei poloneze din est. Asfel, s-a obținut acordului sovietic pentru eliberarea cetățenilor sovietici internați în lagărele Gulagului. În ciuda multor dificultăți făcute de autoritățile sovietice, mulți
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
lui Cantacuzino din 13 octombrie 1938 anunța că "„Mișcarea Legionară este hotărâtă să pună capăt îndrăznelilor dlui Călinescu”". A urmat pamfletul "„Priviți pe acești trei"", cu atacuri directe la persoana regelui, Elenei Lupescu și tatălui acesteia. Un alt manifest amenința: "„Maiestate! ori te împaci cu Nația Românească, ori trebuie să găsim altă soluționare problemei deschise”". Haria Sima considera că manifestele au avut o influență considerabilă, dat fiind că erau semnate de doi din liderii cei mai cunoscuți ai mișcării. Cantacuzino a
Alexandru Cantacuzino (legionar) () [Corola-website/Science/323909_a_325238]
-
Austriei și Rege al Ungariei" (și-ul a fost introdus pentru a scoate în evidență în mod deosebit esența duală a statului austro-ungar). Comandant suprem era în continuare monarhul, care comunica cu Armata Comună prin intermediul nou înființatei "Cancelari militare a Maiestății Sale Împăratul și Regele". Pentru administrarea și pentru prezervarea sistematică a Armatei Comune (și a marinei de război), era responsabil Ministerul de Război Imperial și Regal (numit până în 1911 "Ministerul de război al imperiului"), iar pentru strategie răspundea comandamentul general
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
asasinare a împăratului din 6 august 1880, monarhul a creat, urmând sfaturile lui Mihail Loris-Melikov, „Departamentul Poliției de Stat”, secție a Ministerului Afacerilor Interne, și a transferat atât Corpul Special al Jandarmilor cât și Secția a III-a a Cancelariei Maiestății Sale Imperiale în subordinea noului departament. Funcția de „comandant al jandarmilor” a fost preluată de ministrul de interne, iar „comandantul corpului” a devenit adjunct al ministrului. Toate aceste măsuri organizatorice nu au împiedicat însă asasinarea împăratului Alexandru al II-lea
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
a profitat de momentul prielnic din 1526 pentru a-și întări autonomia față de Ungaria prin alegerea lui Ferdinand de Hambsburg și a declarat că „... ne-am alăturat Coroanei Ungariei prin voința noastră liberă la fel cum facem acum față de domnia Maiestății Voastre”. Istoricii croați consideră că lupta pentru ocuparea tronului habsburgic în acele timpuri dovedesc că autonomia Croației a fost de necontestat. Din punctul de vedere al interpretării juridice a uniunii personale din punctul de vedere croat, Ludovic al II-lea
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
următoarea pisanie: Această sfântă și dumnezeească biserică cu hramul marelui mucenic Gheorghie zidită de fericitul întru pomenire Io Ștefan Voevod cel Mare domn al Țerii Moldovei stricându-se în cursul vremilor s'au prenoit în glorioasa și binecuvântata domnie a Maiestății sale Carol I rege și domn al României sub arhipăstoria IPS Pimen mitropolit al Moldovei și Sucevei, prin purtarea de grijă a Comisiunii Monumentelor Istorice, cu ajutor dela răposata întru fericire Luxița marchiză de Bedmar născută Paladi în anii 1907-1914
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
stabilit ferm prin lege că nu îngăduia căsătoria moștenitorului decât cu o fată străină. Consiliul de miniștri s-a împotrivit categoric în frunte cu prim-ministrul Lascăr Catargiu, moldovean vârstnic și cu o limbă lată care i-a spus reginei:"Maiestate, aiasta nu se poate!", referindu-se la idila prințului cu preafrumoasa poetă. Cel care a intervenit autoritar a fost regele însuși, care a expediat-o pe regină la castelul natal din Neuwied pentru vreo doi ani, iar Ferdinand s-a
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
uneia dintre fiicele viceregelui Neapolelui, care era unul dintre cei mai bogați și influenți bărbați ai peninsulei. Eleonora era cunoscută pentru frumusețea ei răpitoare: părul castaniu, ochi căprui, avea chipul de un oval perfect, linii dulci și de o înnăscută maiestate, după cum dealtfel se vede și în portretele ei. Fără să ne hazardăm, se poate spune că Eleonora era cea mai fascinantă soție ce intra în casa de Medici din timpul Lucreției Tornabuoni. Căsătorită prin procură în 29 martie 1539, Eleonora
Eleonora de Toledo () [Corola-website/Science/322608_a_323937]
-
în neologisme trebuie pronunțat întotdeauna "e" în loc de "ie" — situație frecventă, dar nu absolută — a făcut ca unii vorbitori să scrie și uneori chiar să pronunțe hipercorect "atribue", "erarhie", "eșire", "caet", "maestate", "proect", deși formele corecte sînt "atribuie", "ierarhie", "ieșire", "caiet", "maiestate", "proiect". Similar, ideea că la început de cuvînt și silabă trebuie scris întotdeauna "ea" în loc de "ia" a dus la grafii greșite ca "earnă", "aceleeași", "femeea" în loc de "iarnă", "aceleiași", "femeia". Are loc și efectul invers, în care grafia convențională și nefonetică
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
meargă la Edinburgh. În 1682, Iacob s-a întors la Londra, iar Churchill a fost numit în 21 decembrie Pair al Scoției, cu titlul de baron Churchill de Eyemouth: anul următor a devenit colonel al Primului Regiment de Dragoni al Maiestății Sale. În 1683, Churchill a fost trimis ca șef al delegației engleze care l-a însoțit pe prințul George al Danemarcei din țara sa natală, la Londra, unde s-a căsătorit cu prințesa Anna, în vârstă de 18 ani, fiică
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
ministrul afacerilor străine al Rusiei, însoțită de o recomandare din partea lui Ipsilanti care l-a descris ca: „prieten, confident și păstrător al bogățiilor lui Teresenicli-Oglu, - persoană foarte importantă pentru interesele noastre, pentru principat și, îmi permit să spun, pentru interesele maiestății sale imperiale”. Prințul Czartoryjski a consimțit să-l înscrie pe Manuc în registrele cetățenilor ruși, ca „armean din Astrahan”, cu numele de familie de Martirosian (după prenumele tatălui său) și cu locul nașterii de Erevan . În mai 1806, consulul Bolkunov
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
Mandache, de planșe cu arborele genealogic regal și de note explicative. La eveniment au fost invitați să vorbească istoricul Neagu Djuvara, Ioana Pârvulescu și Andrei Brezianu. Mesajul lui Ivor Porter a fost citit de domnul Christian Mititelu. În finalul ceremoniei, Maiestatea Sa a acordat autografe. Capitole târzii din viața mea semnate de Regina Maria reprezintă ultima parte, socotită pierdută, a memoriilor adunate sub titlul Povestea vieții mele. Istoricul Diana Mandache a reușit să le dea de urmă, iar publicul are la
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
împotriva Spaniei: "Dacă regina ar fi crezut în oamenii săi de război ca și în scribii ei, am fi redus pe vremea ei acest mare imperiu în bucăți, iar regii lor în smochine și portocale, ca în vremurile bune. Dar Maiestatea sa a făcut totul pe jumătate și din invaziile meschine, spaniolii au învățat să se apere și și-au văzut propriile slăbiciuni". Chiar dacă unii istorici au criticat-o pe Elisabeta pentru aceleași motive, de cele mai multe ori judecata lui Raleigh a
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
din cauza amploarei construcțiilor. Spre deosebire de orașele din jur, Hod Hasharon mai dispune încă de numeroase terenuri virane și de suprafețe agricole, dintre care unele au fost alocate construcțiilor de locuințe. Numele localității este compus din două cuvinte: „Hod”, în ebraică „splendoare, maiestate”, și „Sharon”, regiunea geografică Sharon în care se află orașul. Una din componentele orașului era la origine comuna Kfar Hadar, în care cuvântul Hadar, care înseamnă „citrice” (Pri Hadar) are și înțelesul de „splendoare”, „maiestate”. Când s-au unit așezările
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
cuvinte: „Hod”, în ebraică „splendoare, maiestate”, și „Sharon”, regiunea geografică Sharon în care se află orașul. Una din componentele orașului era la origine comuna Kfar Hadar, în care cuvântul Hadar, care înseamnă „citrice” (Pri Hadar) are și înțelesul de „splendoare”, „maiestate”. Când s-au unit așezările Kfar Hadar și Ramatayim, numele localității ("consiliu local") formate a fost Hadar Ramatayim. Când Hadar Ramatayim s-a unit cu încă două așezări la 1 noiembrie 1964, pentru localitatea nou creată a fost ales numele
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]