690 matches
-
mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute Rău ". Duhoarea pestilențială, respingătoare și maladivă ce se degaja permanent din apele reziduale neepurate (scurse prin rețeaua de canalizare, de la fostele Uzine "1 Mai", de la Tăbăcărie, de la Societatea Chimică "Progresul" S.A. și, de mai departe, de la Rafinăriile "Vega" și "Astra") și poluate ireversibil cu metale grele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
primii doi, trei celiști ai lumii? - Ba da, Maestre, îl întrerupse Maria, ați ajuns! Asta sunteți: unul din cei mari. - Eu știu ce-ți spun, continuă Antim zâmbind amar. Vorbeai de ambiție, spuneai că ești mistuită de o ambiție aproape maladivă. Felicitările mele, Maria Daria! Dacă crezi în geniul dumitale, așa trebuie să fii: bolnavă de ambiție... - Dar în cazul meu... - Nu mă întrerupe, că nu știi ce voiam să-ți spun mai departe. Poate că, într-un anumit fel, eram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să fi cunoscut, atât de tânăr - iar el, Vladimir, e încă un copil - , să fi cunoscut amândoi teroarea fără nume, clipa aceea fără început și fără sfârșit, când noi, oamenii, vom descoperi că n-am fost niciodată singuri? - Ce imaginație maladivă! izbucni deodată Maria, cu o greu stăpânită exasperare în glas. Un artist tânăr și cultivat ca dumneata, să-ți inventezi singur obsesiile teroarei!... Ieronim se ridicase în picioare și o privea turburat. - Din păcate, spuse, n-am inventat nimic. Eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împotriva tuturor și a toate, adesea îmbufnat, mai mereu cu privirea îndreptată în jos, concentrat pe un câmp foarte îngust ca fasciculul unei lanterne, raza-privirii-spot-luminos, dar totodată atent să capteze toate opiniile din jur și mai ales, cu un apetit maladiv, pe cele potrivnice lui. Pe care, mai devreme sau mai târziu, nu le lăsa fără replică. O replică acidă și dezgustată sau, după caz, vehementă... În absența lui, un spirit malefic stătea tolănit pe patul acela din colț patul lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
familie bine constituită, iar nu-i dau dreptate, dar analizând starea de sănătate a eroinei, cam de nebună, cum o caracterizează și doctorul și în final internările ei la Socola o confirmă, se poate vorbi aici de o stare inițială maladivă, care ar scuti-o de pedeapsă, fiind lipsită de o facultate integră mintală. Dar asta-i sarea și piperul romanului: coincidențele, deviațiile de la normal, ideile contradictorii ale personajelor, din care izvorăște interesul pentru lectură dar și norma morală care dă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
opusese la început Elenei o tăcere misterioasă sau replicase misterios că se simte foarte bine. 240 ' Av convingerea suavă că Elena numai din interes sentimental dorea plecarea lui, credință pe rare o purta ca pe un talisman în sensibilitatea lui maladivă și care-1 întărea în decizia de a rămâne aproape de ea. în afară de teama hemoptiziei, teamă acum resemnată, nu-și da seama de starea lui. Febra la ore fixe era acum înlocuită cu un fel de morfinizare a organismului, care la termometru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o să am o familie. Deși, evident, mi-am imaginat în paralel și o existență surpată, m-am văzut și distrusă, căzută pentru totdeauna în abisul depresiei, tragică și plânsă, forțată să devin dură și plină de vicii, într-o singurătate maladivă, ducând în suflet mai multă melancolie decât poate duce orice om, dar artistă, artistă până în măduva oaselor. Însă cumva mai mult la nivel simbolic. Ăsta era sufletul meu în varianta lui cea mai dramatică, cea mai tulbure și cea mai
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
din Blîndețea nopții. Cap. 10, par. 6. „Ne gîndim mult la prietenii noi“ etc. este un ecou al remarcii pe care Dick Diver i-o adresează lui Rosemary pe plajă. FREUD, SIGMUND Plagdife în fiecare capitol. Numai un autor obsedat maladiv de tratatele psihosexuale ale doctorului Freud ar umple pînă la refuz un roman cu mai multe simboluri orale, anale, respiratorii, cu mai multe întîlniri oedipiene cu substitute ale plăcerii-realității/Eros-thanatos, mai multe recapitulări ale traumei nașterii decît aș avea eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
drumului spre sala de comandă ― dar căzu jos grămadă. Apoi se rostogoli pe scări. Cea de-a cincea lovitură îl prinse cînd se străduia să se pună din nou pe picioare. Acum își vedea cu ochii înfrîngerea, era o senzație maladivă, aproape mortală, dar își mișca mereu picioarele, aproape uluit că a putut ajunge la nivelul următor. Cea de-a șasea explozie, de o forță intolerabilă, îl prinse acolo, în capul acelor scări lungi și-l trimise învîrtindu-se în jos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
par, acestă cauză se datorează faptului că ”misticul” trăiește o temere continuă, într-o lume imaginară, ce i se prezintă sub tot felul de fenomene disimulate, probabil o proiecție inconștientă a unui eu travestit. În anumite cazuri extreme această manieră maladivă de a vedea lucrurile poate să meargă până la halucinație, care de regulă afectează auzul, dar care poate de asemenea să afecteze vederea sau alte simțuri. Atunci când misticul nu își limiteză presupunerile asupra anumitor fenomene, el ghicește în spatele lor anumite mistere
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
artistul devine posedat de geniu, astromomul devine astrolog etc.. Toate aceste fenomene de misticism sunt explicate de Nordau prin prisma unei hiperexcitabilități morbide a unor regiuni a creierului uman. La grade moderate apar obsesiile pe care conștiința le recunoaște ca maladive, dar ele nu exclud o activitate cerebrală sănătoasă, pentru că alături de ele pot să se trezească percepții normale, iar conștiința se obișnuiește cu prezența simultană a acestor obsesii. Uneori obsesia se transformă în idei fixe, iar conștiința își pierde capacitatea de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
îi defăimau în scopul de a-și pune în valoare propriile talente și creații. Acești tineri se autointitulau ”hidropați” ceea e ar însemna o mixtură între ”hidroterapie” și ”nevropatie”, ei fiind fără îndoială caracterizați de o gândire mistică incoerentă și maladivă. Înspre 1884 acest grup se stabilește pe bulevardul Saint Michele din Paris, la Cafeneau François Premier, loc devenit celebru, fiind considerat leagănul Simbolismului: acest loc continuă să fie templul câtorva tineri ambițioși ce sperau să obțină, așezându-se sub steagul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
24. Nordau ne atenționează că uneori e posibil a se produce confuzie între termenii egocentrism și grandomanie, cu toate că între aceste două concepte există o diferență caracteristică: grandomania este de asemenea ca și complementul său clinic - mania persecuției -, cauzate de procese maladive provenite din interiorul organismului. În grandomanie, ca și în cea a persecuțiilor închipuite, bolnavul se ocupă în mod constant de lume și de oameni criticându-i și analizându-le acțiunile, pe când egocentricul nu își dorește o situație socială imaginară, pentru că
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
vede, Vinea sesizează prompt una dintre contradicțiile interne ale suprarealismului, interogîndu-se asupra conflictului dintre „inspirația” romantică și raționalismul scientist al psihanalizei: „Singura întrebare care, cu neliniște, ni se impune e următoarea: unde ne duce captarea secretului inspirației? Freud ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi cumva inspirația? Să nădăjduim că nu. Pe măsură ce știința înaintează, tainele creației, ca orizonturile Saharei, se înfundă, se ascund ca pasărea măiastră, se topesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ș.a.m.d.). Numărul 41 al revistei (6 mai 1923) găzduiește o corespondență „testamentară” din Paris a criticului italian Ricciotto Canudo — „Contra cinematografului de teroare“ —, în care este afirmată necesitatea asimilării poeziei de către cinematograf, ca posibil antidot al standardizării și „maladivului” pe care acesta tinde să le propage. „Notele de pictură” ale lui Ion Vinea, cronicile sale la expoziții de Marcel Iancu și M.H. Maxy, profesiunile de credință abstracționiste culminează cu prologul avangardist din apelul (nesemnat) „Pentru contimporani“ (nr. 34, 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai pronunțată - tipărite în Punct, 75 HP sau, accidental, în unu (lettristul „Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestor afirmații, poetul avangardist citează și un articol publicat la 20 octombrie 1932, în ziarul Dimineața („Literatură și balamuc”), în care autorul cu ambiții de igienist social afirma, sus și tare, că „Psihiatrii au datoria să denunțe marelui public originea maladivă a acestor curente de artă ultramodernistă, împiedicînd procesul de dizolvare a societății contimporane și dînd directive de viață spirituală normală și sănătoasă”. Tot aici, Emilian menționa faptul că medicul Dem. Paulian publicase un studiu intitulat Un aspect al psihozei literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dînd directive de viață spirituală normală și sănătoasă”. Tot aici, Emilian menționa faptul că medicul Dem. Paulian publicase un studiu intitulat Un aspect al psihozei literare moderne, pornind de la fișa clinică (malarie) a poetului suprarealist Constantin Nissipeanu și „demonstrînd” determinismul maladiv al poeziei sale... Reținem totuși din comunicarea celor doi o nuanță semnificativă, datorată probabil lui C. Emilian: freudismul nu a fost „greșit înțeles” de avangardiștii români, iar arta avangardistă nu e, propriu-zis, „clinică”, ci doar o „răstălmăcire” a teoriilor freudiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Călinescu reprezenta la acea dată cea mai subtilă și mai comprehensivă teorie autohtonă a poeziei modernisto-avangardiste, în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direcție naționalist-xenofobă - pentru uzul publicului studențesc - tradiționalismul antimodernist. Perspectiva medicalizantă, curentă în epocă, asupra literaturii de avangardă - taxată drept „maladivă”, „morbidă” și „dezaxată” - nu ținea cont de intenționalitatea auctorială (citește: programarea haosului textual, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci cînd țin totuși cont de ea, unii comentatori de orientare naționalistă o conotează - politizant - nu atît ca maladie a autorilor, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tăcut. Și-au spus destule. Puține, pentru că nu aveau amintiri comune. Multe, pentru că pînă În ziua aceea nici nu se cunoscuseră. Erau veseli, chiar puțin fericiți, nu se putea spune sigur, fericirea, fie și ca o adiere, avea totdeauna ceva maladiv, adică, mai mult sau mai puțin, tulbura mintea, indiferent pe cine atingea; cînd trecea boarea, lumea se arăta așa cum era, ostilă, poate de aceea omul caută, conștient sau instinctiv, plăcerea, existența devine astfel mai suportabilă. Mai toate plăcerile omorau Încet
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
probabil de fabricație sovietică. Pe unele rămăseră fixate rolele din plastic, dar benzile fuseseră probabil scoase și distruse. Poftim, și astea sunt de vînzare dacă vreți. Guy avea întreaga față dilatată și înregistra toate aceste informații cu o aviditate aproape maladivă. mă rugă să-l întreb pe bătrînel dacă mai avea dosare „cu transcrieri”, era dispus să cumpere oricîte dosare cu „cu transcrieri”, la un preț bun. nu, din păcate bătrînelul nu putea să-i ofere transcrierile citețe. toate cutiile cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ani, lângă inimă." Și semna, spartan și orgolios, Ulianov. - Uluitor! - Da, domnule... Pink Floyd era unul dintre bărbații care nu se încurcau când era vorba în a-ți trezi prețuirea. Singurul lucru ușor deranjat la psihicul lui era preferința, aproape maladivă, de-a acționa numai din umbră. De altfel, și maxima sa preferată, atunci când i se propunea să se expună prea apăsat, era: "Atenție la lumină!", "Atenție la lumină!" - Îhî... Scuzați-mă... mi-ați adus aminte că am avut și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la echivocurile esențiale ale vieții, derivă dintr-o vitalitate șovăitoare. Acel ce o practică nu se expune primejdiei, cum se crede îndeobște, ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte adevărul de minciună. Aplecarea spre sinceritate e un simptom maladiv prin excelență, o critică a vieții. Cine n-a omorât în el îngerul e menit pieirii. Fără erori, nu se poate respira nici măcar o clipă. Ochii stinși nu se aprind decât de dorul morții; sângele nu se-nflăcărează decât într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu poate fi alta decât să arate cât de iluzoriu e sentimentul eternității vieții și cât de fragilă e iluzia unui definitivat și a unei împliniri a vieții. Căci în boală, moartea este totdeauna prezentă în viață. Stările cu adevărat maladive ne leagă de realitățile metafizice, pe care un om normal și sănătos nu le poate înțelege niciodată. Este evident că între boli există o ierarhie în capacitatea lor de revelare. Nu toate prezintă cu aceeași durată și intensitate experiența imanenței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intensitate experiența imanenței morții în viață și nu toate se manifestă în forme identice de agonie. Oricât s-ar individualiza și specifica bolile în indivizi, există totuși moduri de a muri legate de structura bolii ca atare. Întreg complexul stărilor maladive descoperă o chinuire a vitalului și o dezintegrare a vieții din funcțiile ei firești. Viața este astfel alcătuită, încît nu-și poate realiza potențialitățile ei decât comportîndu-se ca și cum moartea nu ar constitui o prezență inexorabilă. Din acest motiv, în stările
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]