650 matches
-
MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta trebuie să fie. (Cei doi dispar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta trebuie să fie. (Cei doi dispar în groapă.) Ieșirea publicului se face prin groapă; actorii nu mai apar în scenă la eventualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit-o. Precis asta trebuie să fie. (Cei doi dispar în groapă.) Ieșirea publicului se face prin groapă; actorii nu mai apar în scenă la eventualele aplauze; actorii se pot alinia pe traseul ieșirii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dădu semne că întâlnirea se încheiase: Te aștept marțea viitoare, mi-ar plăcea să știu cât mai multe lucruri despre tine, amănunte despre cum ai învățat; se spun o groază de lucruri despre auzul și memoria ta. Intrase deja un majordom ca să-l ajute pe Ludovic să se ridice de pe tron; Tommaso își freca dosul mâinilor de sutană, tot căutând un pretext, fără însă să-l găsească. Îți mulțumesc, fra'Tommaso, pentru ceea ce mi-ai spus despre fiul meu, îmi voi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de brad fasonat și vopsit proaspăt în verde închis, ce contrastau în mod vizibil cu situația de vizavi. Se observa de la bun început că școala era condusă de oameni pricepuți și harnici. Chiar în poarta școlii, aștepta solemn, ca un majordom în întâmpinarea unui oaspete de seamă, un bărbat uscat și înnegrit de soare, nu prea înalt, în vârstă, cu perciunii scurți albiți înainte de vreme ce impuneau respect; îmbrăcat modest într-un costum maro nu prea nou, cu vestă și pălărie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
terminalele bancare izolate de rețeaua bancară mondială, fiind supus unui boicot financiar vreme de 39 de zile. A doua zi, ele au fost brusc reactivate. Apoi, sunt cunoscute scandalurile în care fusese implicată Banca Vaticanului. A mai intervenit și cazul majordomului care a furat tone de documente confidențiale din cancelaria papală. De asemenea, sunt cunoscute miile de cazuri de homosexualitate sau pedofilie în care fuseseră implicați preoți catolici din toată lumea, pînă în interiorul curiei papale. Iată doar cîteva posibile explicații. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Astfel, dacă pentru Negroponte (1999Ă, sistemele de calcul „tind” să semene tot mai mult cu oamenii, să fie dotate cu o interfață multimodală ale cărei componente să fie exprimarea vorbită, indicarea și privirea, să înțeleagă idiosincrasiile umane ca niște adevărați „majordomi” digitali, pentru Virilio umanul devine, în aceste condiții, un „handicapat”, incapabil de a acționa, decide și interveni în mod direct în lume. În perspectiva de comunicare a calculatoarelor între ele și cu oamenii, susținătorii tehnologiilor nu au în vedere dereglările
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Farmecul discret al burgheziei... La care adugă apoi Rubliov. Pentru ca fata să-i vorbească despre: Ana Karenina... și Cehov... și Esenin... ba și Dostoievski, Nastasia Filippovna, Nastia, Idiotul... Putem găsi în Ana stări, senzații, uneori chiar personaje (cum este piticul majordom al Casei Scânteii sau saltimbancii invitați pe pontonul cuplului Albulescu-Vișan) care ne redeșteaptă memoria neorealismului sau a suprarealismului sau pasiunea marii literaturi. Foarte interesantă și, recunosc, emoționantă pentru mine este trimiterea expresă pe care Alexa Visarion o face la filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
servitori care sunt luați de vulg drept stăpâni, în vreme ce stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori, și care cer informații asupra caselor care urmează să se angajeze ca nu cumva să decadă din treapta lor. Putea fi un majordom în concediu duminical ...". Eternizarea acestui tip în ficțiunea călinesciană se explică în virtutea marelui talent al romancierului, ceea ce le-a lipsit lui C. Stere sau Eugen Lovinescu când s-au exercitat în roman sau memorialistică în sensul imortalizării unor personalități accentuate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un nivel extrem de abstractizat, în consonanță cu rigorile etice ale timpului. Eroina din ostilitate față de interesul meschin al fraților sau din dragoste irepresibilă (situație mai puțin verosimilă în contextul scenic destul de simplist propus de Webster) se căsătorește, în secret, cu majordomul ei, Antonio, și, pe parcursul mai multor ani presărați cu circumstanțe delicate, în care umorul alternează cu melodramaticul, ea naște trei copii copii ținuți departe de ochii lumii și, cu precădere, ai celor doi Duci de Calabria. Bosola, inițial un intrigant
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nobiliare britanice, lume abia perceptibilă, în timpurile moderne, în ruinele ("rămășițele") clasicelor edificii și decoruri. Ambele semnificații se leagă de arhitectura epică a textului. În construcția sa imediată, romanul rămîne un jurnal de călătorie (de doar șase zile!), ținut de majordomul englez Mr. Stevens în vara lui 1956. După război, reședința impozantă a Lordului Darlington (Darlington Hall), unde protagonistul a lucrat ca butler (un fel de valet cu atribuții administrative în interiorul vechilor case aristocratice engleze!) toată viața, va fi cumpărată de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de un american bogat (domnul Farraday), ajuns astfel prin forța împrejurărilor stăpînul lui Stevens. Eroul pare derutat, la început, de manierele liberale, neconvenționale, ale noului proprietar, făcînd eforturi să le înțeleagă și să le accepte. Între altele, Farraday îi oferă majordomului Ford-ul său pentru o excursie prin Anglia pe care muncind fără întrerupere între pereții Palatului Darlington bătrînul servitor nu o cunoaște prea bine. Aici se configurează, în fond, punctul de plecare al jurnalului-roman (de fapt, un manuscris memorialistic, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
relaxare, lui Stevens nu-i rămîne, prin urmare, decît să aprobe ideea călătoriei, cu atît mai mult cu cît posibila revedere a domnișoarei Kenton (fostă lucrătoare la Darlington Hall și subiect de idilă neconsumată pentru protagonist) devine un obiectiv îmbietor. Majordomul scoate la iveală în jurnalul de voiaj ce va urma deciziei de plecare o sensibilitate extraordinară și o capacitate neobișnuită de observație a unui spațiu în care istoria, etica și literatura se întrepătrund cu mult rafinament. Ideea centrală a demersului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
supus autoanalizei numai în măsura permisă de supra-conștiința lui "cenzorială" și "reprimatoare") constă în alcătuirea unui excurs identitar. În mod interesant, întrebarea obsesională a excursului nu este, cum ne-am aștepta, cine sînt eu?, ci, mai curînd deviat, cine e majordomul al cărui rol l-am jucat dintotdeauna eu?. Stevens vrea să știe, cu certitudine, "ce se înțelege printr-un majordom mare?". Membru al unei organizații exclusiviste de butlers (închisă în 1933), așa-numita Societate Hayes (editor al unei reviste de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
interesant, întrebarea obsesională a excursului nu este, cum ne-am aștepta, cine sînt eu?, ci, mai curînd deviat, cine e majordomul al cărui rol l-am jucat dintotdeauna eu?. Stevens vrea să știe, cu certitudine, "ce se înțelege printr-un majordom mare?". Membru al unei organizații exclusiviste de butlers (închisă în 1933), așa-numita Societate Hayes (editor al unei reviste de specialitate, pe care personajul central o citește cu sfințenie, A Quarterly for the Gentleman's Gentleman Trimestrialul Gentleman-ului altui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doar pentru profesia lui, similară, prin devotament și rigoare, am putea observa (și) pe fondul originii autorului cărții (Ishiguro este nepot de samurai!) celei de vechi luptător nipon. Așadar, preocuparea sa cea mai intensă rămîne găsirea unei definiții plauzibile a majordomului ideal. Convingerea intimă a protagonistului e că "majordomul trebuie să posede o demnitate conformă cu poziția". Așa cum susțin unii experți în domeniu (consultați mereu de Mr. Stevens plin de solicitudine), "această demnitate era un lucru pe care îl aveai sau
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rigoare, am putea observa (și) pe fondul originii autorului cărții (Ishiguro este nepot de samurai!) celei de vechi luptător nipon. Așadar, preocuparea sa cea mai intensă rămîne găsirea unei definiții plauzibile a majordomului ideal. Convingerea intimă a protagonistului e că "majordomul trebuie să posede o demnitate conformă cu poziția". Așa cum susțin unii experți în domeniu (consultați mereu de Mr. Stevens plin de solicitudine), "această demnitate era un lucru pe care îl aveai sau nu printr-un capriciu al firii, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a te lupta să-l obții era tot atît de fără rost ca încercările unei femei urîte de a se înfrumuseța" (p.41). Totuși, experiența personală îl îndeamnă pe erou la nuanțe proprii: " Deși sînt gata să accept că majoritatea majordomilor ar putea descoperi, în ultimă instanță, că nu sînt înzestrați pentru așa ceva, sînt ferm convins că această demnitate este un lucru pentru care are sens să te lupți de-a lungul unei întregi cariere" (p.41). E ceea ce practic face
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru care are sens să te lupți de-a lungul unei întregi cariere" (p.41). E ceea ce practic face personajul pe parcursul vieții sale (imaginate ca un fel de anexă a profesiei) sub influența modelului patern (din aceeași poziție socială de majordom, tatăl lui ne comunică Stevens emana "acea demnitate conformă cu poziția"), dar și ca o consecință a naturii sale loiale pînă la autosacrificiu. Un exemplu rămîne "relația" (nici măcar platonică, ci mai degrabă austeră!) cu Miss Kenton, relație neîncepută vreodată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ani, în călătoria oferită de Farraday, (domnișoara Kenton este acum căsătorită ca "doamna Benn" -, cu o fiică adolescentă), Stevens acceptă frustrarea senin ca pe o condiție inevitabilă a perfecțiunii profesionale, dovedind astfel că vine din marea școală a servitorilor nobiliari. Majordomul aristocraților tradiționali este, în esență, el însuși un aristocrat, lucru confirmat pe deplin de Mr. Stevens. Stilat pînă la pedanterie, sobru pînă la depersonalizare, rigid pînă la stoicism, diplomat pînă la perfecțiune și atent pînă la obsesie, protagonistul precum cei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu există sentimente personale (își înăbușă dragostea față de Miss Kenton sau durerea pricinuită de moartea tatălui, printr-un masochism neverosimil, similar transpersonalizărilor din filozofia lui Emerson), urmărind numai servirea ireproșabilă a stăpînului care capătă, ca atare, valențe demiurgice. Faptul că majordomul lui Ishiguro refuză să-și elibereze eul din "chingile" supra-conștiinței i-a făcut pe mulți comentatori să vadă la el o "orbire" ontologică, o "alienare" insurmontabilă, un "defect" tragic ori o "abulie" existențială. Cu toate că, parțial, fiecare dintre ipotezele menționate pot
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dorință patologică de înavuțire, ci voi spune un cuvînt prețios dintr-o deontologie singulară, construită pe palierele unei conștiințe-model. Revista la care e abonat eroul constituie un veritabil manifest teoretic asupra artei de a fi valet. Cum bine se observă, majordomul (în funcționalitatea sa primordială, conservatoare) nu reprezintă un subordonat obtuz si mai degrabă rudimentar, ci o copie miniaturală a lordului-stăpîn. Numai un gentleman poate servi un alt gentleman și cred că despre contațiile evidente ale acestui principiu axiomatic nu avem
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la ascensiunea ulterioară a fascismului și hitlerismului. Politica trebuie făcută de profesioniști, nu de diletanți, afirmă, cu convingere, Lewis. Venerabilii politicieni europeni rîd amuzați ori intrigați. Un singur om ascultă, plin de considerație, într-un colț, nevăzut de nimeni. E majordomul, profesionistul veritabil Stevens. Mesajul real al lui Ishiguro nu poate fi, de aceea, ratat: ce bine dacă Europa interbelică ar fi fost condusă de majordomi! De astfel de majordomi. Bibliografie Kazuo Ishiguro Rămășițele zilei. Traducere de Radu Paraschivescu. Postfață de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intrigați. Un singur om ascultă, plin de considerație, într-un colț, nevăzut de nimeni. E majordomul, profesionistul veritabil Stevens. Mesajul real al lui Ishiguro nu poate fi, de aceea, ratat: ce bine dacă Europa interbelică ar fi fost condusă de majordomi! De astfel de majordomi. Bibliografie Kazuo Ishiguro Rămășițele zilei. Traducere de Radu Paraschivescu. Postfață de Geta Dumitriu. Col. Biblioteca Polirom. Iași: Polirom, 2007. Ce este un autor? Nu am de gînd, în cele ce urmează, să răspund la celebra întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]